FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

Procesul comunismului
Cine l-a omorît pe inginerul Gh.Ursu? Să nu se sperie. Il condamnăm la libertate

Duminică, 17 noiembrie 1991 s-au implinit 6 ani de cînd a murit în beciurile Securităţii, în urma torturilor la care a fost supus, inginerul GHEORGHE URSU, care n-a făcut altceva decît a gîndit. In regimul comunist puteai fi omorît numai pentru faptul de a gîndi. Spirit viu şi ales (autorul unei plachete de versuri in 1971 - "Mereu doi"), nu făcea altceva decît să-şi noteze, de cind avea 17 ani, fără ocolişuri, tot ceea ce vedea şi auzea: în total, 61 de caiete tip jurnal.

Securitatea l-a arestat pe Gheorghe Ursu mai mult ca să aresteze jurnalul său. Era mai periculos cuvîntul scris decît existenţa omului. Iar Gheorghe Ursu a persistat în a dezvălui, în intimitatea jurnalului său, totalitarismul. Ce exemplu mai clar, pentru procesul comunismului decît inginerul Ursu, care a trebuit să moară in beciurile Securităţii? Ce vreţi mai mare acuză adusă comunismului decît faptul că pentru adevăr şi artă acesta era conţinutul jurnalului - un om a plătit cu moartea prin tortură?

Iată ce scrie Geo Bogza: " Inginerul Gheorghe Ursu, căruia intimii îi spuneau Babu şi care era un gingaş poet, a fost asasinat bestial de organele de represiune, în anii teroarei. Imi fac o datorie de conştiinţă să-i pomenesc numele azi, pînă ce unul dintre cei ce l-au cunoscut mai de aproape îl va evoca aşa cum se cuvine".

Discut cu sora inginerului Ursu, doamna GEORGETA BERDAN, de profesie inginer, acum pensionară.
- Cînd aţi sesizat noilor autorităţi cazul fratelui dv. ?
- La data de 17 ianuarie 1990 am înaintat un memoriu Comisiei pentru rezolvarea sesizărilor privind victimele dictaturii şi a organelor de represiune. Am relatat tot ce am ştiut, am cerut demascarea vinovaţilor.
- Cîteva date biografice ale inginerului Ursu...
- Absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, a lucrat ca inginer constructor - proiectant şi şef de atelier - la actualul I.S.L.G.C. din str. Snagov, între anii 1950-1985, proiectînd şi îndrumînd proiectarea unui mare număr de construcţii civile, social-culturale din ţară, precum şi refacerea urmărilor cutremurului din 1977, în oraşele Iaşi, Tg.Mureş, Oneşti, Tulcea, Sulina, T.Măgurele, pe Litoral. A avut o mare dragoste de literatură, muzică, sport. A publicat poezie, eseu literar, reportaj, începînd din tinereţe. Şi-a ţinut, timp de 40 de ani, acel jurnal intim în care-şi consemna tot ce era semnificativ pe plan familial, in societate - politic, cultural - jurnal necitit de nimeni şi care era sursa unui viitor roman sau carte de memorii pe care intenţiona să le scrie după ce avea să se pensioneze. In decembrie 1984 este invitat să-şi depună, în str.N.Iorga, paşaportul obţinut pentru o călătorie in S.U.A. - oentru aorilie 1985 - la fiica sa Olga Ursu-Ştefan. In aceeaşi zi, remarcă lipsa din birou a ultimului său jurnal. Fusese sustras de două colege de birou - Croitoru Pîrguţa şi Petre Elena - care, împreună cu secretarul UTC, 1-au depus conducerii institutului. Aceasta, printr-o sesizare la Ministerul de Interne, a cerut ridicarea jurnalului "compromiţător politic". Organele de securitate, împreună cu ofiţerul Dumitraciuc - securistul ISLGC - au făcut, în secret, o primă anchetă printre colegii de serviciu şi conducerea institutului. Fratele meu n-a cunoscut nimic din ce se petrecea în jur. Din 7 ianuarie 1985 au urmat percheziţii imobiliare, ridicarea unui imens material scris.
- A fost arestat?
- Nu încă. Au urmat anchetele în libertate, în Calea Rahovei 37-39. Anchetatori - maiorii Pîrvulescu Marin şi Hodiş Vasile. După orele de serviciu sau în timpul acestora era chemat de la birou. Toată ancheta s-a bazat pe lecturarea jurnalelor de către Securitate. S-au cerut lămuriri, dezminţiri, retractări ale unor note consemnate cu 20, 10 ani în urmă, prin declaraţii scrise. Subiectele erau în totalitate de ordin politic: de ce critică şi batjocoreşte pe "unii din conducere", de ce a scris şi cum a trimis scrisori la "Europa liberă", ce intenţii destabilizatoare, duşmănoase a avut în diverse împrejurări, ce se discuta la intilniri cu prietenii din lumea scriitorilor, filmului, etc. I s-au confiscat şi "analizat" poezii despre "El şi EA" sau numai despre "Ea", manuscrise despre crimele stalinismului, cărţi de scriitori dizidenţi, etc. La percheziţie s-au găsit in casă resturi de bani străini (în total echivalentul a 17 dolari), economisiţi dar nepredaţi, din călătorii în Occident. Anchetele au luat şi un caracter de drept comun.
- Cît timp au durat anchetele în libertate?
- In iunie-iulie 1985 acestea au fost sistate, fratele refuzînd să-şi "toarne" prietenii. Era vorba de Nina Cassian, Geo Bogza, Iordan Chimet, Radu Albala, ş.a. Pe 2 august 1985 un ofiţer securist prelucrează cazul inginerului Ursu la institut, în faţa conducerii, arătînd caracterul duşmănos al jurnalelor, scrisori la "Europa liberă" - probleme ale politicii criminale ceauşiste 13,-ntru refacerile după seismul din 1977, probleme ale Uniunii Scriitorilor - deţinerea ilegală de valută. Se ia cuvîntul, se exprimă dezacordul, fratele e pus să dea o declaraţie că nu va mai consemna, şi - declarîndu-i-se că s-a terminat ancheta - i se cere să mulţumească organelor de securitate pentru "clemenţă", în cazul său. Apoi e lăsat să-şi termine concediul în staţiunea 2 Mai. Pînă la 21 septembrie 1985, n-a fost om mai fericit ca el, crezînd că a scăpat de toate, cel mult va fi sancţionat pe chestia valutei. Este arestat de la serviciu şi deţinut pînă la 17 noiembrie 1985, data decesului său.
- Familia a ştiut ceva despre el?
- Nu. Soţia fratelui, Sorana Ursu, a fost în audienţă la ofiţerul Popescu Florea, anchetatorul de la miliţie, tot din Calea Rahovei, care se ocupa de povestea cu "valuta", dar n-a aflat nimic. Pe 19 noiembrie 1985, un sectorist de la Circa de Miliţie îl anunţă pe Andrei Ursu că tatăl său a murit pe 17 noieMbrie 1985 şi e depus la Morga Pantelimon. Familia ajunge la Spitalul închisorii Jilava, dar nu află cauza morţii, i se înapoiază efectele fratelui (pulovăre, pijama, prosop, toate cu pete negre, o cămaşă făcută fişii). La morgă nu obţine certificat medico-legal; Andrei Ursu vede cadavrul, afirmă că avea semne de cătuşe la miini, vînătăi pe corp. Pe 23 noiembrie 1985, Andrei Ursu obţine certificatul de deces de la primăria comunei Jilava şi vede în registru cauza : "peritonită generalizată", diagnostic spus în secret şi la morgă de unul din infirmieri.

- Ce alte amănunte ştiţi din zilele apropiate lui Gh. Ursu?
- Pe 14 noiembrie, soţia fratelui este chemată de maiorul Popescu Florea să aducă chitanţa CEC a sumei de 25000 lei, drept daune aduse de inculpat prin deţinere de valută.
- Cine s-a ocupat de anchetă, după Revoluţie?
- Ca urmare a memoriului meu din ianuarie 1990, s-a deschis o anchetă la Institutul de proiectări şi cu anchetarea unor organe de securitate, miliţie din 1985, şeful anchetei fiind procurorul Dan Voinea, azi în Procuratura Generală, secţia Militară. Referatul intocmit arată că pe baza declaraţiilor martorilor reiese că moartea s-a datorat peritonitei generalizate, ca urmare a unor lovituri cu corp dur în abdomen, cu trei zile înainte şi că de acest deces se fac responsabili: anchetatorul, şeful arestului, şeful Direcţiei cercetări penale din IGM, anchetatorii securişti. Din aprilie-mai 1990, dosarul zace fără să mai ştiu de mersul cercetărilor în cauză. Pentru recuperarea jurnalelor fratelui meu de la Securitate am făcut în 1990 o cerere la M.Ap.N. - fără răspuns. Ministerul de Interne mi-a răspuns că acestea au fost distruse în august 1987. Cum puteau să fie distruse dosare din '87, cînd la groapa de la Berevoieşti au fost găsite dosare din '80? Aşteptăm să aflăm cine a dispus arestarea, detenţia, ce s-a petrecut intre 21 septembrie - 17 noiembrie 1985 cu fratele meu in Calea Rahovei, de cine a fost maltratat, de ce 1-au lăsat trei zile în stare gravă, fără intervenţie, cine a ordonat această crimă?
- Să sperăm că de această dată Procuratura Generală va rupe tăcerea. Vă mulţumesc, doamnă Berdan.

Să mai amintim, stimaţi cititori, că cinismul a mers pînă la capăt. La două săptămini de la moartea inginerului Ursu, Judecătoria Sectorului 6 1-a citat pe cel omorît cu sînge rece de anchetatori care-1 ameninţau, ba au şi propus 7 ani de închisoare pentru "intenţia de a deţine valută". Sora sa, dna Berdan, îndoliată, era citată ca martor al ...acuzării. Preşedintele completului se făcea că nu ştie că Gh.Ursu era mort de două săptămîni şi chiar a strigat: "Gheorghe Ursu". Deşi i s-a explicat că "inculpatul" a decedat, pe 9 noiembrie era citat din nou să se prezinte la proces. Justiţia noastră îşi făcea datoria... Cel mai mult vă acuză morţii, domnilor! Inchinăciunile pioase la mormintele eroilor din decembrie nu-i vor scăpa de judecată pe toţi torţionarii noştri.

Ni s-a promis, s-a promis şi străinătăţii, că toţi cei care s-au ocupat de oprimarea populatiei să fie înlăturaţi şi îl citez pe preşedintele Iliescu: "in măsura in care au fost vinovaţi să fie şi judecaţi". Dacă pentru torţionarii de la Gherla, Canal, Sighet este mai greu de reconstituit vinovaţii, cu procesul legat de moartea lui Gheorghe Ursu, Puterea ar fi putut să-şi spele păcatele. Un singur proces, cel al lui Gh.Ursu, ar fi fost suficient. Merg pînă acolo cu propunerea de a-i ierta pe vinovaţi, după ce vor fi fost supuşi dreptei judecăţi. După ce ar primi 10-15 ani de temniţă, să-i iertăm şi să-i condamnăm la libertate.

Dintre cei care au trimis la Jilava 2000 de tineri, după ce au fost maltrataţi, doar trei vinovaţi: Pîrvulescu Marin, Gureşoaie Ion şi Ştefan Gheorghe, ofiţeri anchetatori la direcţia a 6-a a Securităţii. Unul dintre ei 1-a anchetat şi pe Gheorghe Ursu, pe atunci maiorul Pîrvulescu Marin. Acelaşi agresiv anchetator care i-a capturat, lovit şi lipsit de libertate pe manifestanţii din decembrie. El declară că nu ştie cine 1-a arestat pe Gh.Ursu şi nici că s-ar fi folosit de vreun "mijloc de constringere". Iar procurorul de la noua noastră Procuratură Generală îl crede. El, Pîrvulescu Marin, n-a fost învinuit decît pentru "cercetare abuzivă", dar să-i ia cineva la bani mărunţi întreaga activitate de torţionar, nici vorbă. Şi Procuratura ne tot promite că se va face dreptate.

Cîţi dintre cei care au schingiuit şi asasinat oameni nevinovaţi, doar imprudenţi că au ţinut un jurnal, cîţi din abominabilul eşalon al morţii au dat socoteală pentru ceea ce au făcut? Cîte dintre dosarele ruşinii au fost analizate? Ce fac acum, in colectivele de oameni ai muncii, delatori de genul Pîrguţei Croitoru şi Elenei Petre? Au fost ele chemate acum, la procuratură, să povestească cum le-au fost smulse declaraţiile, ce-au gîndit cînd 1-au denunţat pe inginerul Ursu? Poate ne spune ceva despre toate acestea colonelul de justiţie Mihai Ştefănescu, procuror prin mîna căruia au trecut toţi cei reţinuţi în calea Rahovei 37-39.

In aprilie '90 dosarul Gheorghe Ursu a fost înaintat Procuraturii Generale şi nici acum n-a fost soluţionat. Hotărîrea de a face atunci un proces nu avea alt caracter decît propagandistic. Ce stabilitate politică vreţi domnilor atîta vreme cît nu este definită crima, cît timp nu se face dreptate?
PETRE MIHAI BACANU
România liberă - 19 noiembrie 1991