FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

DOSARUL TORTIONARILOR PIRVULESCU si HODIS, si ai MINISTRILOR HOMOSTEAN si POSTELNICU

Este de netagaduit ca Gheorghe Ursu a fost arestat, torturat si ucis la ordinul Securitatii, pentru motive exclusiv politice. Acest fapt a fost stabilit,  in baza  declaratiilor martorilor si a documentelor Securitatii, si in rechizitoriile si hotaririle judecatoresti in cauzele CLITA si STANICA/CREANGA. Securitatea a simulat cazul de drept comun (pentru 17 dolari) si a folosit Militia ca  paravan pentru ca, asa cum spunea un co-celular cu Gheorghe Ursu care a fost martor la tortura la care acesta era supus de Securitate: "[Ursu Gh.] a povestit … ca de fapt, motivul arestarii lui este politic; a spus ca deoarece nu era in interesul regimului sa figureze cu detinuti politici, l-au arestat pentru detinere de valuta... spunea ca a fost anchetat de Securitate. Am inteles ca pe cei care il anchetau ii interesa problema jurnalului sau si relatiile cu prietenii." 

Faptul ca un detinut de drept comun si slujbasii Militiei au fost condamnati definitiv pentru omor nu exclude, asa cum au pretins  procurorul militar sef VASILACHE Ion si judecatorul GUNESCU, vinovatia altor co-autori, respectiv a lui PIRVULESCU MARIN. Securitatea a fost institutia care l-a anchetat in stare de libertate pe Gheorghe Ursu, si pentru ca acesta nu a colaborat, a planuit arestarea, torturarea si uciderea, folosind Militia ca o unealta. 

Maiorul de Securitate PIRVULESCU MARIN a fost anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, atat in stare de libertate (ianuarie-august 1985) cat si in inchisoare (21 septembrie - 17 noiembrie 1985). Deoarece Gheorghe Ursu nu a acceptat sa-si denunte prietenii (vezi declaratiile martorilor), PIRVULESCU (al carui nume si identitate a fost specificata de martori) i-a aplicat IN MOD DIRECT tortura fizica si psihica, sistematica, pe toata durata detentiei.  Potrivit documentelor Securitatii, anchetatorul vroia sa stabileasca "natura relatiilor" lui Gheorghe Ursu cu mai multi oameni de cultura din tara si strainatate aflati "in atentia organelor de Securitate pentru conceptiilor lor dusmanoase". Martorii au relatat ca "Ursu era batut la fiecare interogatoriu" pentru ca "nu vroia sa spuna ce ii cerea anchetatorul" , repectiv "problema prietenilor" . PIRVULESCU a folosit in mod progresiv metode din ce in ce mai bestiale: initial, lovituri la palme, apoi la fata, cap, abdomen, lovituri care in final au dus, evident in mod premeditat, la moartea disidentului. Gheorghe Ursu venea in celula "cu urme de sange", gemind de durere, "tinindu-se cu miinile de burta, intr-o stare "alterata", era "subrezit atit fizic cat si psihic", iar cocelularii "executau si ei regim de teroare", tot la ordinele Securitatii. Pentru ca tot nu a acceptat sa colaboreze, Securitatea i-a prelungit durata arestarii preventive, si a dispus pedepsirea victimei prin "izolare severa", folosind si acolo metode de o barbaritate de neinchipuit: "in lanturi si catuse in pozitia in picioare cu miinile lateral intinse prinse cu catuse de pereti si executind in aceasta pozitie 17 ore zilnic". Evident, nu i s-a permis nici un contact cu familia, iar in cursul singurului contact cu avocata sa, in prezenta ofiterilor anchetatori, aceasta a observat "urme adinci de catuse" la miini. Spre final a fost adus de la interogatoriul lui PIRVULESCU "cu patura, intrucat nu mai putea sa mearga". Desi fusese lovit mortal, i s-a refuzat tratamentului medical la timp si adecvat. Tot acest ansamblu de masuri concertate, care au avut ca scop si ca rezultat eliminarea fizica a inginerului GHEORGHE URSU, constituie fara indoiala infractiunea de tratamente neomenoase, imprescriptibile conform legii interne si internationale.

Istoricul dosarelor PIRVULESCU

In noiembrie 2000, odata cu trimiterea in judecata a ofiterilor de Militie STANICA si CREANGA prin rechizitoriul din 22.11.2000, s-a format la SPM dosarul 8/P/2001, in care urmau sa fie continuate cercetarile asupra  ofiterilor de securitate, printre care PIRVULESCU Marin, anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, pentru infractiunea de omor cu intentie (art. 175 CP). Pina in 2003 s-au adaugat noi probe impotriva lui PIRVULESCU. Devenise evident ca PIRVULESCU Marin participase la tortura si omor in mod decisiv, in paralel cu tortura administrata de informatori in celula

Rechizitoriile intocmite chiar de Parchetul Militar impotriva informatorului de celula CLITA Marian, si apoi impotriva ofiterilor de militie STANICA si CREANGA, au stabilit clar ca ofiterii de Securitate au condus de fapt ancheta si au participat direct la tortura. La fel a stabilit si Curtea de Apel Bucuresti in 2003 in hotarirea prin care au fost condamnati ofiterii de Militie.

Pe 12.03.2003, SPM disjunge cauza privind unele fapte amnistiate (abuz in serviciu, etc), si decide  continuarea cercetarile pentru omor (art. 175 CP) impotriva fostilor securisti, inclusiv PIRVULESCU Marin. Si in acest document al sefului SPM de atunci, G-ral Dan VOINEA, se mentioneaza rolul decisiv al  securistilor in acest asasinat politic: 

"Cele de mai sus demonstreaza ca si dupa depunerea lui Ursu Gheorghe in arestul IGM cadre ale fostelor organe de securitate au continuat sa se ocupe de acesta. Probe in acest sens, in afara de cele sus-amintite, sunt si declaratiile martorilor CV, ISt, MGh, RV, CI, plut. Munteanu Ion, col Creanga Mihail, plt. Palamariu Florinel, Clita Marian, s.a. Martorii sus-amintiti au declarat ca motivul anchetei lui Ursu de catre ofiterii de securitate il constituia in continuare jurnalul sau in care facuse consemnari impotriva sotilor Ceausescu si despre relatiile cu prietenii din tara si strainatate ce aveau conceptii anticomuniste si modul cum a transmis scrisori la posturile de radio straine. Urmare a celor de mai sus Ursu Gheorghe Emil, in timpul detentiei, a fost supus unui regim dur, de exterminare, actiunile convergente ale lucratorilor de militie si securitate ducind la eliminarea fizica a lui Ursu Gheorghe Emil prin uciderea sa. Atat cauza mortii cat si motivul real ce a stat la baza cercetarii lui Ursu Gheorghe Emil de catre securitate au fost ascunse." . 

In continuare, in referatul SPM din 5.04.2003 se mentioneaza  "in legatura cu fapta pentru care s-a dispus disjungerea - instigarea la omor deosebit de grav, au fost audiate mai multe persoane... fara insa ca verificarile sa fie epuizate (spre exemplu, persoanele la care disjungerea se refera nu au fost audiate)."

Din aceste randuri rezulta clar ca probele pentru trimiterea in judecata a lui PIRVULESCU existau inca de atunci in dosarul 8/P/2001 si respectiv in cel disjuns la 12.03.2003, si ca mai era doar necesara audierea celor in cauza. 

Si totusi de atunci,  in conditiile schimbarilor survenite din conducerea SPM,  acel dosar al securistilor printre care PIRVULESCU Marin, a ramas in nelucrare. Familia lui Gheorghe Ursu a facut mai multe cereri pentru a afla stadiul cercetarilor. Conform unei instiintari din 18.04.2008 din partea noului Procuror Militar sef VASILACHE Ion, acel dosar ar fi facut "obiectul dosarului 82/P/2007 ('Procesul Comunismului'), si dosarul era "in curs de cercetare"... Pentru ca ulterior sa reiasa dintr-o bogata corespondenta intre parchete si instante ca dosarul disjuns in 2003 NU A FACUT OBIECTUL dosarului "Procesul Comunismului",  dupa cum se va vedea mai jos

Plangerea din 2007

Pe 21.09.2007, intrucit ancheta pentru omor nu inainta, familia lui Gheorghe Ursu depune o plangere penala la Parchetul Militar impotriva lui PIRVULESCU Marin pentru crime impotriva umanitatii comise prin torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu (dosarul 35/P/2006). Plangerea a fost ulterior declinata la Sectia de urmarire penala si criminalistica, unde a fost atasata la dosarul 1304/P/2008 ("Crimele comunismului"). 

Pe 06.04.2008, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) formuleaza o solid argumentata sesizare penala impotriva lui PIRVULESCU Marin pentru savirsirea acelorari crime impotriva umanitatii prin torturarea si uciderea disidentului Gheorghe Ursu.

La data de 29.09.2010, dupa trei ani de nelucrare (asteptind, evident, prescrierea faptelor), ca urmare a plangerilor repetate ale familiei adresate Ministerului Justitiei si Procurorului General, procurorul Iuliu MOLCUT de la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica (SUPC) da o ordonanta in dosarul 1304/P/2008 - "Crimele Comunismului" (fara sa instiinteze presa, si nici familia lui Gheorghe Ursu; de remarcat zelul NUP-ist al acestui magistrat cu privire la majoritatea crimelor comunismului sub pretextul prescrierii; un pretext ilegal, evident, dupa cum se poate vedea din legislatia in vigoare). Ordonanta respectiva dispune "disjungerea si continuarea cercetarii penale" de catre SUPC pt. faptele de la "punctul I 31", care privesc "plangerea lui Andrei Ursu, din 21.09.2007, cu privire la savarsirea de infractiuni contra pacii si omenirii comise prin torturarea si uciderea tatalui sau, Gheorghe Ursu, in timp ce acesta era arestat pentru savarsirea unor infractiuni politice - vol. 23, fila 120". SUPC a format astfel dosarul 1043/P/2010.

Pe 22.02.2011, IICCMER formuleaza o noua sesizare (memoriu) catre SUPC pentru anchetarea si trimiterea in judecata a lui PIRVULESCU Marin pentru crime impotriva umanitatii.

De remarcat ca SUPC nu avea dosarul  disjuns in 2003, dupa cum se poate vedea din adresele succesive, insistente, dintre 28.01.2011-16.05.2011 ale acestui parchet (prin procurorul sef Marius IACOB) catre SPM, si din nou, din 03.11.2011, (prin procurorul sef Valentin Horia SELARU), prin care se solicita, explicit, "actul de finalizare a urmaririi penale in dosarul dvs. privind pe col. rez. VASILE GHEORGHE s.a. [inclusiv PIRVULESCU MARIN], format in urma disjungerii din dosarul nr. 49/P/2000". Dupa cum se poate vedea, SPM, prin procurorul militar sef VASILACHE Ion, se eschiva, efectiv, trimitind catre SUPC acte de finalizare din alte dosare (respectiv CLITA). Se poate distinge aici intentia vadita de a ascunde, pe de o parte, probatoriul impotriva lui PIRVULESCU, si pe de alta parte, de a arata ca "altii au fost deja condamnati" pentru uciderea lui Gheorghe Ursu. 

Mai mult, la 06.05.2011, procurorul militar lt. col. DINU Iulian de la SPM face un referat "privind solicitarea" SUPC, in care pur si simplu trece sub tacere disjungerea dosarului pentru art. 175 (omor) asupra securistilor (VASILE Gh., PIRVULESCU, etc), lasind sa se inteleaga ca acel dosar a fost in intregime inchis prin prescriere! Aceasta concluzie e insusita de procurorul militar sef VASILACHE, dupa cum se vede din finalul corespondentei acestuia cu SUPC din 19.04-16.05.2011.

Dupa inca un an, fara sa fi facut vreun act de cercetare asupra celor vinovati, la data de 12.12.2011 acelasi procuror MOLCUT Iului de la SUPC isi declina competenta de "efectuare a urmaririi penale" in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti (PTB), schimband, ilegal, incadrarea juridica de la crima impotriva umanitatii la omor. (Se poate vedea astfel strategia parchetelor de a astepta, FARA SA FACA NICI UN ACT DE URMARIRE PENALA IN CAUZA, ceea ce sperau ca va fi prescrierea speciala a faptelor securistilor, in anul 2012). Din nou, familia lui Gheorghe Ursu nu este anuntata. In final se va forma dosarul nr.15625/3/2013 la PTB.

Plangerea din 2011

Pe 12.12.2011, la patru ani dupa prima plangere, ramasa, la acel moment, fara raspuns - familia lui Gheorghe Ursu face o noua plangere penala impotriva PIRVULESCU Marin pentru savirsirea de crime impotriva umanitatii, de data asta adresata Procururului General Laura KOVESI.

De data asta, parchetul reactioneaza prompt, prin referatul de pomina din 19.12.2011 al procurorului militar Andrei NICULAE. Acesta respinge plangerea pur si simplu pentru ca altii fusesera condamnati (ignorind probele care dovedeau rolul de decizie, de tortionar si coautor a lui PIRVULESCU), neincadrarii ca si crima impotriva umanitatii (ignorind dimensiunea politica), dar si... implinirii termenului de prescriptie (desi termenul nu se implinise, si oricum, crima era imprescriptibila)! Procurorul militar sef VASILACHE Ion da prompt, la 20.12.2011, NUP, pentru aceleasi motive  nelegale si ilogice invocate de procurorul Andrei NICULAE.

Familia lui Gheorghe Ursu face plangere impotriva acelui NUP, tot la Procurorul General - care, in mod de neinteles, repartizeaza si aceasta plangere tot procurorului militar sef VASILACHE

Acesta, previzibil, la 30.01.2012, prin lucrarea din 20.01.2012 dispusa in dosarul nr. 349/VIII-1/2011, da tot NUP, de data asta pentru un motiv nou: ca PIRVULESCU ar fi cercetat pentru "infractiunea reclamata", art. 175CP, in dosarul 1304/P/2008 al SUPC, la care s-ar fi atasat "actele disjunse din dosarul 8/P/2011 din data de 12.03.2003". Pe linga data gresita (dosarul original nu putea sa fie 8/P/2011 din data de 12.03.2003... Procurorul se referea probabil la dosarul disjuns 8/P/2001), exista inconsistente vadit voite, si in acest act, ceea ce tradeaza clar aservirea procurorului VASILACHE intereselor tortionarului securist PIRVULESCU, pe care in nici un moment nu a vrut sa-l ancheteze: 

1. Dosarul 8/P/2001 si cel disjuns la 12.03.2003, in care PIRVULESCU ar fi fost "cercetat pentru omor, art. 175CP" (in fapt, lasat in nelucrare din 2003!)  nu fusese atasat la dosarul 1304/P/2008 al SUPC, dupa cum se va vedea ulterior

2. Infractiunea reclamata nu era pentru art. 175CP, ci crime impotriva umanitatii.

Pe 17.02.2012 familia lui Gheorghe Ursu face o plangere la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)  impotriva acestui nou NUP. Judecatorii de la ICCJ incearca si ei sa obtina de la SPM si SUPC dosarul 8/P/2001 si cel disjuns in 12.03.2003, cu probatoriul impotriva lui PIRVULESCU. Conform adresei din 25.05.2012 a procurorului militar sef de atunci Dr. Nicolae LUPULESCU, dosarul 8/P/2001 (de 450 de pagini) era inca la SPM, si a fost inaintat, temporar, catre ICCJ. Dar dosarul disjuns la 12.03.2003 tot nu apare. Vezi in acest sens adresa  ICCJ din 20.09.2012, in care se solicita din nou "dosarul format in martie 2003, disjuns din dosarul 8/P/2001".

. Iar dosarul disjuns la 12.03.2003 nu apare de loc. Mai mult, ICCJ prin judecatorul Ionut MATEI insista la SPM prin incheierea din 07.06.2012 sa-i fie trimisa rezolutia in acel dosar disjuns in 12.03.2003. Vezi in acest sens si adresa  ICCJ din 07.06.2012, in care se solicita din nou "dosarul format in martie 2003, disjuns din dosarul 8/P/2001". Raspunsul SPM din 28.06.2012 este graitor: din nou, SPM eludeaza acel dosar, ca si cind n-ar fi existat!

Timp de un an, cauza a fost declinata de ICCJ la Curtea de Apel Bucuresti (jud. Ionut MATEI la 20.09.2012), si de acolo la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti (jud. Iuliana CIOLCA la 8.11.2012).  A fost judecata pe 06.03.2013 la TMTB de catre judecatorul colonel magistrat  GUNESCU Gabriel. Solutia domniei sale a fost de un absurd efectiv kafkian: respinge plangerile familiei Ursu contra NUP-urilor pentru ca:

- primul NUP (a procurorului militar Andrei NICULAE) nu ar fi fost NUP, ci era un... referat. Faptul ca procurorul spunea negru pe alb ca faptele lui Parvulescu “nu sunt elemente constitutive ale unei infractiuni contra umanitatii” erau, in viziunea domnului GUNESCU, "speculatii" !

- al doilea NUP, al procurorului militar sef VASILACHE, care invoca prescriptia pentru tortura, si faptul ca altii au fost condamnati pt. omor,  era doar o... "comunicare".

- al treilea NUP, tot a procurorului militar sef VASILACHE, desi era rezolutie in toata regula, si in care se stipula iarasi, clar, si in mod ilegal, ca faptele ar fi fost prescrise - a fost "solutionata in mod eronat printr-o rezolutie" (!). Deci, nu se poate face plangere impotriva unei rezolutii pentru ca e... eronata!

Mai mult, judecatorul GUNESCU spune: "Petitionarul s-a plans impotriva unui referat intocmit de precurorul de caz, care a fost comunicat printr-o adresa de procurorul militar sef, comunicare care nu constituie o masura sau un act de urmarire penala si nici nu poate fi convertita, avind in vedere ca nu constituie o instrumentare a unei cauze penale, deci nu constituie efectuarea urmaririi penale cu etapele sale clar stabilite de lege". Adica, rezolutia de neincepere a urmaririi penale nu se poate lua decit daca se incepe urmarirea penala!!

In final dl. GUNESCU se refera si la dosarul de la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica (cel disjuns in 2001 si lasat in nelucrare din 2003). Din nou, magistratul ignora incadrarea juridica a plangerilor, si anume tortura motivata politic - o crima impotriva umanitatii.

DOSARUL NR.15625/3/2013 de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti (PTB)

La 2 ani (!) dupa repartizarea dosarului 1043/P/2010 din partea SUPC, pe data de 21.01.2013, procurorul criminalist RUXANDRA IONESCU din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti dispune NUP pentru omor (art. 174/175) invocand prescrierea raspunderii penale privind faptele lui PIRVULESCU, ignorind, si domnia sa,  obiectul plangerii noastre, legile la care se referea, dar si legea nr.27 din 16.03.2012, care prevede imprescriptibilitatea omorului cu intentie (termenul de 22 ani si 6 luni dupa 22 decembrie 1989 ar fi expirat pe 22.06.2012, deci ULTERIOR intrarii in vigoare a LEGII 27!). Deci si in acest caz, fapta de omor cu intentie a numitului PIRVULESCU Marin este tot imprescriptibila

Impotriva acestei rezolutii a procurorului Ruxandra IONESCU, familia lui Gheorghe Ursu a depus o noua plangere, care a fost declinata de catre Tribunalul Bucuresti, pentru necompetenta, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.

Pe 24.07.2013, cauza a avut termen la instanta condusa tot de judecatorul colonel magistrat Gabriel GUNESCU (care a incercat, in mod formal, sa se auto-recuze,  pentru a fi mentinut pe cauza de presedintele TMTB, HONDOR). Procurorul de sedinta COVEI STELEA a cerut declinarea competentei inapoi la Tribunalul Bucuresti (!), cerere respinsa de instanta.

Disparitia dosarului SPM disjuns din dosarul 8/P/2001 la 13.03.2003, continand probatoriul vinovatiei lui PIRVULESCU Marin

Pe 07.08.2013, 3.09.2013, 2.10.2013 - cauza de la TMTB s-a aminat pentru a se cere Parchetului General lamuriri cu privire la stadiul cercetarilor si rezolutia din dosarul 8/P/2001, respeciv din cel disjuns la 12.03.2003 (vezi nota de mai sus). Este evident ca la dosarul cauzei nu exista probatoriul original impotriva lui PIRVULESCU din acel dosar disjuns. Rapunsul SUPC, prin procurorul sef Camelia SUTIMAN, din 02.10.2013, este concludent in acest sens.

Despre acel dosar, procurorul militar sef VASILACHE predindea ca a fost intii conexat la dosarul 82/P/2007 ("Procesul Comunismului") apoi declinat la SUPC si atasat la dosarul 1304/P/2008 (vezi in acest sens instiintarea procurorului VASILACHE catre Andrei Ursu din 20.12.2011).  Aceasta asertiune ori nu este adevarata, ori, odata cu declinarea, SPM NU A TRIMIS catre SUPC DOSARUL ORIGINAL CU PROBATORIUL IMPOTRIVA LUI PIRVULESCU, pentru urmatoarele motive:

1.  Nici dosarul 8/P/2001 (vezi adresa procurorului militar sef LUPULESCU din 25.05.2012 in acest sens), nici probatoriul disjuns la care se referea procurorul Dan VOINEA in rezolutia din 12.03.2003,  care dovedeau vinovatia lui PIRVULESCU, nu au ajuns la TMTB!  De fapt, ele au fost cerute de catre instanta, prin adese catre SUPC, considerindu-se ca aveau (evident) legatura cu cauza, dar nu au fost obtinute (vezi in acest sens adresa TMTB catre SUPC din 7.8.2013, in care se cere explicit dosarul disjuns din 2003, si raspunsul SUPC din 3.10.2013, in care nu se face nici o referire la acel dosar!).

2. Nici dosarul 8/P/2001, nici probatoriul disjuns mentionat mai sus, nu au ajuns nici la SUPC, intrucit procurorii de acolo au cerut de mai multe ori SPM lamuriri cu privire la solutionarea acelui dosar, si anume in 2011, deci ulterior datei la care procurorul sef VASILACHE pretindea ca dosarul ar fi fost declinat catre SUPC! (vezi adresele succesive, insistente, dintre 28.01.2011-16.05.2011 si din nou, din 03.11.2011,  de la SUPC catre SPM). Este imposibil ca dosarul disjuns in 2003, cu tot probatoriul impotriva lui PIRVULESCU, sa fi ajuns la SUPC, atata vreme cat acel parchet cerea lamuriri la SPM cu privire la solutionarea ACELUIASI DOSAR, la o data ulterior pretinsei declinari.

Cum am aratat mai sus, apare evidenta intentia procurorului VASILACHE de a eluda probele impotriva lui PIRVULESCU, dar si de a folosi pretextul condamnarilor anterioare in cazul uciderii lui Gheorghe Ursu (CLITA, STANICA), pentru a-l scoate basma curata pe fostul tortionar securist. 

Este relevant si referatul din 06.05.2011, mentionat mai sus, al procurorul militar lt. col. DINU Iulian de la SPM, si insusit de acelasi procuror militar sef VASILACHE in raspunsul din 10.05.2011 catre SUPC, in care disjungerea dosarului pentru art. 175 (omor) asupra lui PIRVULESCU, s.a, pare ca nici nu a existat! 

3. Probatorul respectiv nu a ajuns nici la ICCJ. Ca urmare a plangerii familiei lui Gheorghe Ursu la ICCJ mentionate mai sus, ICCJ a cerut la randul sau prin adrese catre SPM dosarul 8/P/2001 si probatoriul disjuns. Conform adresei din 25.05.2012 a procurorului militar sef de atunci Dr. Nicolae LUPULESCU, dosarul 8/P/2001 (de 450 de pagini) era inca la SPM, si a fost inaintat, doar temporar, catre ICCJ. Iar dosarul disjuns la 12.03.2003 nu apare de loc. Mai mult, ICCJ prin judecatorul Ionut MATEI insista la SPM prin incheierea din 07.06.2012 sa-i fie trimisa rezolutia in acel dosar disjuns in 12.03.2003. Vezi in acest sens si adresa  ICCJ din 07.06.2012, in care se solicita din nou "dosarul format in martie 2003, disjuns din dosarul 8/P/2001". Raspunsul SPM din 28.06.2012 este graitor: din nou, SPM eludeaza acel dosar, ca si cind n-ar fi existat!

4. Mai mult decat atat, in ORDONANTA din 29.09.2010 a SUPC, in care se solutiona dosarul 1304/P/2008, "Crimele Comunismului"  (dosarul in care domnul VASILACHE ne-a comunicat ca s-ar fi aflat dosarul disjuns in 2003 prin conexare) procurorul  MOLCUT Iuliu nu face nici o referire la acel dosar disjuns in 2003; din contra specifica foarte clar ca lucrarea 1304/P/2008 contine doar "plangerea lui Andrei Ursu din 21.09.2007"! (vezi pag. 10, punctul I 31), formandu-se dosarul 1043/P/2010.

5. Acelasi lucru se poate vedea si in ORDONANTA din 12.12.2011 a SUPC in acelasi dosar 1304/P/2008, care se refera strict la "plangerea formulata de Andrei Ursu sub aspectul savarsirii unei infractiuni contra pacii si omenirii..." si din nou "Plangerea din 21.09.2007 formulata de Andrei Ursu care face obiectul acestui comentariu"... "Competenta de efectuare a cercetarii penale, in cauze privin plangerea formulata de Andrei Ursu la 21.09.2007 revine parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti".  (vezi punctul III, pag. 8-10)

Concluzie:

Desi procurul VASILACHE pretindea, pe 20.12.2011, ca dosarul disjuns la 12.03.2003 din dosarul nr. 8/P/2001 ar fi fost conexat cu dosarul 82/P/2007, si declinat la SUPC in 2008, in realitate:

- in 2012, dosarul 8/P/2001 (450 de pagini) exista la SPM (vezi adresa lui LUPULESCU in acest sens). In orice caz, acel dosar nu a fost trimis in instanta (nu exista in dosarele de la TMTB sau TB).

- dosarul disjuns la 12.03.2003, cu probatoriul alcatuit de procurorul Dan VOINEA impotriva lui PIRVULESCU, nu apare nicaieri - nici la SUPC, nici la ICCJ, nici la TMTB.

Rezulta clar ca acel dosar disjuns in 2003 a ramas la SPM, si fie a fost distrus (caz in care cei care au acoperit aceasta fapta trebuie trasi la raspundere penala), fie mai este inca acolo, si atunci trebuie solutionat cit mai grabnic - respectiv, pe baza probelor si conform legii, prin trimiterea in judecata a celui mai vinovat de moartea dizidentului Gheorghe Ursu, fostul tortionar securist PIRVULESCU Marin.

***

Finalizarea dosarului nr. 15625/3/2013 de la TMTB

Pe 09.10.2013 - cauza de la TMTB s-a judecat in completul condus de judecatorul colonel magistrat Gabriel Gunescu. 

O NOUA ABJECTIE A JUSTITIEI ROMANE:  Pe 16 octombrie 2013, judecatorul GUNESCU Gabriel de la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a decis, in pofida probelor indubitabile si a legilor in vigoare, sa nu il trimita in judecata pe principalul asasin al lui Gheorghe Ursu, TORTIONARUL SECURIST PIRVULESCU Marin. Sentinta ce ne-a parvenit recent este un document de pomina, in stilul cunoscut al dezinformarilor Securitatii ceausiste. Colonelul GUNESCU ignora faptele reale si postuleaza altele, false, intr-o masura atit de vadita, incit nu mai poate fi nici un dubiu asupra aservirii acestui magistrat intereselor tortionarului pe care trebuia sa-l judece, si pe care a incearcat in mai multe rinduri, intr-un mod flagrant, sa-l scoata basma curata. 

Acest magistrat pretinde ca Gheorghe Ursu NU A FOST UN CAZ POLITIC, ba mai mult, pur si simplu ca a profitat de regimul lui Ceausescu, in baza faptului ca Gheorghe Ursu a calatorit in strainatate! Magistratul militar ignora, evident voit, zecile de marturii si documente, si hotaririle judecatoresti anterioare care atesta fara echivoc natura pur politica a anchetei, torturii si uciderii lui Gheorghe Ursu!  (Cititorii cartii "Europa mea", dar si publicul larg avizat, stiau de mult despre modul cum a obtinut Gheorghe Ursu permisiunea de a calatori in Occident...).

Magistratul ignora si faptul evident, matematic, ca fie si daca a reincadrat fapta din crima impotriva umanitatii (imprescriptibila) in omor (art. 175 CP), legea nr.27 din 16.03.2012  prevede imprescriptibilitatea omorului cu intentie (termenul de 22 ani si 6 luni dupa 22 decembrie 1989 ar fi expirat pe 22.06.2012, deci ULTERIOR LEGII 27!). Deci si in acest caz, fapta de omor cu intentie a numitului PIRVULESCU Marin este tot imprescriptibila

***

Familia lui Gheorghe Ursu cere in continuare ca dosarul disjuns pe 12.03.2003 privind pe securistii vinovati de torturarea si uciderea cu intentie a lui Gheorghe Ursu, pentru motive politice - crime fara dubiu imprescriptibile, dosar aflat, conform documentelor existente, tot la SPM, sa fie trimis in instanta. Cerem ca tortionarul PIRVULESCU SA FIE JUDECAT CONFORM LEGII, in baza probelor aflate la dosarul cauzei, de un JUDECATOR IMPARTIAL, si nu de catre acei judecatori de la TMTB care pina acum nu au facut decit sa-si bata joc de justitie si sa minjeasca memoria martirului Gheorghe URSU.