FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

DOSARUL TORTIONARILOR PIRVULESCU si HODIS, si ai MINISTRILOR HOMOSTEAN si POSTELNICU

Autoritatea de lucru judecat nu se aplica respingerii plangerii impotriva NUP

Autoritatea de lucru judecat a hotararilor penale prin care se respinge plangerea impotriva actelor procurorului de netrimitere in judecata - Florin Radu, avocat

1. Consideratii introductive. Autoritatea (puterea) de lucru judecat este un principiu unanim recunoscut si aplicat ca atare in dreptul procesual – penal si civil, reprezentand caracteristica hotararilor judecatoresti definitive de a capata puterea lucrului judecat, in sensul de a nu mai putea fi atacate, decat prin caile de atac extraordinare (in conditiile limitative si speciale ale legii procesuale), bucurandu-se, astfel, de o prezumtie absoluta de adevar juridic.

In vechiul Cod civil, principiul era reglementat de art. 1201, conform caruia, exista autoritate de lucru judecat cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate. In noul Cod civil[1], nu mai regasim  o definitie a institutiei, ci doar cateva referiri tangentiale, in art. 1705, 2277, 2539. In fine, in noul Cod de procedura civila[2], autoritatea de lucru judecat este reglementata special, in art. 430–432 [3].
In Codul de procedura penala, principiul in discutie nu a primit o definitie ori vreo reglementare compacta, fiind doar amintit, in textul art. 10 al. 1 lit. j (ca un caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale) si in art. 22, acolo unde avem de a face cu o autoritate de lucru judecat a hotararii definitive penale in fata instantei civile, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si la vinovatia acesteia. In noul Cod de procedura penala[4], de asemenea regasim referiri pasagere la autoritatea de lucru judecat – in art. 16 al. 1 lit. i, art. 28, art. 52, art. 429, art. 432 – fara sa ne fie oferita o definitie ori o reglementare distincta a institutiei[5].  

2. Domeniu de aplicare. In conceptia si interpretarea actualului Cod de procedura penala, autoritatea de lucru judecat vizeaza, in mod traditional, hotararile judecatoresti definitive, pronuntate in cauze in care sesizarea instantei se face prin rechizitoriu, conform art. 262 al. 1 pct. 1 lit. a, b si art. 264 C. pr. pen. ori prin plangerea persoanei interesate, in cazul special,  prevazut de art. 2781 al. 9 C. pr. pen.  Pe de alta parte, exista anumite categorii de hotarari judecatoresti, in care putem discuta doar de o autoritate de lucru judecat limitata (in timp) – ne referim, de exemplu, la hotararile date in ce priveste amanarea ori intreruperea executarii pedepsei, ori hotararile pronuntate in materia masurilor preventive.

De partea cealalta, este unanim recunoscut – pe cale doctrinara si jurisprudentiala, deoarece nu avem o reglementare expresa in acest sens – ca nu au autoritate de lucru judecat solutiile pronuntate in cursul urmaririi penale – ordonantele si rezolutiile procurorului, emise in baza art. 242-248 C. pr. pen. (incetarea urmaririi penale) si art. 249–249 1 C. pr. pen. (scoaterea de sub urmarire penala).

3. Puterea de lucru judecat in cazul hotararilor pronuntate in temeiul art. 2781 al. 8 lit. a.Potrivit art. 278 1 C. pr. pen.[6], “Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

De asemenea, potrivit art. 278 1 al. 8 lit. a, “Judecatorul pronunta una dintre urmatoarele solutii: a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanta atacata”.

Observam ca acest tip de hotarare ocupa un loc intermediar intre hotararile date in cauze in care sesizarea se face in modul clasic, prin rechizitoriu (ori prin plangerea la care faceam referire anterior), iar instanta se pronunta cu adevarat “pe fondul cauzei” si situatia in care solutionarea raportului penal de conflict se face printr-un act al procurorului, dispunandu-se incetarea ori scoaterea de sub urmarire penala.

Aceasta hotarare nu se poate bucura de o autoritate de lucru judecat deplina, intrucat nu se circumscrie unei judecati pe fond, dar nici nu poate fi asimilata unei solutii date de procuror, ea fiind emisa de o instanta de judecata.

Apreciem ca suntem in prezenta unei autoritati de lucru judecat conditionala, in sensul ca ea subzista doar atat timp cat nu apar noi date, informatii, probe, care nu au fost cunoscute de organele judiciare care au analizat cauza anterior.

In acest sens se statueaza si in art. 278 1 al. 11 C. pr. pen., care dispune textual ca, “In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a), persoana in privinta careia judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevazute in art.10”.

Asadar, daca se va formula o noua plangere penala, impotriva aceleiasi persoane, pentru aceleasi fapte, cercetate anterior, aceasta nu va putea fi considerata decat inadmisibila, solutia ce ar urma sa fie emisa de catre procuror fiind incetarea urmaririi penale (conform art. 10 al. 1 lit. j si art. 11 al. 1 pct. 1 lit. c C. pr. pen.). In acest caz, se va valorifica si se va confirma si consolida puterea de lucru judecat a hotararii judecatoresti, pronuntata in urma plangerii contra actelor procurorului.

In schimb, daca apar elemente noi, necunoscute pana atunci, urmarirea penala se poate relua, prin redeschiderea acesteia, in baza art. 270 al. 1 lit. c si art. 273 al. 11 C. pr. pen..

Se poate lesne observa ca art. 278 1 al. 11[7] instituie o conditionare a autoritatii de lucru judecat a hotararii respective, in sensul ca ea poate exista doar atata timp cat nu apar fapte ori imprejurari noi in cauza.

De asemenea, notam faptul ca aceasta posibilitate – de a se redeschide urmarirea penala, pentru fapte sau imprejurari noi – reprezinta o masura analoaga cu revizuirea, aceasta din urma putand fi exercitata doar impotriva hotararilor penale prin care se evoca fondul cauzei. Tocmai pentru ca revizuirea este inadmisibil a fi formulata impotriva unei hotarari pronuntate in baza art. 278 1 al. 8 lit. a, legiuitorul a prevazut – in aceeasi situatie ca cea prevazuta de art. 394 al. 1 lit. a[8] – calea redeschiderii procesului penal.

4. Procedura plangerii contra actelor procurorului, in noul Cod de procedura penala. Potrivit art. 340 din acest nou act normativ, persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa (de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al parchetului) poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. In continuare, art. 341 stabileste ca, dupa inregistrarea plangerii la instanta competenta, aceasta se trimite in aceeasi zi judecatorului de camera preliminara. Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, care este comunicat petentului, procurorului si partilor, care pot depune note scrise, impreuna cu un exemplar al plangerii.

Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor, putand dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, ca tardiva sau inadmisibila, ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand solutia atacata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a incepe ori, dupa caz, a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii, cand probele existente la dosar sunt suficiente si legal administrate;
d) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate.

Un aspect deosebit de important este acela ca, potrivit art. 341 al. 6, incheierea prin care a fost solutionata plangerea este definitiva. In acest fel, se deroga de la regula generala, cuprinsa in art. 347, care arata ca impotriva incheierii pronuntate in camera preliminara, procurorul si inculpatul pot face contestatie in termen de 3 zile de la comunicare, contestatia urmand a fi judecata de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate, iar cand instanta sesizata este Inalta Curte de Casatie si Justitie, contestatia se judeca de catre completul competent, potrivit legii.

5. Concuzii. Reglementarea analizata in cele de mai sus este, in opinia noastra, una legitima. Este firesc sa se acorde unei hotarari judecatoresti caracterul de lucru judecat, chiar daca oarecum limitat si conditionat, in functie de anumite aspecte speciale.

Singurul lucru in privinta caruia ne exprimam dezacordul este imposibilitatea de a ataca, cu recurs, hotararile pronuntate in baza art. 2781 C. pr. pen.

In opinia noastra, numai in cazuri cu totul exceptionale si de maxima urgenta, este admisibil si in logica juridica sa suprimam orice cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti.


[1] Legea 287/2009 privind Codul civil, republicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
[2] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 545 din 3 august 2012.
[3] “ART. 430 – Autoritatea de lucru judecat
(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.
ART. 431 – Efectele lucrului judecat
(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
ART. 432 – Excepţia autorităţii de lucru judecat
Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată”.
[4] Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010.
[5] Cu privire la institutia autoritatii de lucru judecat, a se vedea, exempli gratia: M. Damaschin, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluver, Bucuresti, 2010, p. 139 – 140; E. Florian, Puterea de lucru judecat in materie civila, Editura All Beck, Bucuresti, 1997; I. Les, Tratat de procedura civila, ed. a IV-a, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 478 – 500.
[6] Pentru o analiza a institutiei prevazute de art. 2781 C. pr. pen., a se vedea: I. Poiana, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 195 – 197; A. Crisu, Drept procesual penal, ed. a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 468 – 478; A. L. Lorincz, Drept procesual penal, ed. a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 357 – 360; in ce priveste jurisprudenta, a se vedea A. A. Bontas, Plangerea impotriva actelor si masurilor procurorului, practica judiciara, ed. a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011.
[7] Art. 2781 al. 11 C. pr. pen. a facut foarte recent obiectul unui control de constitutionalitate, instanta de control constitutional respingand, insa, exceptia, ca nefondata; a se vedea C.C.R., dec. nr. 328 din 10 aprilie 2012, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 405 din 18 iunie 2012.
[8] “Revizuirea poate fi ceruta cand: a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei”.

Florin RADU
Avocat