FUNDATIA "GHEORGHE URSU"
Gheorghe Ursu
"Cazul  Ursu"
Prima Pagina
 

"Cronologia musamalizarii - 1990 - 2000"

    Inginerul, poetul si omul de cultura Gheorghe (Babu) Ursu a fost arestat la 21 septembrie 1985 si a decedat in Spitalul penitenciar Jilava la 17 noiembrie 1985.
    In ianuarie 1990, imediat dupa revolutie, familia lui Gheorghe Ursu se adreseaza noilor autoritati, cerand elucidarea imprejurarilor si responsabilitatilor legate de moartea lui. Ancheta este incredintata procuraturii militare si este condusa de magistratul Dan Voinea.
    “Din raportul medico-legal rezulta ca moartea numitului Emil Gheorghe Usu a fost violenta si s-a datorat peritonitei purulente generalizata prin perforatie post traumatica de ansa ileala. Din coroborarea leziunilor traumatice consemnate in foaia de observatie, cu constatarile facute intra-operator si la autopsie, rezulta ca leziunile externe si interne s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure in regiunea abdominala, cu circa 3-4 zile anterior. Intre leziunile suferite si moarte exista legatura directa de cauzalitate “.

    (Rechizitoriu, anul 2000, luna noiembrie, ziua 20)

    Chiar in faza initiala a anchetei conduse de procurorul Dan Voinea reiese ca fostii ofiteri superiori de Securitate au instigat si au participat direct la exterminarea inginerului Ursu. Rechizitoriul incheiat la data de 31 martie 1990 propunea trimiterea spre anchetare in instanta a ofiterului anchetator al lui Gheorghe Ursu (care se evidentiase prin brutalitate si in represiunea din decembrie 1989!), seful arestului din Rahova in perioada respectiva si seful Directiei de cercetari penale din IGB. Timp de doi ani Procuratura Militara nu intreprinde nimic.

    Procurorul General Vasile Manea Dragulin (in 1985 fusese seful Sectiei de urmariri penale a Procuraturii Municipiului Bucuresti si in aceasta calitate trecuse complet cu vederea imprejurarile violente ale mortii lui Gheorghe Ursu!) dispune brusc, dupa numai cateva luni de la inceperea anchetei, scoaterea dosarului din sarcina generalului Voinea si il transfera ulterior generalului magistrat Samoila Joarza.

    In decursul anilor 1994, 1995, 1996, cu prilejul audientelor solicitate in repetate randuri de fiul lui Gheorghe Ursu, generalul Joarza declara, de fiecare data, ca ancheta va fi finalizata "intr-o luna", "intr-o saptamana..." dar, oricum, - tine sa-l previna - nu poate fi vorba despre inculparea ofiterilor "decat cel mult pentru negliujenta" si, in orice caz, reclamantul trebuie sa stie ca in dosar a aparut o declaratie din care reiese ca tatal sau pare sa fi primit lovitura fatala de la un codetinut.

    In aprilie 1995, Marian Clita, infractor de drept comun, spargator de case, detinut in aceiasi celula cu Gheorghe Ursu la data mortii acestuia, convoaca o conferinta de presa contrazicand declaratiile date timp de cinci ani si declara ca el l-a omorat pe inginerul Gheorghe Ursu printr-o lovitura cauzatoare de moarte, delict "care se prescrie dupa zece ani".

    Rechizitoriul intocmit de catre procurorul Samoila Joarza se incheie la data de 12 noiembrie 1996 cu trimiterea in judecata - pentru savarsirea infractiunii de omor - a inculpatului Marian Clita, ca singur vinovat in cauza. Prin acelasi act de solutionare pe baza materialului probator administrat in cursul cercetarilor se dispune "neinceperea urmaririi penale fata de locotenentul Tudor Stanica sub aspectul instigarii la omor" si fata de ceilalti ofiteri implicati, desi chiar din declaratiile lui Clita, dar si din alte marturii, reiesea clar rolul instigator al ofiterului anchetator Tudor Stanica, al sefului de arest, colonelul Creanga, si al sefului directiei a 6-a a Securitatii - Cercetari Penale - colonelul Vasile Gheorhe.

    In 1996, inainte de alegeri, domnul Iliescu promite finalizarea cazului si trimiterea vinovatilor in judecata.

    In decursul anilor 1997-2000 procesul lui Marian Clita are numeroase infatisari cu stupefiante rasturnari de situatii: de la autoinculparea benevola la retractarea totala a propriilor declaratii anterioare sau contestarea sfidatoare a intregului complet de judecata. Atitudinea judecatorilor Iordanescu Simona de la Tribunalul Bucuresti - ostila de la inceput fata de familia victimei, a procuroarei Matiesescu Elena, de la acelasi Tribunal, si a judecatorilor Fesiuc Rodica, si Burdea Viorel, de la Curtea de Apel Bucuresti, au dovedit din plin ca justitia romana la acel timp, eveident aservita intereselor fostei Securitati, nu incerca decat sa musamalizeze cazul, si sa eludeze pana si vinovatia de omor a lui Clita. Singur, judecatorul Cristian Jipa, cu o corectitudine rara in acel peisaj, cere la 11 martie 1997 "...efectuarea de cercetari sub aspectul infractiunilor de complicitate, instigare, favorizare a inculpatului Clita Marian de catre Tudor Stanica, Vasile Gheorghe, Scarlat Gheorghe, Creanga Mihail, Damian Constantin si Radu Gheorghe. De asemenea se vor efectua din nou cercetari asupra numitilor lt.-col. Turcitu Adrian, cpt. Dumitraciuc Ion, col. Anghel Corneliu, mr. Parvulescu Marin si lt.-maj. Hodis Vasile sub aspectul infractiunilor de complicitate, instigare, favorizare la actiunea de omor sau omor calificat..."

    Abia la 5 mai 2000, prin decizia nr.1947 din dosarul nr.284/2000, Curtea Suprema de Justitie - Sectia Penala, il condamna pe CLITA MARIAN la 20 ani inchisoare dar, Ón baza aceluiasi decret de gratiere nr. 11/1988, decret semnat de N. Ceausescu, Clita va beneficia de o amnistie de 10 ani, iar 8 ani fiind deja executati pentru alte infractiuni, i-ar fi ramas de executat doar 2 ani.