FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

In memoriam

Vestea disparitiei lui Babu, alias Gheorghe Ursu mi-a ajuns in jalnicul amurg al anului 1985. Niste tortionari in serviciul neoamenilor, l-au executat miseleste, nu de alta dar ca sa vada anumite persoane din anturaj ce li se poate intimpla la o adica... Si ce facuse Babu, ce pericol reprezenta? Alcatuise pur si simplu o cronica personala, un jurnal intim in care consemna, zi de zi, scene din tragedia acestei ocne in care ne-a fost dat sa vietuim, decenii de-a rindul. N-avea intentia sa le publice, sa le difuzeze. Ramasese in fond acelasi copil mare, pur ca o lacrima, increzator in justitia imanenta a istoriei - copil deghizat intr-un om plin de viata, de talent si de dor de mai bine. 
Dupa stiinta mea, Babu - Gheorghe Ursu - a publicat o singura placheta de versuri, in 1971 - anul revenirii "oficiale" la dogmatismul de partid - in editura "Litera", cu titlul "Mereu doi". Un lirism cu flori de pelin strabate aceasta marturie zguduitoare - mai ales in retrospectie. 
(...) 
Dragoste infinita lui Babu, dragul meu prieten si tovaras de idealuri batjocorite, acea dragoste de adevar si frumusete care ne-a unit in adolescenta, a murit, ca si el, calcata de rotile monstruoasei masinarii ceausiste. Labe murdare au hacuit un suflet de exceptie, un visator, un om autentic. 
Reprimandu-mi freamatul de durere, nu ma pot opri sa ma intreb, cu legitima stupoare: cum e cu putinta ca pina azi, in miezul verii anului 1990, autorul (autorii) asasinatului sa nu fi fost trasi la raspundere, divulgati public si pedepsiti dupa lege? 
Mi-e cu desavirsire imposibil sa murmur macar - de strigat, nici vorba - cu gindul la Babu, si la altii, stiuti, sau poate, uitati - "Traiasca libertatea!"

Dan Desliu. Bucuresti, iulie 1990.