FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

Falsificarea Dosarului de Urmarire Informativa (DUI) a lui Gheorghe Ursu de catre SRI

Procurorul Dan Voinea, care demarase ancheta in cauza uciderii lui Gheorghe Ursu in februarie 1990, reusise sa obtina citeva fotocopii dupa unele documente ale Securitatii legate de anchetarea lui Gheorghe Ursu, inclusiv DUI-ul si dosarul penal pentru propaganda impotriva orinduirii socialiste (art. 166). Curind insa SRI-ul a blocat accesul la acele dosare si a refuzat sa le prezinte procuraturii pentru a constitui probe in ancheta. Desi domnul procuror Dan Voinea, ca sef al Parchetelor Militare, l-a solicitat insistent in mai multe rinduri, DUI-ul lui Gheorghe Ursu a fost eliberat de SRI numai datorita unei campanii de presa, urmata de o hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT nr. 14, din 21.02.2000). Fusese o  interdictie ilegala si absurda  - care facuse ca dosarul de ancheta al unui disident anti-ceausist sa fie considerat inca secret de stat de catre autoritatile romane la 10 ani dupa revolutie! La fel de absurd - faptul ca a fost nevoie de o decizia a CSAT pentru eliberarea acestui dosar necesar infaptuirii actului de justitie.

Previzibil, cele sapte volume prezentate de SRI ca alcatuind DUI-ul original erau in cea mai mare parte falsificate. Dupa cum se poate vedea mai jos, SRI-ul a depus o intensa activitate de a disculpa Securitatea in cazul Ursu, si nu ar fi greu de aflat cine a facut-o: fostul anchetator Securist al lui Gheorghe Ursu,  HODIS Vasile - subalternul lui PIRVULESCU - a fost colonel in SRI pana in 1999, si, mai mult, era delegat oficial, ca membru al Formatiunii "J" (Justitie) a SRI-ului (formata din fosta Directie de Cercetari Penale a Securitatii, si condusa in acea vreme de colonelul COTOMAN Gheorghe, fost sef al lui PIRVULESCU), cu "furnizarea" de documente legate de anchetarea Gheorghe Ursu de catre Securiate procurorului JOARZA Samoila de la Parchetul Militar!  Cu alte cuvinte, unul din cei care are fi trebuit anchetati era cel insarcinat cu stringerea de dovezi pentru ancheta. De altfel, numele lui COTOMAN apare in volumul final al dosarului pe mai multe file prin care Formatiunea respectiva incerca disculparea Securitatii in cazul Ursu.

Pe 12 mai 2000, familia lui Gheorghe Ursu, care a putut sa vada dosarul la Parchetul Militar, a facut o plangere penala la Parchetul General pentru cercetarea si trimiterea în judecata a persoanelor care se faceau vinovate de sustragerea actelor originale din dosar, si de sustragerea si ascunderea ori distrugerea microfilmului actelor originale. Acea plangere a ramas pina astazi fara raspuns.

Argumentele plangerii sint relevante:

        1. Din cele sapte volume lipsesc: documentele anchetei efectuate de organele de Securitate în timpul perioadei de arest preventiv al lui Gheorghe Ursu, la care se refera inclusiv martorii audiati în cauza; notele informative; rapoartele de supraveghere si filaj asupra lui Gheorghe Ursu si membrilor familiei.

        2. Lipsa, respectiv violarea sigiliilor dovedesc ca a existat un acces ilegal la acest dosar. Astfel, sigiliul initial aplicat pe volumul 1 a fost violat (este dezlipit si ridicat), iar volumele 2-7 sunt total nesigilate.

        3. Prima pagina (pagina de garda) a volumului 1 contine un tabel cu numele persoanelor care au avut acces la dosar si datele respective. In tabel sunt înscrise numai doua nume, ambele persoane parind ca au avut acces la dosar în anul 1990. Insa  în aceste volume exista numeroase copii ale unor articole de presa aparute în perioada 1992-1994! In mod firesc, trebuiau sa figureze în tabel si numele celor care au avut acces la dosare în acest interval de patru ani.

        4. Pe volumul 1 este înscris anul 1987 si mentiunea "urmeaza volumul 2". Pe volumul 2 este înscris acelasi an, 1987 si mentiunea "urmeaza volumul 3". Volumul 2 însa începe cu un articol al dlui Petre Mihai Bacanu din 1992, dovedind clar ca nu e cel din 1987! Volumul 2 contine atât acte din 1985 (anul cercetarii si omorârii lui Gheorghe Ursu) cit si copii ale unor articole de presa aparute ulterior anului 1990, actele din 1985 si cele ulterioare anului 1990 fiind amestecate în cuprinsul dosarului. Faptul ca în volumul 2 sunt amestecate pagini datând din 1985 cu altele din intervalul 1990-1994 dovedeste în mod clar si fara echivoc ca acest volum a fost alcatuit dupa 1990 si ca ulterior anului 1990 lucratori ai SRI au avut acces la dosarele întocmite în 1985, din care au scos pagini si le-au introdus în acest volum 2.
Sustinerea unor reprezentanti ai SRI, în sensul reîndosarieii actelor din dosarul de urmarire informativa, în forma actuala, în anul 1987 nu sta în picioare, atât timp cât acte din 1985 si din intervalul 1990-1994 sunt amestecate în cuprinsul aceluiasi volum. Dimpotriva, acest amestec de documente dovedeste în mod evident ca "reîndosarierea", accesul, si scoaterea unor acte originale datând din 1985 au avut loc dupa 1990. Continutul actual al volumelor reflecta aceasta din urma miscare a documentelor, deci inca o data, nu putea fi vorba de acelasi material care SRI-ul pretindea ca ar fi fost microfilmat in 1987!

        5. Din volumele 1 si 2 lipsesc acte la care chiar documente din aceste doua volume fac referire. De exemplu, în Raportul DSS din 30.01.1985  redactat de PIRVULESCU Marin, si semnat de sefii directiei a 2-a (MACRI Emil) si a 6-a (VASILE Gheorghe) privind manifestarile dusmanoase ale lui Gheorghe Ursu împotriva politicii Partidului Comunist si a Statului se face trimitere la patru anexe care însa lipsesc din dosar. La fel, în documentul care mentioneaza ca se vor stabili legaturile lui cu alti scriitori cu conceptii dusmanoase, se precizeaza "vezi anexa", care de asemenea lipseste. In mod similar, lipseste anexa la care se refera o nota privind o poezie cu caracter denigrator la adresa conducerii partidului si statului. Si aceasta împrejurare dovedeste ca in anii 90-94 lucratori din SRI au extras documente din anii 1985 si au pus în noile dosare numai o parte a actelor originale.

Spre exemplu, notele lui Pirvulescu:
19850119-NotaPIRVULESCU-emisiuniEuropaLibera.pdf  si 19850220-notaDeStudiuPIRVULESCU.pdf
se refera la TO (inregistrari telefonice, note informative), si la emisiuni de la Europa Libera, pe care se specifica: "S-a primit". Insa acel TO si emisiuni lipsesc din dosarul Udrea.


        6. Filele actuale ale volumelor 1 si 2 sunt renumerotate, prin taierea numerelor originale, iar documentele sunt îndosariate la întâmplare, fara nici o ordine cronologica. Alaturi de pagini datând din 1985 se gasesc pagini datând din 1990 si anii urmatori, toate filele purtând o numerotare noua. Aceasta dovedeste, înca o data, accesul la dosarele initiale a unor lucratori SRI. Volumele 3-7 nu sunt de loc numerotate, ceea ce contravine regulilor întocmirii dosarelor.

        7. Volumul 3 contine exclusiv xerocopii ale dosarului de urmarire penala al Inspectoratului General de Militie, Directia Cercetari Penale privind infractiunea valutara pentru care a fost cercetat si arestat Gheorghe Ursu în 1985 ca acoperire a cercetarilor efectuate de Securitate pentru fapte contra regimului comunist (faptul ca motivul real al arestarii si cercetarii a fost cel politic este de notorietate si a fost clar stabilit chiar si în rechizitoriile si hotaririle judecatoresti din aceasta cauza.  Nu exista nici un document din care sa rezulte când si de ce organele de Securitate sau SRI au cerut si anexat propriului dosar aceste acte întocmite de militie. In plus, xerocopiile care alcatuiesc acum volumul 3 arata a fi fost facute pe hârtie noua, de data recenta si nu cu o vechime de 15 ani.  

        8. Volumul 4 contine xerocopii ale dosarului privind infractiunea valutara, dosar care s-a aflat pe rolul Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti. Nici în acest caz nu rezulta când si de ce Securitatea a cerut si anexat actele respective dosarului de securitate. Foile xerocopiate din acest volum arata--ca si în cazul volumului 3-- a fi de data recenta.

        9. Volumul 5 este o dublura a volumului 3, dovedind ca persoana/persoanele care au alcatuit acest nou dosar au vrut ca el sa aiba acelasi numar de volume cu cel real si, în lipsa de alte acte, au xerocopiat si inserat acte absolut identice între coperti cu numere de volume diferite.

        10. Volumul 6 nu are nici el vreo legatura cu dosarul de urmarire informativa a lui Gheorghe Ursu. Pe coperta scrie "martie 1993" si "întocmit de Formatiunea J [juridic] pentru a fi prezentat conducerii SRI". Acest volum (ca si volumul 7) reflecta însa atitudinea si implicarea SRI în cazul Gheorghe Ursu, precum si încercarea de denaturare a adevarului de catre aceasta institutie, în perioada 1990-1994.
        Astfel, volumul 6 începe cu o Nota întocmita de col. Dumitraciuc, care în anii 1980 a fost ofiterul de securitate al institutului ISLGC Bucuresti, unde lucra Gheorghe Ursu. Deci SRI-ul a folosit Note întocmite de ofiteri care luasera parte la filarea si cercetarea lui Gheorghe Ursu în anul 1985 si anterior, tocmai pentru a-idisculpa pe acestia din urma.
        Mai mult, dupa 1990, SRI l-a urmarit pe procurorul Dan Voinea in timp ce acesta ancheta circumstantele mortii lui Gheorghe Ursu. Astfel, mai multe Note ale colonelului Crisan Nicu (fost ofiter de Securitate din directia a 6a), de asemenea din formatiunea J, relateaza activitatile întreprinse de dl. Voinea, persoanele cu care acesta s-a întâlnit, dovedind ca l-a supus pe magistrat la actiuni de supraveghere. Evident, se ridica întrebarea legalitatii acestei activitati, precum si a scopului urmarit de SRI prin supravegherea magistratului militar in timpul anchetei privind moartea lui Gheorghe Ursu, în intervalul 1990-1994.

        Volumul 6 cuprinde si xerocopii ale unor articole de presa din anii 1992-1994 carora le sunt alaturate Note întocmite de lucratori SRI în care articolele respective sunt criticate, afirmându-se ca acestea nu arata adevarul, ca dezinformeaza publicul, propunând contracararea de catre SRI a articolelor respective. Din nou, se ridica întrebarea legalitatii acestei activitati de monitorizare a cazului Gheorghe Ursu si a presei de catre SRI - o institutie bugetara - în intervalul 1990-1994 precum si a motivelor acestei actiuni. Este evident pentru oricine ca dupa 1990 cazul Gheorghe Ursu nu mai putea nicicum constitui un motiv de îngrijorare pentru siguranta nationala a tarii!

Noile cercetari si concluzia CNSAS

In februarie 2015, CNSAS intocmeste un raport prin care dovedeste fara putinta de tagada aceasta falsificare a dosarului Udrea  a lui Gheorghe Ursu de catre ofiteri SRI in anii '90. Din documentele din dosar rezulta ca ofiterul care a facut aceasta falsificare este Tagorean Petru, cel care a preluat acest dosar (intial sigilat) pe 14.08.1990 de la arhiva fostei securitati (pe atunci la CID - centrul de informare si documentare). Respectivul ofiter era un fost coleg al numitului PIRVULESCU Marin, si fusese preluat in SRI - respectiv Formatiunea J - impreuna cu Hodis Vasile, unul din anchetatorii tortionari ai lui Gheorghe Ursu, si inca 5 fosti ofiteri din Directia a 6-a de Cercetari Penale a Securitatii. Dupa aceasta data, dosarul nu apare ca ar mai fi fost consultat de nimeni, raminind nesigilat pina a fost predat, in forma actuala, Sectiei Parchetelor Militare in anul 2000.

Martorii despre dosarul TO

"Rezultă de pe această copertă că, pe lângă materialul microfilmat exista şi material de tehnică operativă. După experienţa mea de zeci de ani de muncă în sistemul informativ, nu s-ar fi făcut o asemenea greşeală ca pe o copertă a unui dosar să se scrie altceva decât ce conţinea dosarul... Plicul cu tehnica operativă a fost şi el menţionat în opisul dosarului." - Dumitraciuc Ion 2015-10-06, SPM.

.."constat că, pe lângă datele de identificare a dosarului şi faptul că el a fost microfilmat la 20.09.1987, la rubrica „urmează volumul numărul" este scris cu litere de mână cifra 2 şi literele TO. Aceasta înseamnă că, pe lângă dosarul microfilmat, volumul urrnător, al doilea era cel de tehnică operativă. Afirm că este imposibil ca cel care a scris coperta să fi greşit."
Vlad Iulian, 2015-09-21