FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

Geo Bogza. Bucuresti, 11 mai 1993.

 

"Pe el il chema Gheorghe Ursu. Noi ii spuneam Babu. Cind il vedeai parea un om obisnuit; dar el era cu totul exceptional. Mi-l amintesc, iesindu-mi in intimpinare pe digul de la Mangalia: noul dig aflat in plina constructie - sa fi fost prin anii '70. Gheorghe Ursu incerca sa pescuiasca; arata insorit si exaltat de mare. Intotdeauna bucuros sa intilneasca un poet, in ziua aceea m-a zarit pe mine; s-a apropiat, cu un zimbet fericit. Asa ne-am cunoscut - acolo, aproape de capul digului. Conversatia cu el era o placere si chiar o supraplacere. Foarte cultivat, avea un sufet fraged si copilaros, iar intreaga lui fiinta era suava. Daca ar fi sa il asemuiesc cu ceva, l-as asemui cu un chimono japonez. Despre Gheorghe Ursu nu se poate spune ceea ce poetilor le place sa se spuna indeobste despre ei: ca sint niste poeti mari. Dar el a fost un poet exemplar! Si a murit in beciurile Securitatii! A ucide un astfel de om echivaleaza cu a-l omori pe Regele Fluturilor. Se cuvine ca intreaga cultura romana sa se ridice astazi in picioare si sa salute memoria lui Gheorghe Ursu".