FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

Gheorghe Ursu

MEREU DOI


ÎN   LITERE

N U M A I    L I T E R E

Ne hrănim cu litere
Citite în ochii celuilalt
Literele se orchestrează după legile elementare ale dragostei
Acordurile lor se agaţă în gene în sprîncene între degete
De unde le culegem scama cu buzele
Mersi mersi
Am mîncat o farfurie de G
Şi aş bea un pahar de V fierbinte
Citeşte-l iubito în ochiul meu stîng
Şi tot ce vei mai găsi acolo
(probabil şi litere greceşti rămase din algebră)
Şi dacă te amuză leagă literele cap la cap şi trage
Fă un singur fir aproape infinit
Şi încearcă să reconstitui în nodurile lui
Cum am murit cum mă voi naşte
CuM aM urît cuM Mă vor paşte
M-urile caracatiţa de mîine
Şi alte litere de care ne ferim
Şi alte litere cu care ne iubim
Din care nu vom aduna nicicînd cuvinte


U R M E


Ceaşca de cafea poartă urme de nerăbdare
Covorul - urme de început
Chipul meu poartă urme de ţigări stinse şi de coimbra
În ora şase - răbojuri tatuate că-ntr-un salcîm de pustă -
Literele începînd cu A sîngerează lovite de grenade-n plin
În plopi - urmele vide ale zilelor săptămînii care s-au uscat
                                                                            şi au căzut
(doar joia mai atîrnă firav sub vîntul uitării)
Hîrtia e mînjită de amprentele unei boli incurabile numită
                                                                dragoste sau dracuştiece
Urme la întoarcere urme la şcoală urme la urma urmei
Silabe-n vrac - urmele poemei noastre demolate
Urme de iod spre o pînză definitivă de păianjen
Urmele celor zise urmele celor interzise
Urme aleatorii spre un mister fără cheie
Urme de sextant care cercetează erorile reliefului tău păstrate
                                    peste ani şi milenii într-o retină de onyx


T I R Z I U


Tîrziu
după miezul dragostei
după soarele şi ploile fertile
la crepusculul înainte de agonie după-amiază
    spre grindina şi papagalul înainte de noaptea
    dar mai ales după miezul
    dragostei
se face un crîng şi o poiană filozofică
intervin de dracu ştie unde strămoşii descendenţii
    otova
singurătatea şi hazardul
Automobilul kilogramele stîlpii filozofiei
şi de ce nu chiar pietricica filozofică renală
un struţ violent scurmă după rîme
un bogătaş achiziţionează stele de mîna-ntîi
un cuier oferă ocazii de pendulare
şi o curbă asimptotica sfîrşeşte brusc simptotic
O Elemente ale peisajului în limbi străine
pirogi furtive poartă focul sacru
    pe apa sîmbetei în sus
    (cam pe la polul plus)
    la poala Vinerii de jos
    pe un mal frumos
    venea o moară pe Siret
    sufletul nemîngîiet
    doldora cu sîmburi de harbuz
    cu echipamentul scos din uz
O Anarhia peisajului în limbi străine
după după după miezul dragostei


C A L E N D A R E


În acest mare cazan
În care fierb secundele se recondiţionează aştrii
În acest cazan cumplit al caznelor
unde dromaderul iese cocoşat şi caracatita - tentaculară
În acest mare cazan
În care tu ai dezlegat tunica otrăvită de pe Hercule
şi falduri largi i-ai desenat să poată alerga în cerc
Tu - prizonieră încă şi de-a pururi cazanului acestuia

În acest cazan
În care gorilele scalpate pin' la sînge s-au transformat
în oameni
Hemoragie fără cap şi coadă
Şi totul curge între maluri sterpe
Şi totul cîntă melopei pe corzi
În acest mare cazan

În care tu eşti prizonieră
Ceasurile-ţi stau în preajmă cu discernămînt
Îţi dau poveţe practice
Ţi-aştern covoare moi cotidiene
Îţi vindecă mici răni sau iritaţii

În acest cazan dorm leoparzi şi lampeduze
Se interdevorează embleme şi efigii
numerotate pentru fiecare
Tu eşti prizoniera visului virotic
tu eşti prizoniera spadei lui Damocles
spaimei de hîrtie tipărită
vacarmului de clipe locvace şi vorace

În acest mare cazan
În care tu eşti prizoniera cîmpului de flăcări zburătoare
De la alfa şi omega şi chiar şi dincolo ţi-o jur
se poate face ordine:
    ia-ţi armele
    ia-ţi cremenea
    silicea
    plantează pietre kilometrice
    - ochi văzători şi retrovăzători -
    precipită fără zăbavă-n lume
    traiectoria cuvintelor bisecte
    pînă la zidul mut al prizonieratului tău


C H I N  S E N I N


Piază-rea crocodilul străzii etajele străzii prevestesc despărţirea
Tu te-ai făcut mică nevăstuică şi ai dispărut
O cine te-a văzut cu ochii lui corozivi uriaşi
cît nişte haine de camuflaj
De ce te-ai suit în privirea lui - funicular spre a nu se ştie
De ce n-ai  ascultat avertismentele nuanţelor de-albastru
Erai doar avizată frumuseţea ta clama sfîrşituri permanente

Puteam cotrobăi prin toamnă ca-n băile pe drept numite Felix
Puteam aduce Araratul la îndemîna subţiorilor tale
Îndărătul pleoapelor închise mai rămîneau cîteva hectare de timp
                                                                                                intacte
După ispăşire mai rămîneam destul de vinovaţi

Erai doar avizată
Frumuseţea-i jignitoare - fiecare ciob de secundă se vrea luceafăr şi peticul de oftat se crede Haliluia
E ceasul tern cînd sub stern erupe absenţa ca o cisternă.


R E P E R T O R I U

Pe malul mării în septembrie
Sînt prost şi trist ca un cerb
Pe nisip paşii scriu cu hieroglife
Acest amor pururi imberb

Geo Bogza trece uriaş pe plajă
E o şansă de unu la mie
Luna plină pescăruşul labuntur anni şi celelalte
Mă otrăvesc de poezie

Acest peisaj cel mai frumos şi cel mai trist din lume
Notre amour est noble et tragique
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
După toate acestea eu ce să mai zic

Să intrăm în mare să-nfruntam pustia
Vorbelor şi calmei frumuseţi
Veacului de sare noi groparii sfinţii
Noi predestinaţii posibilei vieţi


A V E R T I S M E N T E

                                                                Geo Bogza: "dragostea ... o întîmplare nemaivăzută la care să
                                                                participe oceanele cu vastitatea şi profunzimea lor"
Dacă nu-i infinit e zero
Dacă nu eşti tu aici reptile uriaşe năvălesc din mare
Dacă spui veto lumina se schimbă-n gelatină
Dacă mori tu cuvintele vor pune mînă pe putere
Daca ti-a obosit iubirea intrăm in evul moluştelor
Dacă nu mai ţii fereastra deschisă te va devora crematoriul din
                                                                                         dormitor

Dacă ai alibiuri vei orbi
Dacă te scurgi printre degete vei deveni stalactită
Dacă aştepţi pacea te vei mumifica în verde
Dacă pleci la munte vei mînca ficaţi de prometeu
Dacă niciodată
Dacă nevermore


ÎN MELODRAMĂ

M E L O D R A M A

Credeam că vei planta în mine flacăra unui chiparos
explozia unui palmier
cactuşi funambuleşti filmaţi de Eisenstein în Mexic
sau taina liturgică a unui pin roman

Mă puteai popula cu peştişori chinezi
cu timbre zebre statuete
şi mai ales cu zodii noi invizibile din colţul
        nostru de galaxie
a şerpilor şi a dodecagonului. O nu cutez
să-mi alimentez delirul cu semnele lor axiome ale unei
    geometrii neconforme pămîntenilor

Dar ai săpat în mine un mormînt
rectangular
necesar curat higienic
în el impura carne se va întoarce-n regnul mineral
    împlinind scriptura viermuind sculptura înflorind
    agricultura
şi pieptul meu dotat pentru păduri şi constelaţii
treptat devine cimitir

A  F O S T  U N  S O A R E  A S P R U

Atît. Mort anotimpul cu seisme
Delfini au măturat zări ondulate
Iubirea de o sută opt carate -
Retrasă-n rodii – vegetale prisme.

A fost un soare aspru, lat în spate,
Iviri de stele, unde, cataclisme,
Fragile păpădii sub vînt de schisme:
Aceste inimi s-au muiat în moarte.

Legaţi la ochi, cu soare în năframe
Silabiseam lent – Mane – Tekel – Fares:
Cuvintele de flăcări pentru care-s?

Dar pielea-n care acul diagramei
A scrijelat cutremurul de-atunci
Mai sîngerează-n cicatrici cu dungi.


F O T O G R A F I E

Din ramă o privire bumerang
Ne întreba mecanic despre vreme
Era pluralul anonim pesemne
Închis în sinele-i de mare rang

Cu-albastra ei nevoie de sisteme
O lume irumpea in sacrul gang
Şi marţialul clopotului bang
Ce alt decît blestem putea să-nsemne?

Că ziua-i zi şi nu e zilnic Paşte
Că-n lume se perindă musafirii
Că sîntem transparenţi doar pin'la moaşte

Că n-am ajuns la obîrşia firii...
Noi vinovaţi de spaima fericirii
L-am salutat mimînd că l-am cunoaşte