FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

Gheorghe Ursu - Din volumul PRESENTIMENTE POSTSENTIMENTE - Ed. All 1994

  *
*   *
(Asteptam secunda)

Aşteptăm secunda de concentrare a amintirilor, care,
    depăşind punctul critic al densităţii, devin uitare
Aşteptăm mereu adunînd amintiri
    adunăm pepeni struguri şi frunze roşii
Adunăm paşi stîngaci îmbrăţişări impecabile
    sărutări mortale
pînă cînd într-o secundă crucială
    amintirile vor depăşi punctul critic
    al concentrării, devenind uitare
Şi apoi ne vom aminti uitarea
O amintire fără scheletul cuvintelor
    după gratii
    la zid
    sub furcile caudine
Cer pustiu calcinat
Cer ameninţat de moarte

În barca plină de garoafe
vîslea Ofelia şi sora ei mai mică
    (dar nu mai puţin sinucigaşă)
prieteni căutători de patrii îşi risipesc scrumul
pe cerul pustiu
în care, cînd şi cînd un OZN latră
    semnale fonice indescifrabile

  *
*   *
(Poeţii sînt în general trişti)

Poeţii sînt în general trişti
Ei nu înţeleg lumea
Şi lumea nu-i înţelege
Ei iubesc lumea dar nu o înţeleg
Lumea îi iubeşte dar nu-i înţelege
Uneori cînd ajung să înţeleagă lumea ei o detestă
Alteori cînd lumea ajunge să-i înţeleagă e prea tîrziu
Şi uite aşa, poeţii mor în general trişti


Mutual


E probabil aproape cîinele Dingo
După tablouri, pulverizat între perdele
Sau în spatele meu vid
Doar dacă trece,
cum să dau de el
Cîinele de februarie morocănos şi flasc
Dar cu atît mai implacabil
Mut pînă la moarte.

Atunci, să latru eu!

  *
*   *
(Era un proces de dragoste)

Era un proces de dragoste
păsări colibri sburătăceau prin sala
    cu false mărturii
procurorul din oţel şi zgură indica soluţii şi pedepse
era un foarte trist proces de dragoste penibil
DE CE zicea mereu judecătorul CUM întreba din
                                                    biblie un episcop
ramuri de molift ne ofereau precare scuturi
dar telegramele că afară-i întuneric beznă
au dărîmat ultimul argument al apărării
şi-un fanfaron pocit cînta sentinţa la fanfară
vindicativ şi unanim


MĂRTURISIREA


Voluntari ai armatelor din Sierre
Vulturi anxioşi cu alveolele plămînilor suspecte
O, voi care-aţi plecat spre moartea roşie şi v-aţi
            întors spre a nu rata ocazia marelui martiraj
O moarte incoloră, o cremene criminală
O, voi cei cărora referenţii v-au impregnat carnea
                                                                      cu ciment
Nu înainte de a o goli de sînge şi secrete
Voi care-aţi învăţat să muriţi mai autentic decît
                                                       sîrguincios şi silit
Ce-o fi gîndit Eminescu cînd a scris versul
memorabil "nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"?
voi care-aţi fi murit nu într-o seară de examen ci
în fiecare oră, în fiecare zi, în fiecare săptămînă,
într-o sută de săptămîni
DE REFLECTOARE
DE FOAME
DE TEMNICERI TORŢIONARI
DE MINCIUNĂ
DE ŞANTAJ
voi sicofanţi cu măştile greşite,
voi cei duşi pînă la cancerizarea amintirilor pînă la
schimbarea la faţă, voi victimele purităţii
voi arhitecţi ai unor fleşe gotice răsturnate spre
                                                                        adîncul
mlaştinii verzui putred duhnite
voi, pîlpîiri candide în oceanul anilor de hulă.


ANTIDOT

Finalul a căzut ca o perucă
Pe busturile sparte-ntr-o văiugă
Finalul linge laba ca o slugă
Cortina, ce căţea, mai bate încă.

Sînt duhuri şi cocoane-nlănţuite
Cîntînd pahare, nămolind culise
Şi abur cald precum păsări ucise
Şi har urban şi-un blid de linte.

Să-ţi verşi poemul precum cerbii fuga
(actorul a spart cerul răspicat)
Şi versul ultim semene cu ruga
(cortina şi-a lins rana şi-a plecat).

Din vremea asta, rîie blestemată
să-ţi smulgi deceniul ofilit, ca plantă
în agresiva manşă de comandă
a viilor ce încă nu se-arată.


LA CEL DE AL XIII-LEA CONGRES


Piaţa Palatului de plumb
        şi de smoală
Cu cerul deasupra de plumb
        de smoală
Cu norii plutind într-o ucigătoare ceaţă
Peste o planetă părăsită de viaţă,
După o definitivă şi catastrofală invazie
A unor nave extraterestre de plumb
        şi de smoală
Blocînd intrările şi ieşirile
        prin spaţiu şi timp
Interzicînd trecerea clipelor şi
        mişcarea moleculelor în aer
Învinşi şi învingători
Cei de afară şi cei dinăuntru
Cei din mîzgă şi tină şi cei din catifea şi lumină
Într-un singur glas, într-un consens unanim
emit pe aceeaşi lungime de undă
Ovaţii, urale, osanale
Către cei mai mari şi mai tari
prezenţi acum şi aici tiribombari
foşti şi viitori, acum şi pururea
şi-n vecii vecilor. Amin.
                                                               (nov. 1984)


DUŞMANUL DRAGOSTEI

pedepsit pe drumul nopţii de la antipod pentru
        toate speranţele prădate
        de aşteptarea cocostîrcilor
tu pîndeşti pasiv tenace depăşirea termenelor
        de garanţie ale dragostei
tu aştepţi să declari nule şi neavenite aceste
        mătăsuri de cerneală dantele de aluminiu
        fierbinte dragostea mea fără şir
pe care n-au putut-o contesta nici uriaşele
        reptile terţiare
nici vîntul plin de veşti contrare
nici mafia oglinzilor sperjure
nici zorii care pradă zeii în pădure.


Q

Biologica literă Q (pe cît se aude
e şi un nume chinezesc)
începe să se identifice cu viaţa mea
pînă la prevestirea viitorului şi răstălmăcirea
trecutului
cu Q cu vai am atins nivelul condiţiei inferioare
şi atunci a fost o clipă de-ntuneric răcoros
    în ceru-mi calcinat de abstracţiuni
cu Q am pătruns în marele oval de Geo Bogza
                                                                  celebrat
înotînd prin detritus de nori şi naşteri nude
cu Q am constatat că nu există sferă, întrebări în gol
   şi mai ales absenţa întrebărilor
Q-mi dă o stabilitate pe planeta cu arcane - ale morţii
Unde uşor te volatilizezi
(ca un fluture cînd îl trezeşte soneria)
Q enigmatic apatrid
Q multiplicat la infinit în fluxul nunţii
Q
Clivaj de buze fără-ndestulare.
                                                                    1969

TRAIECTORII

Am fost prins într-un mare bloc de timp care-a
                                                                   îngheţat
Acum cutreier prizonier orbite legiferate privind în jur
                                                             în limpezime
E ţara geometriei dragostei cu inimi aerodinamice
E mai încolo infernul dragostei populat de pictori
                                                                   medievali
Mai sînt şi fetele morgane ale dragostei
ispăşind viziunile necenzurate prin chin sonor sau
                                                                    plastic
   ferindu-şi identitatea sub măşti-totemuri
Trădate de un paznic nedibaci stipendiat la finele de
                                                                    veac
Cu machetele tuturor celor
   morţi în timpul sau din cauza dragostei
Şi mai eşti tu, intolerabilo, pămînt promis
În preajma ta încerc o evadare

Dar ce topesc în faţă îngheaţa iar în spate şi blocul
   e mereu compact
Recurg atunci la trucul meu cu raze
   gravitaţionale
Şi iată-te satelizind pe curcubeu
   pentru două sau trei spaţii ale dragostei

Adică pentru toate cîte le cunoaştem
   şi dîra ta de-argint pe traiectorii
Paiete de ALBASTRE FLĂCĂRI ÎN NOAPTEA GREA
LEGIFERATĂ.

                                                                                      1968

  *
*   *
(Ger ascetic)

Ger ascetic, cer ascetic
Sînge meteorolog
Buletin de ştiri ascetic
Gheboşat în monolog

Ger ascetic, cer ascetic
Ceas cînd păsările mor
Corbul ciocănind estetic
Put his shadow on the floor

Ţurţurul la malul mării
Antigravitaţional
Trece graniţa uitării
Graniţa cu-n singur mal

Dincolo de ger o voce
Cere lumii frumuseţe
O fi Benedetto Croce
Incapabil să disloce
craniul cu două feţe

Ger ascetic, cer ascetic
Fulgi de dor în labirint
Anotimpu-i cinegetic:
Scad cuvintele murind.


UN SINGUR VINOVAT


Un singur vinovat cu vina-n acrostih
Vină mototolită superbă ca o nuntă
Cînd diagrama morţii candidă şi fecundă
Anunţă anul, ziua şi ora într-un plic.

Un singur vinovat - la nunta de sub zare
Cu probabilitatea - sac plin de nopţi ratate
Cămaşa dimineţii cu fir la ora 7
Cînd pasărea se plînge de brumă şi răcoare

Versul şi-un alter ego - sigur: 2 vinovaţi
Amurgul rabdă ceasul, un şarpe încolăcit
Cum colonade negre, cu umbra spre-asfinţit
Cu el, Dali, în stranii cetăţi de sceleraţi.


COMPLICE

Ochii îmi pasc trecutul în zodii interzise
Era doar luna august era zenit, zenit
Un cer fără coloane şi nori fără surprize
Erau tăceri ciudate şi timpul monolit

Din pauze lungi, din şoapte flautele-şi trăgeau seva
Şi case - cum indienii-urechea la pămînt,
Îşi aplecau tristeţea din ţigle şi-aşteptarea...
Erau ape-ncretite, deşi nu era vînt

Smintelii frîu stă ora, stă ziua, calendarul
Aici înţelepciunea, nu geniul şi nu harul
Nici făcătorul de-aur murdar şi de minuni

În aşchii şi în cioburi cînd cerul vechi s-a rupt
Lent a murit tăcerea cu ochii în zenit
Şi-a aşternut coroana de lauri dedesupt.

                                                                        1948


90° LATITUDINE

Banchizele s-au sfărîmat în urşi
Cu degetele glaciale de lichenii
Aseară Amundsen a fost la denii
În catedrala dintre munţii scurşi.

Polul e o cutie de culori
În care Scott e pensula luminii
Eroii albi fac pact cu pinguinii
Să care în Antarctic 4 sori.

Ghiaţă-i de-un kilometru jumătate
Jos ilegale plantele se-ntind
În felul lor umil, spre libertate

În sens opus, umanitatea - Byrd -
Cu termometrul fir în labirint
A găurit spre plante un fiord.


ZILNIC

Streină ziua. Ceasurile bete
Mă caut în tăceri şi-n bruma serii
Mi-i gardul spart şi-au dezertat străjerii
Tocmiţi să-mi ţină poarta sub pecete.

E-o toamnă grea ca semnul întrebării
Pe-asfalt dorm amintirile în cete,
Le calcă pasu-n bîjbîiri încete.
Ce cîntec mut îngîni? De ce te sperii?

Îmi trec sub gene zile somnoroase
Cu ritm ştiut în vis şi-n aşteptare
Citit în palmă, răspîndit în oase.

Nu, nu pleca. Te doare? Ai răbdare
Cu acele întoarse, ceasul coase
Un ceas al nostru - zilnic. Şi-o ţigare.


PRESENTIMENTE POSTSENTIMENTE


Niciodată - pasăre mică invizibilă ca o frunză cântătoare
Niciodată - troiţă firavă pentru presentimente agăţătoare
Veşnic - cuvânt slav cu tămâie şi cocoşi
Veşnic - amintire-ntoarsă-n viitor
Veşnic - parfumul dur al postsentimentelor

Poate că ar fi trebuit să fiu valul veşnic al marii
Lichid pînă în adâncuri şi doar în adâncuri - inima ca o pietricica
    purtată de val dar insolubilă pe veci în noianul lichid
Poate că pentru tine ar fi trebuit să fiu mereu luni dimineaţă
Catarg incendiat al săptămânii
Şi mai mult încă

Era o vară populată cu vertebre

Tu ordonai în acest câmp de vestigii
Volutele necesare
Geometria presentimentelor
Până când vara ţi-a cedat prerogativele

Până când nisipul s-a făcut decor neutru pentru genunchii tăi
Până când soarele a luat forma sânilor tăi
Iar ochii tăi au dat un nume concret orizontului

Ascult acum în ferigi şi naturi moarte
Migraţii selenare în adăposturi incerte
Cântarea plină
Parfumul dur al postsentimentelor