FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

Gheorghe Ursu

SCRISORI 1983-1985


22 apr 83

Dragii mei cacaciosi,

Dupa telefonul de asta-noapte, iata infine si momentul cind va pot scrie la o adresa...Iata, sint 16 zile de cind ati plecat, si deja incepe sa se instaureze in noi statutul nou, de membri in Organizatia Parintilor Abandonati (OPA) cum ne-a transmis Mirel ca se spune.  La inceput n-a fost nici o sfisiere, doar o senzatie de gol, de caverna, undeva, intre piept si stomac.  Acum, de cind sintem conectati la problemele voastre imediate, atit telefonic cit si prin reflectarea telefonului in cugetul nostru, senzatia de gol in viscere, eu unul n-o mai simt.  Si, mai ales dupa aflarea adresei de la 
Roma, m-am mobilizat sa indeplinesc cit mai rapid si eficient sarcinile de expediere a diverselor lucruri solicitate. ... 
Daca totul mergea cum trebuie trebuia deja sa expediez azi primul pachet.  Dar, sosind acasa de la birou, gata sa iau coletul si sa-l duc la vama-Mesagerie, constat ca Sorana e absenta si imensele banchize de polietilena - neatinse.  String din dinti, astept, infine soseste ca o floare Sorana:  nu stiam caaa, am crezut caaaa"...  Au urmat 90 de minute de fiori si ris.  In imensele ciubere de plastic lasate de voi erau, cum stiti, cantitati de boarfe suficiente pentru trei regimente de cetateni, si nu doar din tari in curs de dezvoltare.  Eu, incercind sa fiu expeditiv, caram sacul pe 
canapeaua mea, il desertam dintr-un singur gest, Sorana urla ca fac hernie, eu insfacam chiloti, maiouri si ce-mi mai notasem din cele cerute de Olga, Sorana le scotea, mirosea cite o rufa, exclama "pfui, asta nu se poate trimite" sau "ciorapi n-au cerut" sau "asta nu-i din material de trening";   eu, eficient, bagam piesele in lada, ea, nu mai putin eficienta, le scotea.  Apoi, cind am reusit, in ciuda eroicei bilbiieli a Soranei, s-o umplu, apuca-te si cauta cele 2 obiecte cerute concret:  pantofii albastri si adidasii.  Ia-i de unde nu-s.  Infine, cu strigate de triumf ca ale 
indigenilor infulecind o fleica de Livingstone, in sacul nr. 5 - pantofiorii bleu, iar in nr. 8 - adidasii!  Inchid cutia victorios, o iau in brate...enorma, n-am cum s-o duc pina la autobuz.  Adica, as fi dus-o dar Sorana lesinase pe scaun vazindu-ma (schita Babu mic cu o cutie mare in brate). Ma uit la ceas 7 1/4  La 8 se inchidea posta.  Un taxi propune Sorana...- Telefoneaza la 053 zic eu. -Ce-i aia 053 intreaba ea.  Intelegind ca partida era pierduta, ca chiar daca sosea taxiul, operatiunile de vamuire a 79 de piese zvirlite alandala-n lada, va dura vreo ora, ma asez in fotoliu, 
imi aprind o tigara si-i zic:  Fetito, pe miine! 
... 

A doua zi - acasa ma astepta mult asteptata voastra scrisoare - a facut 12 zile, merge, nu-i 

exagerat de mult.  M-am pregatit de lectura ei ca de savurarea unei ciocolati oferite de Bombonica. 

... 

Incolo, toata relatarea culinara si despre vitrine am savurat-o, caci fiecare exclamatie a ta, Olga, 

imi atenua ideea de stressare in care va inconjurasem, dupa dialogurile telefonice ?

20 iunie 83

Dragii mei
Dupa precedentele voastre scrisori si telefoane, aproape euforice, euforie ce s-a transmis partial si in scrisorile mele, ultimele mesaje ne-au mai temperat, ca sa nu zic chiar nelinistit, reflectind unele stari tensionate la voi (nu chiar ca-n Danemarca lui Hamlet, dar nici ca-n Arcadia lui Poussin).  Neavind la mine scrisorile, o sa va raspund din memorie - deoarece exista unele probleme specifice fiecaruia dintre voi, va voi raspunde fiecaruia.

Draga Miron: 
Scrisoarea asta iti va parveni o zi doua dupa ziua ta, deci e prilejul binevenit sa-ti urez la multi ani, echilibru sufletesc, energie sa faci fata incurcatelor probleme pe care trebuie sa le rezolvi. Situatia actuala iti dai seama clar ca e un provizorat, ca nu are nici o valoare premonitorie asupra viitoarei tale activitati:  ce are sula cu subprefectura?  Ca va subzista totdeauna o diferenta de salarizare intre un WASP si un WRJA (White Romanian Jewish Atheist), asta e clar si probabil ca nu ti-ai facut nici o iluzie ca ati putea transgresa aceasta situatie.  Dar a nu fi WASP e una si a 

te teme ca vei presta munci necalificate e cu totul altceva.  Fii mai barbat, fii mai sef de clan. Dupa pozele color pe care le-am primit, toti trei pareti bine hraniti;  pai daca aveti calorii si vitamine a' gogo, dupa toate legile materialismului vulgar, ar trebui sa mearga bine si suprastructura. Incolo, nimic de semnalat, Saptamina e incolora, inodora, insipida, doar in Suplimentul Literar se aude (eu nu-l citesc) ca Cesores, cu "sa gueule maudite", mai latra la luna, din cind in cind.  Se pare ca conu' Jenica Flores, cu largile-i aripi, a plecat din capitala, cu treburi permanente prin provincie, si in consecinta baietii de sub aripile-i larg deschise, s-au trezit sub cerul gol:  si cum in ultimele 10-12 zile  la noi a plouat zdravan, compensind 10 luni de seceta, baietii si-au deschis umbrelele si stau zgribuliti, nu le mai arde de protonazbitii si alte lovituri sub centura.Oricum insa, cum expedierea de hebdomadare e destul de complicata, e indicat sa te deconectezi de problemele aferente, slava domnului, sint destule chestii interesante care-ti pot mobila putinul timp liber.

Draga Olguta mica:
Ti-am citi scrisoarea catre Coto, imi place mult ca ai invatat sa scrii scrisori frumoase, dar nu-mi place deloc cuvintul plictiseala (dealtfel, tii minte ca nici la Bucuresti nu inghiteam acest cuvint). Iti voi expedia cu prima ocazie un pachet de carti special pentru tine sa-ti ajunga de citit pentru 2 luni.  Dar cind nu ai de citi, nici o prietena cu care sa te joci, nici nu vizitezi frumusetile Romei, tie nu-ti place, Bombi, sa stai uneori singura?  sa te gindesti la intimplari din viata ta, sa visezi cum va fi in viitor, la Chicago, cum va fi cind vei avea 12 ani, sau 15?  Sau sa inventezi povesti?  Dar 

tie iti place sa desenezi:  de ce nu te-ai apuca sa desenezi Colloseum-ul, San Paolo Fuori le Mura sau fintini sau Columna lui Traian sau ce-ti place tie mai mult?  Daca-ti iese ceva frumos, trimite-ni-le noua in scrisoare. 

5 iulie 83
Ajuns aseara acasa, ma astepta scrisoarea voastra datata 18 iunie, cea in doua parti:  blestemele privind pachetele si sarbatorirea Bombonicai.   Privitor la pachete, v-am scris intr-una din scrisorile precedente un reportaj dialogat, 

incercind sa dea - indirect dar destul de explicit - un raspuns la incriminarile tale, Olga.  SPer ca ati primit de mult acel dialog "de crepidis et izmenis illustribus".  Am plecat apoi cu Sorana (care plinsese vreo doua ore) la Telefoane.  Si acum, raspunsul la scrisoare:

Cara Olghissima,

Io ho ricevuto la tua lettera con plurissime imprecazioni sopra i miei pacchetti (pacchettoi e pacchettissimi).  Ho letto con grandi gridi di gioia e felicita':  La vision de l'Allighieri (infernale) Oggi brilla in tuo cuor. Devo, tutto di memo, attirare la tua attenzione sopra il fatto che noi non siamo abbonati e non riceviamo ne Noi Donne, Elle, ne Marie Claire e sopratutto l'illustrissimo Neckkkkkkkkkkerman (1) e in conseqventia, non sappiamo che il collo rulato non e piu' alla moda, ma sopratutto le bretelli che lasciano totalmente nudi i bellissimi umeretti di nostre belle donne e ragazze.  Similarmente noi non sappiamo che e' piu' alla moda, il celebre monokini detto il topless, o il non meno celebre bottomless, detto fessenude.Con grandissima soddisfazione ho conspettato gli admirabili regali che ha ricevuto Bombonica al suo ottimo anniversario:  il cappellino rosso bombone, le fustanelle con picazzelle, fiori di maggio e discreti verifi.  Solamente non ho capito comm'e' la platca:  in billeto (biais), turquoise (alla turca)?  Con una piccola tasca di kangourou a destra comme si porta in Oklahoma or con bigi-bigi decorativi a sinistra, comm'e' alla moda nel Acapulco? Se voi non rispondete a queste questioni che mi preoccupano giorno e notte, io mi addressero' alla competentissima Annunziata, dal nostro caro hebdomadario "La Settimana".  Ancora nescolico (alcuni?) piccoli problemi:  1.  Da tutti i trecento ottantasei oggetti che ho spedito, nessuno e fabbricato da me.  Tutti, ma veramente tutti sono stati acquisti da te, mia cara figlia, nel parcurso di quattro anni = 1460 giorni = 4800 entrate nei nostri negozi di borfe e borfette.  Diceva il Mirone:  mia moglie ha una scusa:  tutto che compra e molto buon mercato.  Allora come si esplica che questi mirabili borfetti sono diventati subito, nel percorso aereo o ferroviario da Bucarest a Roma, tanto odiosi?  Madonna, che mistero! 2. Se veramente sessanta otto borfetti sono odiosi, perche non gli hai gettato in Dimbovitza?  Ma oggi, voi che abitate nella prossimita' del Tevere, che aspettate?  Il Tevere porta a sua bocca tutti i colori dell'arcobaleno, comme diceva Modugno in Ciao, ciao, bambina.  E doloroso di gettare le 

biccole borfette?  Non mi dire, io personalmente sento queste grandi sofferenze di gettar le borfette inutili.  Allora, perche' non hai offerto al tuo sposo questa penibile missione?  Per Mirone sarebbe una giornata di felicita', di abbandonare nel fuoco, nell'acqua, nelle pubelle pubbliche mille novecento ottantatre borficine inutile.  Io lo vedo con miei occhi mentali:  - fuori! al diavolo! Questa? - al crematorio!   3.  Sono tre soluzioni per il celebrissimo aftershave, per errore inviato: A. un piccolo ma molto riuscito presente per davide, il vostro padrone di casa or per il Davide di 

Michelangelo   B. una riserva per Mirone, per quando abbandonera' la sua negrissima barba, maybe in Chicago, maybe in Nuova York, c. Conservare l'aftershave per il promesso sposo di Bombonica, non dovete aspettare che solamente 12 anni. .... 

Per finir questa badineria alla Benedetto Marcello o Anonimo Veneziano:  dopo le nostre vacanze a 2 Maggio, vi prometto che io spediro' tutti ma TUTTI, TUTTI i SOPRATUTTI  vostri borfi, di bene che io entro nel cremenale, come dice Caragiale;   Il Tevere o il Michigano stanno alla vostra disposizione per scappare di oggetti senza ragione. 

     L'alternativa del TUTTO e NIENTE.  Non spediro' NIENTE, ma NIENTE, e SOPRANIENTE.  Chi ha bisogno, io l'invito a prendere secondo il suo cuore tre, trecento, tremilla pezzi disparati dal vostro grande deposito.

P.S. 

     Oggi che magnifica giornata 

     Che giornata di felicita' 

            ............................................ 

     Questa piccolissima serenada 

     Con un po' di voce si puo' canta 

            ......................................... 

     Una furtiva lacrima 

            ........................................ 

     E lucevan le stelle 

     ....................................... 

     Vorrei trovare parole nuove 

            ............................................... 

     Con ventiquattromila baci (ottomila per persona) 

                                        Babu 

25 Aug 83 

Dragii mei,
A trecut un interval atit de urias de cind nu v-am scris - cred ca ultima mea scrisoare a fost din 23 Iulie - incit efectiv stau ca vitelul la poarta noua, sau vorba lui Herzen:  cu ce sa incepem?      Evident, cu scrisorile voastre din care cel mai pasionant la citit a fost voiajul vostru prin Italia.  Eu, imediat ce am aflat ca ati trecut interviul, m-am si repezit sa va scriu un viaggio minimal, dar aproape imediat am inteles ca scrisoarea mea e superflua, voi primind-o, in cel mai fericit caz, inainte de plecarea in USA, dar oricum dupa...intoarcerea din voiaj. Cu atit mai fericit am fost la lectura scrisorii voastre despre voiaj, care urma pas cu pas propunerea mea, neratind cele 3 orase minune, din care din pacate v-au scapat multe (in orice caz mormintul Medicilor de Michelangelo de la San Lorenzo precum si 

Davide original de la Accademia fiorentina nu trebuiau ratate), dar ati si depasit cu mult prevederile mele:  plaja de la Adriatica, Ferrara si mai ales Padova, la care Papa si-a facut un stagiu care trebuia sa tina 2 ani si n-a tinut decit 3 luni, din cauza acelui atentat de la Sarajevo din 28 Iunie 1914 care-a modificat atitea destine, a facut harcea-parcea 

din granitele Statelor Lumii si din vreo 10 milioane de ostasi, bosches, poilus, G.I.'s, russkie, pifani, honvezi, etc.  O, cit as fi vrut sa vad si eu Universitatea unde-a studiat si strazile pe care-a calcat Papa, in acele timpuri, pentru noi imemoriale, de la Finele lui Belle Epoque!  Fara Sarajevo, se intorcea in tara deja Doctor sau dracu' stie cu ce titlu de la Padova, si cine stie daca tot destinul lui nu era altul si ioc Babu, ioc Tuta, ioc Olga, ioc Andrei, ioc ioc ioc si iarasi ioc! Infine, despre 2 Mai.  Primul lucru pe care trebuie sa-l remarc este ca, cu prilejul acestui concediu, am violat si agenda maghiara pe care mi-ai lasat-o, Olguto, cu niste sfaturi pe anvelopa pe care nu le-am prea putut  indeplini:   tot in pijama stau (dar cine dracu ma vede),  iar de scris frumos despre 2 Mai, asta-i o problema mai complexa.  In 

genere, eu imi scriu jurnalul chiar mai grabit decit scrisorile, deci e greu sa scriu ceva frumos, adica ceva ce poate fi publicat, deci un obiect literar.  Inghesui fapte, nume, crochiuri elementare de persoane si intimplari, care, asa cum apar in jurnal - sau acum in scrisorile catre voi - nu sint decit o materie bruta pentru un eventual viitor jurnal (1943- 

1983, a implinit 40 de ani!).  Uneori, in goana consemnarii, am si imagini pertinente, care- ar putea patrunde tel quel in jurnalul literar.  Alteori sint pure tautologii, repet in '83 ce-am scris in '68 despre cutare persoana, despre cutare parere a mea politica, psihologica sau sociologica.   Dar sa revin la 2 Mai.  Am plecat in niste conditii de un dramatism pe care n-as vrea sa le mai relatez, de frica unui atac de cord.  Si  totusi:  eu plec de la birou la 11:10, aveam simbata scurta si mi-am permis sa maninc 1:35 ore din program.  Valiza mea era facuta de cu seara, Sorana urma sa-si faca valiza ei si cea cu alimente.  Intru in casa la 11:45.  Sorana era cu bigudiuri in cap.  Valize?  Connais pas.. Ii comunic ca trenul pleaca la 12:25.  Ce-a fost de la 11:45 la 12:05 e greu de scris dar usor de imaginat. 

Infine, Andrei ne pupa a bai bai si n-am cuvinte.   Eu, tata autoritar:  - Ai putea sa ne insotesti pina la gara, vezi ce grea e aia cu alimente!  Andrei, in care s-a trezit fiul, insfaca valiza grea si p-a mea, eu p-a Soranei, trecea un 93 pe sub nas si .. fugim, si-l prindem!   Cind coboram in Gara de Nord, ceasul garii arata 12:22, biletele erau la mine, Sorana cu miinile libere o ia inainte spre peron, eu dupa ea cu valiza mea, Andrei din spate cu Alimentara si valiza Soranei.  Pe ce linie o fi 825?  A 8-a scrie pe tabel, a 9-a in realitate... Sorana si Andrei imi pierisera din cimpul vizual de aprox. 60 secunde. Aveam locuri in vagonul 7. Pe ultimul scria 16.  Biletele fara loc fusesera vindute la 

paritate cu cele cu locuri asa ca pe scari si culoare viata palpita din plin si abundent transpirata.  O iau de-a lungul, spre 7 (Sorana si Andrei n-aveau idee in ce vagon aveam locuri).  Ajungind eu la 12, acceleratul porneste.  Si conform titlului, cam accelerat.  Sar cu valiza pe scara, calc pe bombeul unuia, care ca Iisus Cristos, in loc sa ma scuipe, ma trage sus linga el.  Ajung la mijlocul vagonului, pe culoar, unde inghesuiala e ceva mai mica, imi aprind o tigara sa-mi adun mintile:  cum stam deci?   A) Andrei a ajuns cu valizele in tren, Sorana a ramas jos in cautarea liniei a 9-a, o sa-l gasesc pe Andrei pina la Ciulnita unde va cobori dupa ce eu voi prelua toate valizele   B) Andrei a urcat cu valizale dar negasindu-ne pe noi, s-a dat jos cu ele, de unde se despart 2 variante:  B1-cu Sorana in tren,  B2-cu Sorana pe peron.  C) S-au urcat fiecare pe undeva, deci e bine, de la Ciulnita, gaseste Andrei un tren spre Bucuresti.  D) Alta combinatie nu exista.  Termin tigara, trag valiza prin massa umana compacta de pe culoar, si la capatul vagonului 11 spre 10, ce vad?   1) Sorana!  2) 2 valize!  3) Nu si Andrei.   Cum dracu s-a intimplat 

minunea, nici acum nu pricep....  Restul, ajungerea la vag. 7 cu 2 valize eu si una Sorana, printre Bombonice gata de somn pe culoar, si gorobeti cu pachete de rosii, struguri, si sandviciuri generos etalate, nu mai prezinta importanta.

 La 2 Mai?  Eu, comme d'habitude:   program cotidian impecabil:  8-8:30 scularea, ras, mic dejun, 10 plecarea la plaja (exact cind se trezea Sorana).  10:30 primul larg. 11:00 intilnirea la nudisti cu Mirel, Moscu, Roxana;  12:00 al doilea larg.  13:00 plecarea de la nudisti la textilisti, al treilea larg cu Valea si ai sai, apoi sah cu Mihaita si Ionut.  Fuga acasa dupa o partida palpitanta, si cu Sorana, fuga la masa.  Mincam pina pe la 15:45, dus acasa la 16:00, lectura orizontala, somnulet, lectura sau jurnal pina pe la 19:00. Fitiiala pe-afara pina pe la 20:00 - uneori cina, alteori colind pe la Moscu, Mirel, Costica Teodori), iar la orele 20:00  A) cind Nina era acasa, la ea pina la 23:30   B) cind Nina era la Vama Veche, la Valea, sah cu gemenii pina la 22:30.  Vecini la gazda (cea mai curata casa din 2 Mai!), 4 cucoane si familia  A.B., amicul tau din tinerete, Olguto! Simpatic si  destept, ea o fata draguta si svelta;  fiica, de vreo 10 ani, dulce, cuminte, vesela, cu o mare dragoste fata de fratiorul ei de 8 ani, cam incruntat. 

 La Nina veneau, ca deobicei, Jorj Voicu, Dorina Lazar, Virgil Mazilescu, Ulici, Marascu,  Domnita M., Sanda Tirziu, etc.  Cum dracu sa va mai pup, iubitilor, in acest spatiu inghesuit, in care va astept 

nebun scrisoarea?  Babu 

20 Sept. 83
Mic reportaj insolit
E deci 20 sept, ora 20:23, luna, cam plina, e foarte palida, din cauza piclei.  Vintul vijiie ca-n expeditia de escaladare a virfului McKinley (6164 m, cel mai inalt virf al continentului vostru), dar:  1) nu e frig si 2) sint la altitudinea 0.00 adica la nvelul marii! Adica la Sulina, in Portul Liber Sulina, cazat pentru aceasta noapte pe pontonul lui Costica.  E o cabina de 1,90m X 1,50, exact lungimea patului, lat de 0,60m, cu prici deasupra dar, slava domnului, nu-i ocupat, asa ca va pot scrie in liniste. 

     E un balans permanent al pontonului;  asa e Dunarea, balanseaza pe toti pe care-i gazduieste.... Doua cucoane din cabine diferite se striga intre ele, invitindu-se sa iasa in salonasul pontonului unde e radio, sau poate chiar televizor... Ia sa vedem.  Nu, e doar radio.    Vasazica, plecai in deplasare azi dimineata la Tulcea, cu decolarea la 8:00, am 

fost la Baneasa, comme d'habitude, la 8 fara 10, "sala de imbarcare, si .."pasajerii de Tulcea la avion!"  Sub mine erau niste nourasi ca blana mieilor albi, dar s-a vazut si Dunarea.  Am plecat la drum cu Hyerogliphes de Arthur Koestler, o carte foarte mare ca format si groasa ca silueta, in care el isi continua autobiografia, inceputa cu "La corde raide" pe care-am citit-o de la Miron, era partea mai neinteresanta, aici e bataia pestelui. Am citit in avion, la Tulcea n-am mai apucat caci, intre 9:20 si 13:30 cind pleca Clasicul spre Sulina (pe aici Clasicul nu inseamna Radu Albala ci vaporul lent de pasageri, spre deosebire de ala mic si repezit, care se cheama Rapida.  De ce primul e masculin si ala pe perna de aer feminin, dracu stie.  Poate fiindca daca-i spunea Rapidul, se suparau Stelistii si F.C. Olt),  am fost pe santier, am scris o lunga Dispozitie de santier, am fost la Institutul local de Proiectare (unde a lucrat dupa absolvire Dan Lazar), am cumparat alimente pentru azi si miine, am fost la Directorul OJT sa-mi dea un biletel ca sa pot fi cazat pe aceasta podea care se balanseaza foarte adormitor si, dind o raita prin librariile tulcene, am cumparat in prostie vreo 4 cartulii;  una-n care H. Stahl combate teoriile folclorice atit ale lui Mircea Eliade cit si ale lui Blaga, alta-n care H. Wald zice "Vorbind vine ideea", a treia un mic compendiu de istorie a limbii romane de Iorgu Iordan si infine, o impertinenta carte a unui june prozator, Alex. Papilian.  Ce mai, parc-as fi Olga nimerita 

intr-un supermarket si nerezistind nici unei tentatii de bumbac. 

Pe Clasic am citit pe Kostler, admirind peisajul cam rar, exact ca Sadoveanu cu pluta pe Bistrita, cind l-a indignat pe Ionel Teodoreanu ca joaca sah in loc sa se extazieze de salbaticia naturii, dar in proximul numar din Viata Romaneasca, mama, mama, ce pagini sadoveniene au iesit (aici paralela cu voiajul meu nu mai e valabila, degeaba 

asteapta Viata Romaneasca sa le fac o descriere traznet...) 

     Aici la Sulina, la 17:00, pe santier nu era tipenie, la birourile santierului nici atit, noroc ca Directorul Portului Liber era-n biroul lui totusi, si mi-a dat biletelul catre Costica si pontonul sau.  Mi-am lasat sacul si pardesiul la cabina, m-am spalat pe ochi, si ferches am iesit pe cheu sa agat gagici.  Am luat, vorba voastra, si o berica (7 lei) si am agatat, intr-adevar, Fata cu Scoica [film ceh, remarcabil, cam furat dupa "Influenta razelor gamma asupra anemonelor", adica povestea unei mame alcoolice pina la abrutizare, a carei fiica mai mare, Vendula, are grija de cei 3 fratiori vitregi ai ei (facuti de ma-sa, dupa ce sotul, exasperat, a parasit-o, cu te miri cine) si se sacrifica si drame naprasnice dar pina la urma iese la suprafata cumva].  Ca antreu la aceasta Fata cu Scoica era un superb desen animat, unde, pe Simfonia Spaniola de Lalo se aratau capodoperele artei plastice mondiale, pe care un creion din off tragea liniile dominante.  Era si Dumnezeu facindu-l pe Adam, de aia va si scriu acum si aici - hic et nunc - scrisoarea.  Sau din cauza berii? 

     Cert e ca, la anul sau peste 2 ani cind o sa va vizitez, si cind veti avea 500 bucks sa-mi dati pentru un Greyhound, ma duc glont la New Orleans, cu care mi se pare ca Sulina seamana leit, pe mai sobru si mai modest, dar ambele fiind in delta celor mai mari fluvii ale continentelor lor.  Poate obtin declararea lor drept Orase Infratite, desi observ ca nu prea se mai poarta.  Neavind scrumiera, scutur scrumul in tevile caloriferului, care au capatul superior deschis, poate pricepe Miron, ca-i instalator, minunia.

                    Va pup, Babu (Ce mai faci tu, Bombi?  Hau hau duiudu?) 

23-28 Sept. 83
Dragii mei

Deoarece imi inchipui ca va vine foarte greu sa va abonati la Romania Libera sau alt ziar central romanesc, o sa va tin la curent, in corespondenta mea, cu cele mai importante stiri, pe care probabil ca presa voastra nu vi le pune la dispozitie. 

    A aparut deci, zilele astea, un "Decret privind retribuirea personalului muncitor din intreprinderile de comert exterior..."precum si un Decret privind stimularea intreprinderilor si a oamenilor Muncii in realizarea si depasirea productiei pentru export".  La Art. 7 al acestui decret se precizeaza ca:  "personalul muncitor din intreprinderile de comert exterior se retribuie pe baza de cote stabilite in lei, la 1000 ruble sau 1000 dolari, si dupa caz, la 1000 lei, separat pentru export si separat pentru import".  Inchei citatul.  Art. 31: "Anexele nr. 1-5 fac parte integranta din prezentul decret."  Inchei citatul.  Din pacate in presa centrala n-au aparut anexele nr. 1-5, daca vor apare, va voi tine la curent, inclusiv citate mai expresive. 

     Din ziarul din 22 Sept. citez:  "Vizita.  O delegatie condusa de tovarasa Poliana Cristescu, presedintele Cons. Nat. al Org.   Pionierilor din tara noastra, intreprinde o vizita de prietenie in R.P. Chineza."  Inchei citatul.  Tovarasa Poliana este nepoata a marelui luptator Gheorghe Cristescu, primul Secretar al PCR din 1921.  De curind s-a maritat cu tov. Nicu Ceausescu, despre care nu trebuie sa va mai scriu ce functie are in Tineretul Mondial.   De la rubrica de "Decese", e de semnalat ca ciroza alcoolica face ravagii:  au dat in primire Em. Petrut, Horia Lovinescu, Fori Etterle, se pregateste Ali si altii.  Vedeti ce bine e ca tatal, socrul si bunicul vostru recunoaste, fara pic de jena, ca cea mai mare pasiune a lui lichida (interna, bineinteles, ca externa se stie, e Marea) este cacaoa, apoi oranjada, pepsi-ul, iar vinul e ultimul, detestat tot fara jena.  Cele 20-30 gr vodca la 2-3 zile, nu conteaza (dealtfel, daca nu gasesc poloneza sau rusa,  pot sa stau si 1 luna fara vodculita).  Iau deci toate masurile sa ajung la 90 de ani, cind Bombi va avea o fetita de 16 ani, daca va mentine ritmul "Sfertul de veac si  fetita" instaurat in familia noastra.Am primit, Olga, ultimul vostru mesaj din Italia, ilustrata cu Piazza Navona by night (mi-a sosit via postarita din 2 Mai), pentru care-ti multumesc, susnumita piata e una din marile mele slabiciuni romane, i-am scris si un sonet prin 1970: 

Piazza Navona

Vitale umbre - murmur in efluvii 
Din porii pietrei invadeaza piata 

O vraja-mi lumineaza rosu fata 

Cind sorb Fintina Celor Patru Fluvii

Nunti cu incest framinta dimineata: 

Nil, Tibru, Amazoane si Danubii 

Isi scalda elfii, faunii, sucubii. 

Exulta-n spasme dragostea si greata!

Destul!  Ma izbaviti, vedenii treze! 

Mi-e sete de conture rectilinii 

De piatra-n care n-a sculptat Bernini

De cerul pur scapat din metereze 

Cind fruntea simte-n arsita luminii 

Racoarea catedralei Sant'Agnese.

Nu-i cel mai bun sonet scris de mine, nici nu-i foarte laudativ, dar se vede din el ca acel 

loc ocupa un spatiu privilegiat in memoria mea. 

.....

     M-au bucurat doua stiri din convorbirea telefonica de ieri:  1) ca Bombonica e in clasa a 3-a (noi credeam ca a intrat intr-a 1-a, sau in cel mai fericit caz intr-a 2-a, caci de-abia o incepuse aici)  Sa nu-i fie prea greu, direct intr-a 3-a, dar daca faci fata, te felicit, Papusico!   2) Ca ati primit primele mele scrisori post-2 Mai, deci ati avut ce citi ca erau babane.  Eu continui sa  expediez saptaminal, miercuri, am n-am treaba sau materie epica, plicul si 16 lei timbre, fiind un om al ordinei si disciplinei, si nevrind sa incalc lozinca  "Greerele si  furnica Miercurea si scrisorica".

In revista sa Nous les Thraces, I.C. Nagard* s-a suparat rau pe tracomani, trage un articol dur, nu stiu ce dracu s-o fi intimplat, nu-i mai duce prompt tucalu' Traianel**, e in relatie de sictir cu saptamina si cu luna, in orice caz pe mine m-a bucurat grozav vestea, nu ca mi-ar fi devenit simpatic ipochimenul, dar ca se cearta intre ei sunitii cu scitii.

Va sarut si data viitoare sper sa revin la 8 pagini minimum.

            Babu 

*I. C. Dragan 

**Traian Filip 

 

25 oct 83
.... 

M-a bucurat grozav ca ati primit scrisoarea din 8 sept. , chiar daca dupa o luna si 10 zile. Ma dezoleaza idea ca s-ar putea pierde vreo scrisoare de-a mea, corespondenta cu voi fiind parte integranta si majoritara a jurnalului meu, spre a nu fii tautologic, nu mai trec in jurnal decit insemnari despre care nu v-am scris voua nimic sau prea succint.  [...]

Draga Olga, tu reusesti sa-mi faci digerabil chiar domeniul achizitiilor, care ma oripila in asa masura pe blvd. Gh. Gh. Dej;  mai  ales cind imi vorbesti de preturi intre 10 si 50 centi, chilipiruri la handicapati! Asa mai venim acasa! Si in America Ogarului Cenusiu, Romulus Rusan vorbea de astfel de magazine de obiecte uzate, din care unele inca 

foarte bune la preturi de nimic.Eu am cam mult de lucru, predari de fine de an, ca acum lucram in acord global la care nu se asigura un minimum, ca-n vremurile vechi, dar nici plafonare in sus, slava domnului, nu exista, daca trag ca un leu pot lua un leu, o suta lei, o mie de lei in plus.  Dealtfel si medicii, si profesorii ba chiar si muzeografii lucreaza in acord global;  globul si gloaba, harnicul si lenesul, toata lumea e in acord global, ce stiti voi!  Ca voi, observ din ziare, voi americanii aveti probleme dificile, am citit cu oroare despre Beirut si hecatombele de cadavre de acolo, nu stiu cum se va descurca Presedintele, sireacu, vai de capul lui si de week-end-urile sale din Georgia, nu le vad bine. 

4 Dec 1983
.... 

De fapt in aceasta scrisoare as fi vrut sa va scriu despre cartea pe care am citit-o in ultimile trei saptamini, Jurnalul de la Paltinis de Gabriel Liiceanu.  Sint atit de beat de ea incit mi se pare o impietate sa va mai vorbesc cu vorbele mele cind am trecut si am trait in limba lui Noica, pe care el a predat-o lui Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin Vieru, ucenicii 

sai.  Din nefericire nu am cartea, a aparut intr-un tiraj discret, pe tejghele nu s-a vazut de loc, noroc ca am avut inspiratia de a i-o cere lui Sorel, care mi-a dat-o pina azi.  Rar, poate ca niciodata de la L'Homme Revolte' de Camus, nu mi-a fost dat sa citesc un text atit de dens, de saturat de Idee si de puritate morala - in ce-l priveste pe Noica - chiar de terorism moral.  As fi vrut sa va ofer citate, dar ma resum la unul [...]De altfel Ilie Porcaru in Flacara se repede la Liiceanu si-l improasca cu tot gainatul pe care l-a putut excreta mintea-i otravita, refuzata de idee dar saturata de ura. In alta ordine de idei, de marea sarbatoare de 1 Dec., a 65-a Aniversare Sfinta, tovarasul Nicolae Ceausescu a facut o ampla Expunere in care, intre altele, s-a adresat solemn Uniunii Sovietice si Statelor Unite de a opri realizarea masurilor stabilite sau anuntate;  iar in final ni s-a adresat noua cu aceasta vibranta poezie:.

"Unirea-i rodul luptelor de veacuri 

Ale viteazului si mindrului popor roman 

Unirea-i chezasia marilor victorii 

In vremurile comuniste care vin.

Din nou tovarasi, sa facem legamint 

Uniti in veci sa fim in crez si gind 

Sa aparam uniti ce-avem mai sfint 

Poporul, comunismul, pacea pe pamint."

Ei, ce parere aveti?  Carter al vostru sau ce Reagan o mai fi, stie sa faca astfel de poezii? Ce-o fi invatind la scoala biata Bombi... Cum o sa afle ea ca trebuie sa fie unita in veci, in crez si in gind?  Ca tovarasii trebuie sa apere, uniti, poporul?Zilele ultime au fost pline de evenimente emotive si meteorologice.  Ar trebui sa incep cu decisivul meci pentru calificarea in turneul final al campionatului european de fotbal Cehoslovacia- Romania.  Daca scoteam la Bratislava meci nul si evident, daca invingeam eram calificati.  Trebuia deci sa tinem cu dintii de 0-0.  Echipa s-a pregatit temeinic, Lucescu a facut minuni de psihologie si foot-ologie iar in ceea ce priveste pregatirea sufleteasca a poporului roman, a  avut grija de ea Ovidiu Ioanitoaia, care in Flacara a scris cum ca Federatia Romana de fotbal a cerut Federatiei Europene sa delege alt albitru in locul boanghinei de Palotai, care ce-i drept, a albitrat el Italia - RFG, Anglia - Brazilia, si alte finale de camp. mondial, dar in ce priveste Bratislava "nu exista, domle, le da cehilor meciul precis, e destul sa le dea un unspe metri si bai bai Paris!".  Peste 2 zile in Sportul a aparut un  comunicat ca Fed. Rom. de fotbal n-a intreprins nici un demers "noi avind certitudinea ca Palotai va fi obiectiv si competenta sa cunoscuta....".  Cum rrrromanul, chiar daca nu stie franceza, miroase ca "sans feu pas de fumee", cele 22 de 

milioane s-au pregatit sa dea vina pe albitru daca vom minca bataie. A fost 1:1.  Palotai le-a anulat cehilor un gol (Mirel a lesinat si l-au reinviat cu nitroglicerina) pe motiv de offside.  Au atacat dezlantuit, dar noi ne-am aparat ca leii, ca Mihai la Calugareni, Stefan la Vaslui, Papa la Marasesti, Decebal per Scorilo.  Dupa meci, amicul nostru eugen barba scria ca cei mai buni de pe teren au fost ... Boloni si .... Palotai!  Ce ziceti, e tare stimabilul, i-a luat cu politica fina, asta-i bun de dipotat, poate chiar de menistru, mai tare ca feciorul lui conu Zaharia Trahanache... Noi, ma inteledzi, n-avem nimic contra ungurilor, puisorule, noi sintem, ca tot romanul impartial... Ei, dar vin eu si zic, 

daca mincam bataie, ai?  Cum o intorceai din condei musiu?  Cum era cu Palotai, onorabile? 

     Lasind de-o parte evenimentele sentimentale sa trecem la cele meteorologice. Vasazica, tocmai de 1 dechemvrie pe la doua juma' , cind difuzorul ne pregatea sufleteste de Adunarea Festiva cu ajutorul unor cintece de masa si partid, Dulce Romanie, Presarati pe-a lor morminte, Pui de Lei, (cum ar suna la voi pui de dolari, ai?), deci tocmai cind se constituia Atmosfera Prielnica, Pirguta, ce-a mai isteata colega de birou a mea, vine-ntr-un suflet si ne spune "Ati auzit?  Vine ciclonul! S-a anuntat.... lumea pleaca... l-am intrebat si pe Cristi... pe unde vine?... si mi-a zis ca pe conducta...nu rideti asa mi-a zis Cristi...o fi el smecher dar le stie... " Incerc s-o potolesc, pas de-i zice ceva, intrase strechea ciclonului in ea, iese pe culoar iar sa afle ultimele vesti.  Cind revine, ii spun autoritar:  Mai stai si la planseta Pirguto, avem predare!  .... Iesind pe culoar, intr-adevar , femeile plecau;  cineva anuntase ca, venind ciclonul femeili are voie sa plece... s-au produs in acele momente  si bruste schimbari de sex, multi barbati simtindu-se femei si plecind si ei;  numai eu, al dracu, nu le-am lasat pe fetele mele pina n-a venit secretarul sectiei sa ma anunte ofitialminche:  de la personal si de la sector a venit dispozitia ca femeile poate sa plece!  La care Pirguta deja imbracata in palton, din usa, ca sa nu mai am replica, mi-o serveste: "Intotdeauna, unii face pe moralistii"....... 

     Ei, dar cum a fost, veti intreba voi cu sufletul la gura?  Pai cum sa fie?  Ca-n Florida, ca-n Japonia, ca-n Caraibe, asa a venit uraganul ciclonic: i-am dat si un nume ca oricarui uragan ce se respecta , nu Diana nici Flora nici Deborah ca sa nu se confunde cu uraganele voastre, ci Gigel ( eu fiind si un aprig dusman al fallocratiei, care da, la toate 

ororile, un nume feminin): cu acoperisuri smulse, arbori seculari doboriti, zeci de victime.... Singura deosebire fata de uraganele voastre ciclonice este ca asta, Gigel ... n-a venit.  Da femeile a plecat?  a plecat.  Nu chiar din toate institutiunile, dar din cele mai multe.  La patru jumatate cind am iesit si eu, afara era cam frig si batea cam vint, dar femeile stateau la cozi, inspaimintate nu atit de uraganul ciclonic care venea, ci  ca, pina la ele, s-ar putea termina malaiul. 

     A doua zi , cind a si-nceput sa le ninga, s-a putut face un bilant provizoriu a dezastrelor: trei palarii smulse din cap numa-n  Drumu' Taberei, una prinsa-n zbor, alta calcata de troleibus iar a treia negasita nici pina la ora cind scriu aceste rindulete care doresc sa va gaseasca in cele mai frumoase clipe ale vietii voastre. 

     Pe de alta parte, daca ciclon n-a fost, nici energie nu e si trebue sa facem, daca sintem constienti si patrioti, cit mai multa economie, a scris si la ziar ca care nu reduce cu 50% consumul de curent electric, poa' sa-i taie pe trei luni curentu.  Visul tau de veacuri, Olguta, s-a implinit; stau acum si-ti scriu, nu-n pijama ci, peste ea, intr-un halat visiniu reiat al lui Miron, daruit mie de Sorana, dar picioarele tot inghetate mi-s.  Dusul mi-l fac cu apa curenta (la +4C) ceea ce face bine la calire.  La Andrei  se sta in paltoane in fata computerului, dar cel mai dramatic e ca bestia aia de masina n-are voie sa se incalzeasca si ca atare ii functioneaza ventilatoarele din plin, de le ventileaza si creerii bietilor softisti (eu i-am zis sa fie mai hard, dar te pui cu genialul programator?)  Televizorul si-a redus timpul de emisie cam la 50%, nu insa in detrimentul elementelor mobilizatoare, vibrante si fierbinti.   A, dar uitai sa va povestesc despre Ziua Schimbarii Programului (Our Program Changing Day, ce stiti voi?)  Deci, intr-o zi Seful de Sectie era chemat la sedinta la Director;  Directorul la Sector, Sectorul la Capitala, siCapitala Dumnezeu stie unde...  Ce e, ce s-aude, se-ntretaie stirile, vorba lui Topirceanu.  Infine, pe la orele doua primele vesti incep sa parvine, la inceput sub forma de zvonuri, apoi confirmate ierarhic:  "De miine, program 9-5 1/2!"   "V-ati ars dromaderilor, imi zic eu, va cam place Occidentul, na! Occident aveti.  Nu chiar videocasete porno, dar programul in orice caz."  Moacele aveau 

ceva donchisotesc, de Cavaleri ai Tristei Figuri.  Ei, dar vorba romanului, daca-i ordin, cu placere.   Si a doua zi veniram la 9.  Dar curentul, mama lui, tot trebuia aprins de pe la 4, ca pe aici se intuneca repede, ce stiti voi?  Asa incit la mijlocul primei zile de functionare a Noului Program, s-a constatat ca s-a sarit peste cal, ca ce se cistiga la taritea de dimineata, se pierde la faina de dupa masa, si ca deci de miine se vine la program la ora 8, iar azi ca semn ca s-a gresit , se pleaca la 4 1/2!  Deci nu numai ciclonul scurteaza ziua de lucru ci si schimbarea pripita a programului.  Acum s-a stabilizat la 8-4 1/2 tot poporu asa ca daca-mi telefonati, puteti sa chemati si cind la voi e 12 noaptea ca eu inca n-am plecat la slujba plecat la slujba - bineinteles daca nu soiliti deja, exploatati nenorociti ce 

sinteti!  12 canale va trebuie?  Unul nu va ajunge, ai?  Unu, domle, da intreaba-ma ce fel: ca ai lui Ga-li-bar-di!) 

     Prin toate birourile tarii au circulat comisii ca sa examineze cum se aplica economia de curent electric.  La noi era-n tavan cinci tuburi fluorescente:  s-a scos doua, femeia de serviciu le-a luat in brate ca pe niste loazbe de foc, dar cum recoltase si din alte birouri alte loazbe, inevitabilul s-a produs:  au lunecat vreo sase-unsprezece si a fost 

un pocnet de ziceai ca hait! a venit ciclonu!  Si mai trista a fost soarta becurilor de planseta, la care NU S-A SCOS BECU, dar m-au pus pe mine responsabil cu energia electrica pe camera (afisata pe usa, scris frumos, cu sablon mare), si am datoria sa nu permit aprinderea vreunui bec de planseta, contrar desfacere contract munca stop. 

     Drumul spre WC se face pe bibbiite, te ciocnesti in bezna cu femei de sex opus, iar unele persoane care vrea sa profite din te miri ce, sub pretext ca-si cauta prohabul, dracu stie unde mai nimeresc... Ei, da las-ca se umple el, dracu, Vidraru, ce, numai Michiganul vostru sa fie plin, si atunci sa te tii, frate, cu energia.. 

     Sorana mi-a citit acum scrisoarea, si urmarindu-i fizionomia, puteai sa juri ca citeste Macbeth sau alta tragedie.  Mi-a zis la urma ca sint nebun, precum si vorba bunicilor voastre, iti cauti, numai ca ele se refereau la dusul rece matinal, iar Sorana la mult mai multe.  Eu sper sa faceti cu totul alte fete la lectura acestei scrisori, ca d-aia ne 

dete statu' humor, sa-l folosim cit cuprinde. 

     Va sarut si .. to bigger! 

                    Babu

7 dec 83 
P.S. de ultima ora.  Azi dimineata Tuta a luat avionul de Nicosia, si va sta la Monica pina la inceputul lui Ianuarie. 

Ieri eu am luat avionul de Tulcea 

Din pacate, din cauza troleibuzelor, am ajuns cu 5 minute dupa plecarea avionului. 

Din fericire, din cauza cetei, avionul nu plecase la 9:30, ci a plecat, cu mine, la 12:45. 

Din pacate , in avion era un frig teribil. 

Din fericire, am rezolvat totul pe santier. 

Din pacate, la librarii nu era Jurnalul de la Paltinis. 

Din fericire, in trenul de intoarcere, era cald. 

Din pacate, in troleibuzul spre casa, am constatat ca am uitat sa-mi stampilez delegatia. 

Din fericire, miine pleaca un coleg la Tulcea... etc. 

 

21 dec 83
Iata ca infine, dupa o foarte lunga asteptare, adica de la 29 Nov., am primit doua mesaje de la voi, primul, scrisoarea scrisa la 28 Nov, cu doua fotografii iar luni telefonul, cu stiri proaspete si solicitari si mai proaspete. 

     Pozele sint grozave, atit cea de pe strada cit si cea cu Bombi in camera ei - ce bafta are Bombi asta!  Mereu a nimerit sa aiba camera ei personala si in exclusivitate! Cind ma gindesc ca tu, Olga, ai locuit pina la 9 ani intr-o camera cu 4 persoane, si apoi a fost o fericire cind, de la 10 la 15 ani ai reusit sa ai o camera de 11,5 m2 impreuna cu Andrei... Nu stiu ce sa exclam:  ce bine o ducem acuma, sau ce greu am dus-o in copilaria ta... Desi, daca stau sa ma gindesc, eu, la cei 57 de ani ai mei, stau intr-o camera de trecere, pe unde, pe la 11 1/2 noaptea, cind a terminat vasele, trece Sorana dinspre bucatarie trezindu-ma din somn, pe unde trece Andrei cind soseste, la ore 

arbitrare, acasa, si alte mici inconveniente. 

... 

Despre dictonul "ce sont les cosaques qui nous manquent" nu tin minte in ce context vi l- am scris (poate era o aluzie la bancul lui Arghezi despre atacul de la Marasesti:  S'traiti, dom genral, da.. n-avem nemti!)  De aia, v-o repet (desi cred ca e inutil, o faceti si fara sa v-o cer eu). pastrati scrisorile mele, la ora actuala scriu foarte rar si putin jurnal, asa ca, in aceasta perioada scrisorile mele fac parte componenta a jurnalului meu, si cind el se va publica, prin anul 2015, corespondenta va fi poate mai pretioasa decit jurnalul (s-o vindeti atunci Academiei Romane cu bani buni!  Sau, de veti sta bine cu banii, sa faceti o Generoasa Donatie).

Incolo, ne pregatim intens de sarbatori, ieri am cumparat un pachet de unt, se aude ca la Unic se da chiar si portocale;  am cumparat la ultima deplasare la Tulcea o sticla de Wyborowa, ca sa am cu ce-l cinsti pe Iordan...  si multe alte chestii festive, madam Genoi ii procura aproape zilnic lui Andrei un kg lapte, Nelsona ii da Soranei saptaminal cite un Pall Mall (tigareta, nu pachet), in tramvai e Mihai Glorios venit din Rai.... Noroc ca poimiine, la nemti, voi asculta Madrigalul, cu un program de CINTECE TRADITIONALE, cum se zice.  Va sarut si La Multi Ani! 

                         Babu 

30 Dec 83
e doar vineri, si doar ajun de ajun de Anul Nou, dar Institutul s-a golit.  Tin minte cum o colega cirtitoare imi facea socoteala, acu vreo 8 ani, ce imens numar de sarbatori legale era pe vremea burghezo-mosierimii:  Boboteaza, Sf. Ioan Botezatorul, Unirea Printipatelor, Intimpinarea Domnului, Buna Vestire, 10 Mai, etc. etc.  Dar, daca stam strimb si judecam drept, adunind sarbatorile "ilegale" de pe la noi, adica cele din preajma sarbatorilor legale, cind fetele aduc sarmale si salati la birou, si daca incerc sa le cer sa termine o plansa ma privesc ca pe Antehristul in persoana, si apoi se topesc, sub privirile ingaduitoare ale Celor in Drept, cred ca-n materie de sarbatori o ducem mai bine ca-n Kuweit, tot intr-un Ramazan, tot intr-o Halima, si-ntr-un Iom Kipur/ile o ducem. 

     Venind azi dimineata din deplasare de la Tg Mures, unde-a fost receptia definitiva a Marelui Spital Clinic, opera inginereasca a vietii mele, Sorana mi-a oferit plicul cu scrisoarea voastra din 5-6 dec, pe care m-am delectat (ca deobicei) citind-o cu exceptia, bineinteles, a cintecului lui Bombi - text si muzica colorata - care are o coloratura de poveste trista, ca-n copilarie Cuore, Sans Famille si alte sfisietoare seriale japoneze, ca sa nu mai zic de balada 

bretona a lui Jean Richepin, Fetita cu chibrituri sau Petrica cel norocos de Andersen (doamne fereste!)  Sint obligat sa ma distantez de acel cintec, acele portative (cu numai 4 paralele in loc de 5), caci daca mi-as da drumul emotiei, unde dracu am ajunge, sa dam apa la soareci?

     Uitasem de interviul tau, Olga;  daca ai reusit, te pup;  daca nu, tot te pup, si te vei prezenta, sint sigur, la un alt interviu, pina la urma prinzi tu chiag.  Ma bucura si faptul ca Miron si-a reluat lectiile de sofaj, asta e, la barometrul lui, semn de aproape "Timp frumos" (doamne fereste de "beau fixe", ala-i curata abrutizare, la "beau fixe" sint doar  morsele pe banchize si hipopotamii in milul Nilului. 

     Despre Doctorul Bagdazar, socrul lui Saul Belllow, pot sa-ti spun destul de putine lucruri. Era cu vreo 4 ani mai mic ca Papa la Facultatea de Medicina.  A fost cel mai mare Neurochirurg al nostru, desi Arsene se bucura acum de mai larga faima, oricum a invatat meseria de la Bagdazar.  In '45 era Ministru al Sanatatii, tocmai cind Papa implinea 60 de ani si fusese scos la pensie de smecherii care-i pindeau postul la spitalul din Galati pe care-l conducea.  Papa, care-l cunostea bine, s-a dus la Bucuresti, a vorbit cu el, a obtinut promisiunea de a fi mentinut in serviciu, dar, din pacate, pina sa se obtina decizia scrisa, D-rul Bagdazar ..a murit, si odata cu el, si speranta lui Papa de a mai putea tine bisturiul in mina in fata unui cimp operatoriu... Asa c-au urmat 15 ani de profesare a chirurgiei ca medic de Policlinica, adica cam cum i-ar sta acum lui Saul Bellow, dupa iarna Decanului, Herzog si Humbodt, sa scrie reportaje despre majorete la Michigan's Little Tribune (cititi neaparat "Dean's December"! 

     Din scrisoarea trimisa de voi lipseste incheierea, s-o fi pierdut vreo juma de pagina?  Chi lo sa?  Se pare ca si dintr-o scrisoare de-a mea, parca asa ziceai, Olga, lipsea pagina numerotata *. Infine, bine ca ajung totusi, chiar cu eventuale mici lipsuri.... 

     Va sarut si va urez un 1984 cit mai indepartat de modelul orwellian si cit mai apropiat de scenariul dorit de voi.  Babu

16 Ian 84
Trecura si sarbatorile...Acum astept un raspuns clar si cit se poate de sincer de la voi, privitor la perspectivele unei vizite a noastre la Chicago.  Dupa cum v-am scris anterior, exista mai multe scenarii, si ar fi cazul sa alegeti voi varianta, deoarece unele implica oarecari cheltuieli din partea voastra, ceea ce in conditiile actuale nu va e de loc la indemina.  Sorana va viziteaza, eu stau acasa.  Eu as pleca, dupa intoarcerea Soranei, in atit de indelung proiectata mea calatorie in Egipt, via Tel Aviv.  In cazul cind optati pentru acest scenariu, scrieti cind ar fi perioada cea mai 

potrivita pentru vizita Soranei. 

... 

Scenariul III:  Vin eu in vizita la voi.  In acest caz, eu as sta vreo doua sapt., poate vreo 20 zile la Chicago, si as face, apoi cu Greyhound-ul un tur de 5000 mile prin USA, ceva gen Salt Lake City- San Francisco-Los Angeles-Grand Canyon-New Orleans-Miami-Washington-New York-Niagara, eventual si pe la muntii aia in care-s sculptati Presedintii .. infine ceva in genul asta (pot renunta la Miami si chiar si altele)   Dar acest tur ar dura, probabil, cam o luna si va costa 400-500 dolari, la tariful del mai ieftin posibil, de Veterani, Armata Salvarii, Virsta A Treia, sau alte infirmitati; as minca, conform obiceiului meu, din valiza, triunghiuri de brinza si salam de Sibiu, pardon  de 

Albuquerque.   (Ca sa nu mai zic de Olimpiada de la Los Angeles... asta incurca totul....) 

     De fapt trebuia sa fi discutat aceasta problema mai demult, la noi la Institut deja ni s-a cerut o lista de calatorii externe pentru '84, si eu, ca sa fiu acoperit, m-am trecut cu Egipt sau USA.  Dar cum formalitatile dureaza, deja sintem in criza de timp... 

..... Va sarut si astept opinii la scenarii.  Babu 

31 Ian 84
Dragii mei

Nu se cade sa incep aceasta scrisoare, din ultima zi a a cestui ianuarie de 4 ori istoric, fara a va expedia alaturat opera Celui Mai Mare Poet al tarii.  Va rog s-o pastrati caci eu am taiat-o din ultimul exemplar al Romaniei Libere la care sint abonat, si daca voi apuca sa va vizitez la Chicagp o sa va rog sa mi-o restituiti.  Aratati-o si altor rrromani de-acolo care nu si-au uitat meleagurile strabune, sper ca toti vor simti ce am simtit si eu citind-o si recitind-o 

1) In lupta, vedeti voi, trebue s-o ducem cu mic cu mare, adica intii sa luptam cu popoarele mici(alaturi?), apoi abia cu popoarele mari (nu e cazul si cu cele mijlocii). 

2) ..Intervine IARA, care da un inalt continut strigatului (ginditi-va la versul eminescian "Iara noi, noi epigonii?).  Aci 

insa "Iara" este pus la sfirsit, pe cind la Eminescu era la inceput ceea ce e cu totul si cu totul altceva... Imaginea este cutremuratoare:  la strigatele noastre IARA, parca-i vezi pierind pe cei ce vor razboi...Daca remarcam contrastul izbitor dintre pieirea celor ce vor razboi si versul urmator "Sa fie flori pe cimpie", vom putea aprecia in toata amploarea sa suflul revolutionar dar plin de omenie gingasa care bintuie aceste versuri.

3)  Asonanta din strofa a treia "buna-mina" este la nivelul celor mai inaripate cuceriri  ale poeziei patriotice.  Iar "Est si Vest - mina in mina" este un rezumat succint al intregii Istorii a acestui colt de Europa peste care trecura ba Estul ba Vestul. Acum mina in mina, si selectind doar pe cei cu inima buna, un ciclu istoric plin de zguduiri se 

inchide, si incepe Marele Ciclu Nou. 

4) Din Pirinei la Carpati" este un tablou geografic de o luminoasa concizie:  nu din Gibraltar la Urali, nu de la Capul Nord in Creta, ci anume din Pirine la Carpati, adica insasi esenta Europei va sa traiasca unita, ca frati (observati ca frati nu este articulat, ceea ce da versului o mult mai mare generalitate) 

5)Ritmul trohaic al intregii poezii, care aminteste de cunoscuta Hora a lui Vasile Alecsandri, capata, pe parcursul poeziei, numeroase variatiuni, astfel ca fiecare vers ne face sa asteptam palpitind versul urmator si .. surpriza metrica pe care ne-o rezerva. 

6). Reciclarea metalelor, atit de simbolic prinsa in strofa a cincea, este, dupa umila mea parere, geniala:  a face din atom lumini dar mai ales izvoare, iata ce n-a putut imagina nici un alt mare poet, de la Samson Bodnarescu la Corneliu Vadim Tudor.  Iar din rachete nucleare - pluguri, si anume, pluguri de arat ogoare mi se pare fara seaman.  Evident ca aicea este vorba doar de invelisul exterior al rachetelor nucleare, nu si de incarcatura lor, din care e evident ca nu se pot face pluguri de arat ogoare;  dar daca aveti o oarecare pregatire poetica, veti intelege ca e vorba de 

o sinecdoca, adica luarea unei parti in locul intregului, si anume a partii necontaminate cu material fisionabil. 

In alta ordine de idei, am primit de curind scrisoarea ta, Olguta, din 9 Ian si ne-a uns la inima - ca de altfel toate scrisorile tale.  Muzeul vostru - Institut de Arta pare a fi cu totul si totul exceptional, o sa-l infulec pur si simplu;  imi spunea mie Cornel ca nu exista oras american cit de cit mai rasarit sa nu aiba un muzeu remarcabil... de, unde sint dolari, trebuie sa fie si arta. Referitor boarfe: ....Acu' citeva zile ne-a trimis o amica priceputa in valorificarea pieselor 

vestimentare cu grade diferite de uzura, un fel de Amvet adhoc, spre deosibire de Divanele Adhoc pe care le-am sarbatorit cu mic cu mare toata lumea muncitoare in acest sfint ianuare, asa c-am scapat de ele. 

    Fiindca in scrisoarea ta, Olga, am sesizat si o cerere de buletin sportiv, ad usum populi rumano-chicagoensi, si pina acum n-am cutezat a atinge acest subiect (tinind seama de reactiile alergice ale lui Miron la Speriatu si Ologu) sa va spun in linii mari Situatiunea. 

     1983 a fost un an de mari reusite pentru soccerul romanesc....Dupa o stralucita victorie cu 1:0 impotriva Italiei la Bucuresti ( a marcat  burebisticul BOLONI), a urmat o ingrozitoare infringere tot la Buc, din partea Cehoslovaciei.  Totul parea pierdut, dar vorba chimistului Longinescu "Rromanul nici in clor nu piere", si a urmat incredibila victorie asupra Suediei la Goteborg.  Acum, pentru toamna ramasesem cu 2 meciuri de jucat cu Cypru la Nicosia si cu 

Cehoslovacia la Bratislava.  Timp de 4 luni de zile, toata vara lui '83, tot poporul roman s-a pus pe invatat calculul probabilitatilor.  Nici moartea lui Octav Onicescu, marele nostru matematician probabilist, n-a slabit verva microbistului roman.  Parole d'honneur, mon cher, daca italienii bat pe suedezi la 2 puncte diferenta...S-avem pardon, stimabile, dar la Praga suedezii trebuie sa... Ce vorbesti Frant, cehul s-a dus la Nicosia cu 100.000 dolari pentru fiecare boaba pe care le-o da romanilor...Esti pe dinafara, domle, frantuzul a cumparat pe toti arbitrii sa-i scoata pe romani din finala...  Iar la Nicosia... cert e ca-n minutul 88, in Boloni a zvicnit scinteia burebistiaca, a marcat 

si... 1:0.  Mai raminea meciul decisiv cu Cehoslovacia.  Ce-a fost la 29 noi la Bratislava stiloul nu poate scrie, gura nu poate spune.  22000000 de romani la televizor plu vreo 2000 la fata locului toti baieti, cu drapele si virtus romana rediviva s-au dat de ceasul mortii.  Ce-i drept cei 11 de pe gazon erau preparati psihic uluitor:  calmi, se aparau ca leii, degajau in tribune, cadeau la momentul oportun, cehii se nevrozau pe minut ce trecea, si cind ti-e lumea mai draga, Geolgau le baga o boaba de l-a trimis pe portarul ceh dupa tigari... 

     Intre timp s-au tras la sorti grupele pentru finala Campionatului European.  La 9 Ian poporul muncitor din Rromania a trait momente de cumpana cum nici atenienii, in timpul bataliei de la Marathon (480 i.e.n.) n-au trait.  Am cazut cu RFG, Spania si Portugalia;....in unanimitate sortii au fost considerati favorabili, "ca cu spaniolii nu avem treaba", "pe portugali trebuie sa ne razbunam ca Benfica i-a scos pa' craioveni din finala".. "pe nemti ii avem in buzunarul de la ceas, deoarece..."  Pai daca Dinamo mi ti-i batura pe hamburgheri de nu s-au vazut, d'apoi nationala 

noastra, nu le scoate nemtilor maseaua?  Ca dupa cum bine stiti, burebisticul Boloni e medic stomatolog la Tg Mures, s-a si mutat in spitalul nou clinic, capodopera vietii mele, pe linga care celebrul spital de 18 etaje monobloc din Chicago, fala arhitecturii mondiale de prin anii 40, e un biet urias-cu-picioare-de-lut... 

     ....Cam asta-i situatia la inceput de '84:  Lung (Moraru, Iordache) - Negrila, Stefanescu, Iorgulescu  (Andone), Ungureanu - Ticleanu (Rednic), Boloni, Klein (Multescu), Balaci (Hagi, Lacatus) - Geolgau (Gabor)  Camataru (Coras) . Toti baeti de comitet si ducind, in afara terenurilor de sport, o intensa activitate de culturalizare a maselor, vaduvite in ultima vreme, de unele capodopere ale cinematografiei mondiale, ca din deplasarile lor (multe si fructuoase) au adus video casetofoane si videocasete cu filme educative precum Caligula, Emmanuelle, si alte imperii 

senzoriale priapice.  Cu o batrina, o batrina juma, poti procura o banda a' part, vorba lui Goddard. Merge si in rate, la chenzina.  Iata deci cum  sportul de performanta si a 8-a arta isi dau mina, ad majorem patriae gloriam.  Daca va intereseaza, va voi tine la curent si cu evenimentele din '84 ale soccerului rromanesc. 

2 oct 84
Dragii mei, continui scrisoarea in biroul santierului din Turnu Magurele, in asteptarea unui interlocutor.  Dracu stie citi oameni sint trecuti pe statele santierului, dar la fata locului e pustiu ca-n Sahara, la birouri, pustiu, nu stiu pe unde o fi circiuma, ca pe acolo cred ca gasesc ceva interlocutori - dar probabil in stare de ebrietate.  Saracul tov Prim Vice al orasului mi-a semnat delegatia, a dat dispozitie sa fie chemat tov X, tov Y, sa se anunte prin "statie" (talkie-walkie) ca a venit proiectantul de la Bucuresti... infine, pina la urma reusesc eu sa dau o dispozitie de santier, constatind stadiul lucrarilor, predarea unor planuri modificatoare si nepotriviri cu proiectul, ordine de zi pe care o tot practic de aproape 35 de ani.   Trebuie insa sa termin in 2-3 ore, sa prind trenul de Buc., ca miine merg la porumb, sarcina importanta, ca ramine porumbul necules, mobilizare a intregului Institut, intregii Capitale, elevii si studentii, tara-ntreaga in avint nestavilit pentru recuperarea cocenilor...  Apropos, voi cum stati cu porumbul?  Va cheama si pe voi?  La noi pe 

fete le iarta, dar la voi, care aveti mult mai mult porumb, ar fi cazul sa cheme si sexul slab.  Daca nu, cum dracu' se descurca agricultura voastra capitalista, bazata pe proprietatea privata?  N-o sa- mi spuneti ca se culege singur, nici ca il culeg masinile.  Si, prin preajma voastra-i Iowa, porumbarul Statelor, mama, mama, las-ca dau eu pe acolo sa va ajut... La cartofi insa nu voi participa, pozitia de culegere nu-i potrivita pentru o coloana vertebrala de 58 de ani.  Deocamdata are insa grija serviciul de pasapoarte de mine, ca n-am primit inca nici un raspuns, nici Da nici Nu. 

                    Va sarut pe tustrei,

                                   Babu 

P.S.  Dar fiindca, Olga Gheorghievna, tot stringi date pentru o biografie a trei-patru generatii de Ursi, sa-ti mai citez din cele aflate de la Domnul Profesor.  Cind i-am oferit volumul de versuri, ma intreaba:  -E in volum si

                    "In amonte in aval 

                     Trec printese de cristal 

                     Trec si pesti de-nalt voltaj 

                     Sub viltoare sub baraj"

Da, domle, tinea minte poezia mea aparuta in Contemporanul in '46-'47!Alta.  El era ce aproba filmele si piesele la care puteau merge elevii de liceu.  "Vine odata Birlic cu Topaze de Marcel Pagnol.  Il gasesc la teatru chiar pe Birlic:  -Domnu' Vasiliu, eu sint chiar profesorul care da aprobari....  Cum e cu Topaze?  -Pe raspunderea mea, aprobati-o, e foarte educativa!  O aprob, si in seara spectacolului imi ingheata singele in vine:  o satira a belferilor ce n-am mai vazut!  Ba multe din vorbele si gesturile profesorilor din piesa parca erau luate exact dupa mine!  Ma uitam prin sala sa-i vad pe elevi facind haz si aplaudind replicile mai taioase! Mi-a tras clapa Birlic!"

Altadata, adica di vo doua ori, domnu Babu o fost vazut la piese interzise.  Domnu' Doctor  era profesor de hijiena la liceu.  In cancelarie Directoru, conu Ermilica, ia in discutie cazul elevului Gh. Ursu:   -Ce facem, il eliminam?  Sau il lasam pe Domnu' Doctor sa-l pedepseasca?  La care Domnu' Doctor zisi, rizind:  -Da si credeti, c-am stat si astept pedeapsa voastra?  I-am tras o chelfaneala sa tina minte!  Si adauga Revent, catre noi:  "Domnu' Doctor, care nu era in stari sa usidi o musca, sa-i traga o chelfaneala lui Domnu' Babu!  Parca-l si videm!  Da' l-o scapat de eliminare!"

Si tot Revent, de data asta grav:  - Din toti oamenii pe care i-am cunoscut, si am avut di afasi si cu mult profesori universitari, sel mai cult, sel mai citit o fost Domnu' Doctor...A povestit cum o data, cind statea la noi, eu plecasem la Bucuresti la Congresul de infiintare a MTPR (la care l-am ascultat vorbind pe viitorul Superman si i-am simtit de pe atunci bestialitatea) "Domnu' si Doamna Doctor erau plecat si ei, ramasese numai Duduia Mihaela, careia Doamna 

Doctor ii daduse ratia mea de tuica, se time' si nu o iau razna... In prima sara, astept eu si astept, infini, Duduia Mihaela vini cu sipul di tuica si mi-l da, spunind:  -Da si nu-l beti diodata!  Cu insetisorul!  Mi retrag in cabinet, undi dormem, disfac dopu, torn...Sticla GOALA!  Eram sigur c-o gresit Duduia Mihaela da mi-o fost rusini sa-i zic si m-am culcat fara mult visata tuica!  Abia am asteptat 2-3 zili si si intoarci Doamna Doctor!  La care Tuta, acum in '84, explica:  -Domnu' Profesor, eu aveam pe-atunci o mare spaima de oameni beti!  Si am facut-o intentionat! 

16 oct 84
O zi a lui Gheorghi Vasilievici

La 7 1/2 ma duc la seful sectiei sa interzica inginerului smecher din atelierul meu, care preda cursuri la STACO, de a mai pleca la 9 1/2 din atelier si a nu mai reveni, zilnic, pina la finele programului, pentru o ora de predare.  Sectia ima aproba cererea, inlocuindu-l cu alt smecher din alta parte.  La pauza programez sa merg la dentisti (paranteza:  acu trei zile, pe cind era si o gagica de-a lui Andrei la noi, in timp ce tineam un discurs, simt o harabagura in bura sau invers. Imi cazusera cei 4 incisivi de jos, legati frumos dupa cutremurul din '77 printr-o punte, care la inceput era The Bridge of San Luis Rey - Puntea Regelui Ludovic, iar apoi a devenit Ponte dei sospiri, de cind a inceput sa se clatine.  Ma retrag in baie, ii pun la loc.  Dar seara, mergind la Lidia cu Sorana, noul lor ciine, Joke sau Jack - de, nume anglosaxin, ce ne jucam cu teara? - de-o dragalasenie fara seaman, lingindu-ma cu frenezie face niste figuri atit de haioase incit izbucnesc in ris si puntea cade...nu! jos pe covor neu e..e-n blana lui Jock.  Caut, cotrobaiesc ca are blana groasa, infine o descopar dupa ureche.  Iar retragere in baie, spalarea puntii, potrivire la loc.  Seara acasa constat ca cele doua gauri din gingie in care stateau radacinile ei se cam inchisesera, cu regret mi-am pus puntea in dulapasul cu amintiri, acceptindu-mi stirbiciunea pina la noii dinti de comanda).  Dau de lucru la desenatori, la 10 plec la institutul de Stomatologie unde mi se spun cele doua variante posibile, ori o noua punte deci pilirea integrilor mei canini, ori proteza cu pauze la dantura inferioara.  Categoric, a doua ipoteza.  Multumesc, fug in Drumul Taberei la policlinica de care apartin.  La urgenta, o bruta imi spune ca trebuie sa-mi fac punte, n-are rost proteza, si sa 

viu vineri...sa-mi scoata un molar mare, greu incercat dealungul vremilor mai mult plumb decit dentina, dar care mai are sanse de-a apuca finele veacului 20.  Da, da, o sa vin vineri.  Rahat, ma-ta o sa vina vineri...  Las-ca gasesc eu un stomatolog mai uman.  In drum spre Institut, la 11.30 la Nina, sa obtin pentru voi un volum din Jocuri de Vacanta, inclusiv dedicatia.  Nina era totalmente disperata.  Ce sens are viata?  Vid.  Plus doua coaste rupte la Paris, cazind peste un fotoliu.  -Uite un cadou .. Saru mina... dar un volumas pentru fii-mea... cu dedicatie... Bine, dar n-am timp de dedicatie...  Las'ca in  2minute o faci... Bine, asa, uite... Dar viata n-are sens, vid total...  Nu vrei sa divortezi de Sorana si sa te insori cu mine?  -Ha, ha, ha, o iau eu in bascalie...Da, am petrecut 2 ore la Cioran formidabile, e sclipitor... Pa, te pup.  La Institut, mai pregatesc schite pentru desenatori, la 14.00 Inspectoratul ma cheama de ce intr-un proiect am prevazut niste grinzi, sa vin sa explic ca-mi resping proiectul.  Fug acolo.  Inspectorul insa nu era 

disponibil. Astept 1/2 ora;  revin la Institut.  Telefon de la Administrativ sa iau tabelul abonatilor de la cantina si sa achit eu cartelele, neavind cine.  La 4 la cantina, achit, scot cartelele, iau masa, fuga-n Drumu Taberei la Stomatologul mai uman.  Intradevar dau de al care-a umplut Policlinica cu tablouri si tapiserii, da se face proteza dar eu sint la Urgenta,.  adresati-va la cel de care tine Ho si min-ul. Stau la coada la ala, intru la 18.25, da, bine facem proteza dar trebuie scoasa maseaua...Bine cind ma programati la extractie?  Dar intre timp sora adusese siringa cu anestezie, 

tac, tac, tac astept afara, iese, ma ia in alt cabinet special pentru extractii, de fapt special pt. plic, tac, iese, tampon, ma fac ca ploua, cu gindul ca-i dau ploconul cind imi termina proteza, el deloc incintat de atitudinea mea, e 7 fara un sfert, cit ma tine anestezia Domnu Doctor? -2 ore... Vasazica, cit tine filmul (imi zic eu febril), dupa aia vin acasa si da-i cu antinevralgice si musetel; e-n regula, fuga cu 368 la italieni, Dragoste amara de Florestano Vancini;  destul de frumos si cald;  la 21 fix acasa, tocmai incepea noul serial - de fapt primul acceptabil de vreun an incoace - Marco Polo de Gesualdo Montaldo, io-te-a-naibii ca nu ma doare  extractia;  arat Soranei maseaua, cadoul Ninei, ovestesc lui Andrei ziua lui Gheorghe Vasilievici, ascult ce mai spune la radio, povestesc si despre prima cerere in casatorie pe care am primit-o in 58 de ani de viata, si culcarea. 

     Scuzati-ma ca sint laudaros, nu-i chiar in fiecare zi asa, dar cind e cite o astfel de zi record, imi place sa ma fudulesc, mai ales ca e in ea de toate, si productie si extractie si dedicatie si administratie...chiar si mass-media 

                         Va sarut 

                              Babu 

23 oct 84 
....

     Doar citeva vorbe pe marginea ultimei tale scrisori, Olga, cea de pe la 23 sept., in care ne povestesti ca te-a palit Nostalghia, ca ai si bocit nitel, ca ti-ai amintit de Mama Margareta, copilarie, .. si ca Miron a incercat sa te potoleasca, demonstrind ca, in les beaux jours d'antan, nu era chiar asa grozav, ca fiecare-si vedea de treaba lui, intilnirile erau destul de rare, efuziunile sentimentale si mai rare... si Miron a uitat sa adauge ca, in schimb, certurile erau dese, numai tipetele de la telefon auzite de mine, mama, mama ce de-a decibeli ..      Dar aceasta mare facultate umana, amintirea, are ea vreo legatura cu realitate "fotografica", obiectiva, a trecutului?  Prea putina.  E evident ca noi ne recreem trecutul, ii dam rotunjime, il repovestim pina ajungem sa credem in propria noastra poveste...  Dar daca cineva ar fi inregistrat pe pelicula scene din acel mirific trecut si ni le-ar proiecta acum, fie ca l-am injura ca minte, fie ca am izbucni in ris remarcind cit de putin se suprapune imaginea noastra mentala peste evenimentele reale de altadata... 

... 

     Dealtfel, in gindirea si literatura veacului nostru demistificator, exista un curent larg al luciditatii, al demitizarii trecutului, al realismului, crud, chiar scandalos.. Ce altceva e L"Etranger de Camus, cartea lui Sartre despre copilaria lui, Si le grain ne meurt de Gide, sau ultima si cea mai scandaloasa, cartea Simonei de Beauvoir despre ultimii ani ai lui Sartre, o insiruire de mizerii fiziologice ale batrinetii, bolii, alcoolismului "uneia di marile constiinte ale veacului 20"? 

     Cel mai bine ar fi sa nu mergem pe urmele lor, sa nu discreditam propria noastra viata, asta ar fi o saracire, cita luciditate atita saracire sufleteasca.  Dar nici sa nu ne lamentam despre "ce frumos era pe-atunci" n-are rost.  Frumosul si uritul au coexistat intotdeauna si vor coexista... 

     Assez de theories.  Sa trec la chestiuni practice:  V-am expediat un pachet de carti, cu Sanda Marin, un volum de-al lui Cosasu, si Jocuri de vacanta al Ninei, despre a carei dedicatie v- am scris data trecuta, in scrisoarea kilometrica... 

6 nov 84
Aseara, enfin Malherbe vint... adica am primit acasa cartea postala cu aprobarea pasaportului pentru excursia in USA..  la aproape 6 luni de la depunerea actelor...  Mieux vaut tard que jamais... Sorana a telefonat triumfatoare tuturor amicilor si a fost foarte deceptionata ca seara, cind am aflat vestea, am primit-o "flegmatic", fara sa sar intr-un picior.  Pai de ce ar trebui sa-mi manifest fericirea?  In fond e un drept al meu, si e destul de reprobabila intirzierea mare cu care am primit aprobarea.

     Infine, am fost azi la Pasapoarte, era inchis;  am fost la Administratia Financiara pentru respectiva adeverinta... 

... 

Mi-a parut grozav de bine ca ati primit infine scrisorile mele, din 12, 19, 26 sept si probabil 3, 10 si 17 oct.  Nu pot zice ca am fost ingrijorat, stiam ca totusi va vor sosi, dar brusca lor intirziere, dupa ce de un an au circulat cu regularitate, ma cam irita, mai ales ca, asa cum stiti, scrisorile catre voi au inlocuit aproape integral jurnalul meu (in care scriu rar si doar chestii care nu fac obiectul scrisorilor si al interesului vostru). 

... 

Dar uite ca e 6 noiembrie, ora 15.00 la noi si 7.00 la voi, alegerile au inceput si eu stau aici si scriu... of, Eftimito, noi stam la palavre si la ei se lupta ca la "77, Walter cu Ronald, Bush cu cucoana aia.. care nu s-a invatat minte de trista soarta a Indirei, si persevereaza in a face politica...cum ii zice?  Geraldine Ferraro.. suna bine, e buna nu doar de starlett ci chiar de rol principal... 

...

Am fost la N. care-si sarbatorea ziua de nastere.  A fost ceva ingrozitor... de, vorba lui Visconti, Tablou de familie...  Ce s-a discutat?  Senzationalul medicament de care vuieste Tara Romaneasca, inventat de un medic Kievlean, a scris si intr-o revista, textul circula, batut la masina, xeroxat, in mii si mii de exemplare.  Medicamentul e bun la 139 de boli:  reumatism, tromboza, flebita, anexita, ovarita, salpingita, lumbago, orice fel de viroze, sale, artroze, gripe, rinichi, cefalee, sciatica, si multe altele.  Si e simplu comme bonjour:  Iei in gura CIT CUPRINDE ulei de floarea soarelui, si-l tii, si-l plimbi cu limba prin toate cotloanele.. 20 de minute, nici un minut mai putin... Apoi IL SCUIPI, dar stii cum?  Complet, doamne fereste sa nu patrunda o picatura pe esofag ca o mierlesti!  Explicatia acestor efecte magice?  Uleiul PUR de FLOAREA SOARELUI atrage toti virusii, microbii, si alte rautati din corp, ii absoarbe bine si-i tine ca-ntr-o capcana! Nevasta lui V., I., de doua zile si N... la birou nenumarate colege practica tratamentul si 

rezultatele sint incredibile, dureri vechi de ani, decenii, secole, dispar cum ai zice "ulei de peste". Sorana se interesa, politicoasa si tentata sa creada, iar eu ma gindeam ca, din cind in cind cite un Atilla e bun in Istorie.. sau un Tepes Voda... sau macar un Jack Spintecatorul al uleioterapiei, homeopatiei, yogiterapiei... Scuzati-mi canibalismul dar asa ma apuca pe mine cind se umbla la mistica... 

     Va sarut si... peste 5 luni! 

                    Babu 

13 Nov. 84
Dragii mei,

Fiind si 13 si marti, m-am apucat sa scriu scrisoarea cu rosu, culoare speciala contra deochiului si - sa speram, prin extrapolare - si contra ghinionului.Ce se mai aude pe la noi? Toamna noastra, care a avut momente frumoase, s-a transformat de doua zile in iarna, fara modificari spectaculare (ca viscol, ninsori, lapovita), e la fel de senin si 

linistit, doar ca sint -5gr Celsius.Pasaportul meu e pe drumul dintre Nicolae Iorga si Oficiul de Turism (care-mi va scoate viza, asa- i acum sistemul).  Trebuia sa soseasca ieri, n-a sosit nici azi, noroc ca-i aproape de Institut si 

parcurg zilnic distanta.  Voi avea, probabil, probleme, caci cei ce-au eliberat pasaportul nu stiu daca au tinut seama de durata iesirii (2 luni), s-ar putea sa fi pus . mecanic, 1 luna.  Deasemenea, durata valabilitatii pasaportului au pus-o, precis, 6 luni, care expira pe la 10 mai.  Pentru ambele aceste probabilitati va trebui, probabil, sa mai achit niste taxe de prelungire...infine, nu-i placut dar nici un capat de tara, ce-a fost greu a trecut.  Cum va spuneam, sejurul meu la voi ar urma sa fie 15 apr-15 iunie, in care s-ar include si o saptamina de escala la Paris.  Am ales aceasta 

perioada din motive climatice, presupunind ca e intervalul cind iesim din iarna si n-au inceput caniculele.  Inteleg ca la voi primavara e o fictiune, de fapt se trece cam direct din iarna in vara.

Sper sa fiu la voi in ziua cind Bombi va implini 10 ani, aniversare importanta, la care e bine sa fie de fata si un bunic, sa ia toate masurile genealogice necesare...

Deoarece nu v-am scris de mult, sa va fac un rezumat al toamnei bucurestene.  Evident, intreaga noastra viata artistica e dominata de Congresul XIII, eveniment istoric in viata poporului si-a patriei noastre, caci lozinca, Ceausescu reales  La al XIII-lea Congres a devenit gindul intregului popor, chiar si al sportivilor, asa scrie in ziarul Sportul de azi.  Pai 

acum exista certitudinea ca va fi reales, daca, dupa muncitori, tarani, medici, ospatari, veterinari, agronomi, dentisti, ingineri, si designeri, sportivii si-au spus si ei cuvintul.Deci, intre alte expozitii de arte plastice, am vazut una a lui Spiru Vergulescu, picteaza frumos, aproape de pictura naiva, dar cu un oarecare mister metafizic, se simte ca exista, dincolo de absenta oamenilor din pinza, ceva din afara, o "metarealitate", un fior.  La o expozitie de sculptura 

mica l-am vazut pe Bela Crisan, care-atit de mult ne-a placut mie si lui Miron...acum era de un erotism mai subtil, nu etalat, ca atunci, sa rida toata golanimea...

Despre concertul flautistului Claudio Ferrarini si a chitarei (clasice evident) Claudio Piastra, evident la italieni, si cu muzica italiana de la clasici la veacul 20 (Castelnuovo-Tedesco), cred ca v-am scris.  Chitaristul era de o frumusete uluitoare, mi-am amintit de el aseara, cind, tot la italieni, am vazut infine Moartea la Venezia al lui Visconti.  S-a dat si la TV, in emisiunile lui Iosif Sava, un fel de serial, dar destul de trunchiat si in alb-negru (evident).  Filmul e de o 

frumusete atit de uluitoare incit parca angoasa mortii, ambiguitatea eros-estetica si celelalte probleme ale lui Thomas Mann devin evanescente, isi pierd acuitatea, in aceasta risipa de frumos: culori cum doar Visconti stie sa le combine, muzica de Gustav Mahler (din pacate si Lehar), Dirk Bogarde, Silvana Mangano' si mai ales efebul Tadzio (citeste Tagiu), totul e perfect.  Inainte de film am audiat o conferinta a directorului Signor Professore Silvestro (Gianfranco, bineinteles) despre Piero della Francesca, cu proiectii de superbe diapozitive.A fost apoi recitalul lui Andrei Vieru la Ateneu, adevarata lansare a unui tinar pianist.  Spre uluirea mea, sala Ateneului a fost plina (desi la recitaluri nu se inghesuie lumea, nici chiar la artisti straini).  A cintat exclusiv Chopin..Tehnic nu e perfect, nu e un pianist "brillant", dar are o conceptie personala solida, gindeste muzica, a scos un Chopin aspru, aproape dur, dar nu mai 

putin frumos decit cel sfisietor cu care ne-am obisnuit.Cluul muzical al toamnei a fost in cadrul zilelor sovietice, concertul celebrei orchestre de camera a Filarmonicii din Moscova, orchestra careia i se spunea pe vremuri, Barsai, dupa numele dirijorului, care acum e prin alte tari de soare pline.  Actualul dirijor e Viktor Tretiakov...parca, 

Olguto, am fost cu tine acu' vreo 4-5 ani, cind Tretiakov a cintat 2 concerte de vioara..  Acum ne-a dat un festival Mozart care m-a facut praf.  Nu stiu daca am mai ascultat vreodata atita perfectiune.  Si nu stiu daca pe glob sint formatii de camera de acelasi nivel (mai bune- precis ca nu sint, e imposibil).  Viktor Tretiakov, 38 ani, nu mai e junele blond superb de atunci, dar tot frumos e, a cintat concertul 4 in re major, apoi a dirijat simfoniile 29 si 40.  A 29-a e rar cintata, asa ca a fost o revelatie.  A 40-a, in Sol minor, de-o fredoneaza si golanii, e arhicunoscuta:  dar ce- au reusit sa faca rusii din ea e greu de imaginat...De fapt, daca stau si ma gindesc, cind e vorba sa cinti Mozart, nu mi se pare ca exista modalitati de interpretare (ca la Chopin sau Beethoven sau chiar la Bach).  Perfectiunea exista chiar in partitura mozartiana, tie, interpret, dirijor, orchestra, nu-ti ramine decit s-o realizezi, fidel.   Eram gata sa merg la concert si la repetarea lui, dar am lasat-o pe Tuta sa mearga si mi-a fost recunoscatoare, s-a adapat si ea din izvorul frumusetii.

In privinta filmelor, am vazut, zi de zi, comedia cinematografica franceza, de fapt o antologie Claude Zidi, toate cu muzica de Vladimir Cosma (fiul dirijorului Edgar Cosma, care acu' 25 de ani era unul din cei mai buni din Capitala).  Cum ai putut tu Olga, sa exclami satisfacuta ca "infine am vazut filme franceze!" dupa ce te intoxicasesi cu nenumarate americane?  Filmul francez e la pamint.  N-a mai aparut nici un regizor nou, ai vechi fac film din an in paste (Alain 

Resnais, Goddard, genialul Bunuel;  Truffaux nu mai exista), mai vin din cind in cind cite un italian, un spaniol, un neamt, sa le faca cite un film (Bertolucci, Ferrero, Schloendorff, Saura). N-au nimic de spus, francezii.  Suficienta lor arhicunoscuta, evitarea metodica a oricaror probleme majore (ca, ma-ntelegi, nu e de bon gout), "desteptaciunea" frantuzeasca...totul e lamentabil, a facut sa moara o cinematografie care, chiar daca n-a avut genii, a avut mari poeti ca Rene Clair, Jean Renoir, Marcel Carne', etc.  Zidi asta, cel putin n-are pretentii... dar EL reprezinta FILMUL 

FRANCEZ DE AZI, el are succes, el cu raposatu-i Funest, sau cu noii "comici" Coluche si Villeret.. Noroc ca unul din spanacuri era cu Pierre Richard, singurul care ne mai poate aminti, vag, de un Tati sau Etaix.

Diatriba mea contra filmului francez (ca si contra literaturii franceze) de azi nu e, de fapt, originala... Stendhal, la 1820, a facut un portret atit de zdrobitor al francezului, incit ce spun eu e floare la ureche... Daca ati citit De l'Amour (si altele ale lui Stendhal) nu se poate sa nu-i dati dreptate... Iar azi Cioran face acelas lucru, mediteaza, sclipitor pe marginea vidului aurit al francezilor...

Am mai vazut un film redegist despre Schumann, facut dupa retetele holivudiene, nici gind de patrundere in lumea marii arte, ca la Ken Russel, doar ca era cu superba Nastassiya Kinski...O comedie din '59 cu Marcello Mastroianni, e un ciclu la Cinemateca cu M.M.;  acest Tutti innamorati e de la inceputul carierei lui, era tare frumusel si nu juca deloc prost, ba chiar excelent. Am vazut si Somewhere in Time de Jeannot Szwarc, regizor de-al vostru, desi, dupa nume, e franco-polonez, ca Chopin.  O incercare, aproape reusita, de reabilitare a romantismului, al amorului definitiv si irevocabil.. intr-o poveste nitel fantastica, exact atit cit sa intrige si nedumereasca desenatoarele.

Trec peste alte citeva filme mai oarecari, spre a incheia rezumatul meu cu revederea Noptii lui Antonioni.  Spre surpriza mea, desi sint 19 ani de cind l-am vazut prima oara, il stiam scena cu scena.  Mare romancier, Antonioni, are ceva tolstoian, mai ales cind priveste lumea de departe, isi lasa eroii sa se miste intre lucruri, si el nu-i urmareste cu tot dinadinsul, fara prim planuri cabotine, totul e o relatare "obiectiva" a unor miscari cotidiene, cuvinte oarecari, gesturi reflexe, anodine, si toate aceste acte neutre reconstituie o drama existentiala, o confruntare a individului cu 

singuratatea, vidul, absurdul...Mare tragedie ca Antonioni s-a cam terminat cu Blow Up. Zabriskie Point singurul film al lui de dupa Blow Up a fost deceptionant, iar altele - foarte putine, 2-3 - n-am vazut.  Voi ati vazut unul si pe Miron l-a adormit.  S-ar putea ca lui Antonioni sa-i fi secat forta creatoare, s-au mai vazut cazuri, Griffith, Orson Welles, chiar Chaplin, altii au fost infrinti, zdrobiti de Establishment, ca E. von Stroheim... De aia e o adevarata jubilare cind un Fellini, Bunuel sau Bergman, si sper ca si Tarkovski si Forman, merg mai departe, mereu proaspeti, tineri la 80 de ani ca Bunuel, neobositi in a ne povesti marea aventura umana. 

14 nov. 84
Aseara mi-a povestit Gelu Ionescu ce grozav e filmul Amadeus.  Abia astept sa-l vad la voi, sper ca pina in aprilie-mai va trece la cinematrografe "de arta", deci de $1,50 in loc de $4-5 la alea de premiera.  Mi-a mai povestit Gelu ca in toate topurile Muzicii Mari, de vreo 8-10 ani incoace Mozart e mereu in frunte, in repertoriile Filarmonicelor, ale Operelor (l-a intrecut pe Verdi!) si la discuri vindute.  Vasazica omenirea intreaga descopera in 1980 ceea ce eu stiam si simteam de la 7-8 ani...O singura chestie a gresit Gelu, zicind ca asta-i singurul film cu biografia lui Mozart, dupa cite stie el.  Cam putin stie:  in 1941-42 au facut italienii un film despre Mozart cu Gino 

Cervi;   in 1942-43 au facut nemtii unul cu Hans Holt...daca-l vedeti pe Gelu, sa i-o spuneti... Si fiindca aceasta scrisoare e consacrata aproape exclusiv artelor si spectacolului, ar fi cazul ca, macar odata, sa mergeti si voi la Chicago Symphony Orchestra.  Nu mai tin minte ce dirijor aveti, in orice caz e unul din cei mai mari ai lumii, si orchestra e si ea printre primele 5-6 ale Americii, alaturi de Boston, New York, Washington, Los Angeles, si Cleveland, mi se pare.  Stiu ca biletele sint scumpe, poate gasiti si voi mai la galerie sau la veteranii americani ceva mai bon marche', dar e obligatoriu ca, traind la Chicago, sa ascultati macar odata un concert in sala (la TV nu vi se 

transmit simfonice?)

                    Va sarut pe tustrei cu pofta 

                              Babu 

20 nov 84
     Am discutat ieri la telefon, printre piriituri si voci parazitare... Sa te interesezi si sa-mi scrii, Olga, cind termina Bombi clasa, ca sa-mi pot planifica concediul astfel s-o pot lua la intoarcere cu mine la Bucuresti.

     Sintem in a doua zi a maretului XIII, citesc ziarul si-mi creste inima in piept:  138 delegatii streine, din 93 de tari!  Din Zimbabwe a venit insusi Didymus Mutasa (fara Muta sa)! Din partea PSM Spaniol a vorbit Enrique Mugica Herzog (asta da, zic si eu de rit spaniol).  Din Mozambic, Armando Emilio Quebuza (mamma mia che Buza!)   Din Zair, Gambembo Fuma Wa'Utadi (degeaba, il taie la mare distanta Kuku Ngbendu Wa Za Banga).  Din micul 

Luxemburg, Marcel Putz si Aloyse Schmitz (ei, doamne, daca era mai mare patria lor  veneau Marcel Pull si Aloyse Schmill!)   De unde a venit Gomina G. Mama Sani, va las pe voi sa ghiciti, ca asta-i pasiunea ta, Miroane. (Din Benin, Mama sa).   Chiar si din USA a venit si a vorbit James West si a fost si el foarte aplaudat...macar la noi sa fie si el, sireacu, aplaudat, ca pe la voi nu prea cred sa-l dea frecvent la TV, asa-i cu imperialistii astia, dau tot felul de mame fara miini, cancerosi pe duca, dar pe James West, ioc! 

     V-as trimite si fragmente din ziar cu inaripate versuri, luari de cuvint, scandari, bilanturi, perfectionari, pretini, tutulor, dar ma tem sa nu depasesc gramajul scrisorii asa ca ma abtin, cu regrete.

     In completare la precedenta scrisoare, consacrata vietii mele artistice, sa mai consemnez doua momente agreabile:  1). Anna Pavlova, film de Emil Loteanu.  Desi e facut dupa retetarul hollywoodian, cu fast, lux, montare, de la fiica spalatoresei care priveste pe un geam june fetite invatind dansul, pina la ultimele clipe in care-i defileaza prin fata "ochilor mintii" toate marile momente ale vietii, filmul e remarcabil, melodramatic si melodios, lacrimogen a' gogo, chiar eu care nu ma am bine cu Lacul gistelor si alte poante, vedeam ecranul printr-o perdea de lacrimi... Pai cum dracu' sa nu plingi cind soseste la Paris Anna Pavlova, corepetitorul ia-l de unde nu-i, se ofera un mosnegut din culise sa-i cinte la pian Moartea Lebedei de Saint-Saens, Anna danseaza, se intrerupe cerind mosnegutului sa faca pauza unde trebuie, sa puna diez la fa, el protesteaza ca asa-i in partitura, ea, de, mare vedeta!  ii cere sa modifice partitura, si dupa dans, prezentarile:  - Anna Pavlova! - Camille Saint-Saens!  La o chestie ca asta, orice intelectual cinstit varsa lacrimi.  Ce sa mai zic de prezenta in film a lui Marius Petipa, Misa Fokin, Kolea Diaghilev, chiar si demonul Nijinski... De marea maiestrie cu care Loteanu stie sa filmeze Sankt Peterburg-ul, Parisul, Londra, N. Yorkul...plus tremurul ala mortal al aripilor lebedei inainte de a-si da obstescul sfirsit, sa-l vad eu pe al de nu da apa la soareci.

    2).  In schimb aseara la refegisti am ascultat un recital de boogie-woogie si blues cum de putine ori in viata mi-a fost dat.   A cintat pianistul Axel Zwingenberger (nu va speriati, nu arata chiar atit de scrisnit-stropsit ca numele!  E un tinar inalt, subtire, aducind cu Andrei Vieru, doar ca-i mai putin distins).  Baiatul s-a asezat la pian si i-a dat drumul ex abrupto, apoi dupa ce ne-am dezmeticit si am izbucnit in aplauze, ne-a zis Danke schon si a inceput sa ilustreze istoria boogie- woogie-ului cu piese ale marilor maestri.  Voi ca proaspeti Chicago-ezi, ar trebui sa propuneti primarului sa inalte o statuie lui Pinetop Smith, celebrul pianist care in 1928, de pe malul Michiganului, a lansat stilul oogie-woogie... Infine, au fost 2 1/2 ore de jazz si blues incintator, inebunitor, de la care am plecat fericit, uitind de vremea ciinoasa de afara, zapada plouata, vintul rece... Am retrait euforia virstei de 18-20 de ani, cind dupa sumbrul razboi cu rigorile si "decenta" lui au izbucnit strigatele libertatii, care pentru mine aveau culoare rosie si ritm de boogie-woogie... 

Si tot retraind frenezia aia, despre care, pe alte coordonate, scrie si Radu, din 1944-47, mi-am zis, contrazicind-ul pe Verlaine: 

                    Je m'en souvient 

                    Des jours anciens 

                    Et je danse

L-am trimis si pe Andrei, sa se duca miine la repetarea recitalului, din pacate casetofonul ii e paradit, altfel inregistra 2-2 1/2 ore de muzica fericita, luminoasa si poetica, al carui corespondent literar e Prevert si Queneau, iar pictural - Paul Klee, Chagall si Miro'.

                                             Va sarut 

                                                  Babu 

27 nov 84
Dragii mei,

I-am avertizat pe amici si cunoscuti:  nu muriti, fratilor, in aceste zile inaltatoare, ca nu va apare nici un ferpar si va treziti la inmormintare cu doar 4 rude si jumatate.  Citiva insa nu m-au ascultat si au mierlit-o asa, in contratimp: 1) tatal unei colege 2)Laurentiu Fulga .. Doar tatal Roxanei a reusit sa se tina pina dupa congres, si acum, aparind ferparul la timp, probabil ca miine ma duc la inmorminatre...  E o epoca, oarecum, care moare cu el, pe vremea tineretii mele revolutionare era "cineva" pentru noi si un "tradator" pentru "reactionari (taranisti).  Mai ales ca va fi inmormintat la cimitirul Herastrau, pe care-l voi detecta conform inceputului din Scrinul Negru:  "Intr-o zi rece de 

inceput de decembrie a anului 1950, pe strada Rahmaninov putea fi vazut un ciudat convoi..." 

...Dupa slujba am fost pe la Nina care implinea 60 de ani.  Era Croh, apoi au venit o gramada, cucoane batrine, ex-ambasadori in Chile, un tinar deselat si foarte ghebos, etc.  Eu am dialogat cu Croh, a' batons rompus, despre cinema.  Ce l-a entuziasmat pe distinsul Moni in ultima vreme? Indiana Jones si oroarea aia de Spielberg de care v-am scris si eu si i-am uitat titlul...noroc de evidentele mele:  Raiders of the lost Ark, se pare ca-l recomandam Bombonicai din motive de geografie (Jungla Amazoanelor, Nepalul, Piramidele) si istorie (nazisti 1936-44).  Ei bine, 

distinsul Croh imi tine, domle, o teorie despre "epicul pur" revenirea la sursele filmului, "urmarirea", parodia, etc.  Nina a confirmat opinia mea ca filmul lui Spielberg e un scirbos kitch, eu i-am zis Marelui ca "tu, probabil, nu consideri filmul drept arta", el a protestat...  Stiam de vreo 15 ani ca atit Marinica Preda cit si Croh se dau in vint dupa pac-pac, policier-uri, cavalcade, "epic pur" si casca la Antonioni sau Bergman, dar nu-mi venea sa cred.  Si uite ca-i asa... Evident, Croh cita din extrem de inteligentele eseuri despre film ale lui Fundoianu spre a-si sustine teoria lui de 

carturar blazat ("La chair est triste, helas!  Et j'ai lu tous les livres") dar isi justifica entuziasmul pentru "epicul pur" prin candoarea adolescentei, bucuria pura "neculturala" etc.  Infine, am intins- o destul de repede de la Nina, sa revad la frantuji "Tirez sur le pianiste" cu Aznavour. ... 

     Infine, mi-am vazut pasaportul!  Functionarul de la Turism care trimitea pasaportul la Ambasada pt viza a insistat sa platesc 660 lei - viza pentru "intrari  multiple", dar eu, zgircit, am dat 128 lei pt o singura intrare, deci daca aveti de gind sa ma trimiteti pe la Toronto sau Ciudad de Mexico, renuntati, data viitoare, prin 1988-89, poate o fac lata, cind voi veti avea 3 bedrooms, masina cu claxon automat si jicleur cu 4 viteze, cu bujii computerizate si volan de rezerva in spate, astfel ca la marsarier sa mergeti to marche-avant... 

     Pasaportul are viza romina pt 2 luni (bravo!) si termen de valabilitate pina la 31 mai (fara bravo!)   Evident, voi scoate o prelungire a duratei la vreun consulat romanesc de p-acolo.

    In lipsa de "epic pur", am facut o scrisoare mai scurta, nu merg toate la 12-16 pagini, ce sa-i faci 

                         Va sarut, voinicii mei 

                                        Babu 

6 dec 84
Dragii mei,

Azi, de Sfintul Nicolae, cind in sud-estul Europei copiii cauta in pantofi cadouri - obicei cu care eu nu prea v-am blagoslovit, am primit si eu pasaportul!  E valabil cum ziceam pina la 31 mai, cu o durata a iesirii de 2 luni.  Taxa aia ieftina prin Budapesta - NY - Chicago e de tip charter, deci nu- mi voi putea intrerupe calatoria pentru 4-5 zile la Paris sau la Londra...  Stau acum si ma gindesc daca nu cumva sa renunt la "ciubucul" prin Budapesta (cu vreo 10.000 mai ieftin decit calatoria obisnuita), spre a putea revedea unul din aceste 2 orase care, ce-i drept imi cam stau la inimioara, asa, cu toate pacatele lor... 

...

     Am avut o luna infernala la birou, predarile de proiecte in decembrie tinindu-se lant.  Nu stiu cum dracu am organizat munca atelierului, ca mi-am planificat mie insumi masuratorile, treaba care de-a lungul a 35 de ani de proiectare, m-a facut sa consum, cred, vre-o 1000 de antinevralgice. 

... 

    Va scrisesem in precedenta scrisoare despre ziua Ninei.  Sa vezi insa prolonjeul.  Cind m-am dus din nou pe la Nina dupa o carte, mi-a povestit cum a fost la ziua ei, dupa plecarea mea. S-a stat pina la 2 ... si seara a avut 2 cluuri, doua vedete:  Eu si Gioni Raducanu.  Acesta a improvizat la pian, la 4 miini, cu Nina, niste chestii grozave care-au rupt gura tirgului - Bine, dar eu?  Eu plecasem , doar! - Da, dar cei care cunosteau poezia ta "Biblioteca - Mod de utilizare", mi- au cerut sa o citesc, a fost un delir, Doinas ridea cu hohote, Ioana asisderea, Sorin exclama 

"formidabil", ca pina la urma a trebuit sa le-o citesc a doua oara!  Mi-am exprimat regrete - extrem de sincere - ca am plecat ca boul cind mi-era lumea mai draga si n-am asistat la acest triumf al meu... 

     Apoi mi-a cintat la pian o mazurca de Chopin... superb cinta, ai zice ca-i una din bunele noastre soliste-concertiste ... si ea n-a mai exersat de 25 de ani...  (Intre altele, mi-a aratat o scrisoare de la Cioran, in care marele moralist e incintat de poeziile ei tiparite la Londra "Lady of miracles".  Cu o scrisoare ca asta-n portmoneu, nu mai ai probleme cu nemurirea).

AlAlt eveniment monden a fost seara de la Moscu... Ii invitasera pe cuscri, parintii nevestei lui Peter, si, profitind de ocazie, ne-a chemat si pe noi, adica detinatorii secretului fericirii, surorile Zilberman, etc.    Tania a vrut sa ne rupa gura cu felurile ei, si a cam reusit:  icre negre (astea nu cred ca erau facute de ea), somon sarat, caltunasi, blini, alte dracii moscovite, condimentate, ca Lidia cu un pumn infuleca otravurile si cu celalalt, pansamentele gastrice. 

     Dupa cum se vede, relatarea serilor mondene a devenit si pe malul Dimbovitei ca si pe malurile Michiganului, o carte de bucate... A murit ARTA CONVERSATIEI, doar Clasicul ce-i mai trage cite un banc deochiat...  Unde sinteti voi, vremuri indepartate, cind despicam firul in patru, ne duelam cu ideile, ca povestea' Ruxi cum statea ea cascata, la 2 Mai, sa asculte porumbeii ce ne ieseau din gura, prin 65-70!  Acum... ne intra in gura, si nu porumbei ci haleala...

.... 

22 dec 84
Infine, iarna-i iarna, ninge si viscoleste, s-au asternut vreo 10 cm de zapada, mi-am pierdut un nasture in troleibuz, etc.      Mai proasta-i soarta trista a pasaportului meu.  Ieri i-au telefonat acasa Soranei sa ma prezint la Serv. Pasapoarte din N. Iorga.  M-am prezentat azi, si functionarul mi-a spus ca, deoarece plec abia in aprilie, sa depun pasaportul la el, contra buletin.  Am intrebat de ce si cum, mi-a spus ca a primit dispozitie sa-mi retina pasaportul, sa "temporizeze" plecarea mea.  Unde-i ordin, nu-i tocmeala, si dupa mai bine de o luna de purtare a Pasaportului, cu mari regrete l-am depus si am primit in loc familiarul Buletin.  Am zis ca vreau sa fac memoriu, sa cer explicatii, sa 

cer audienta, dar functionarul mi-a spus ca n-am motiv, ca sa vin la el peste vreo 3 saptamini, sa vedem care-i situatia. 

     Dezumflare, fratilor, nu gluma.  Nu degeaba mi-au zis toti sa plec in excursie indata ce am Pasaportul, ca nu se stie ce si cum, ca-i o prostie sa stau 5 luni cu Pasaportul la mine. 

    Va sarut si sa speram ca totusi n-a murit excursia mea la voi! 

                                               Babu 

10 sept 85
Am recitit primele 8 pagini acum, la o saptamina dupa ce le-am scris cu naduf ...   Daca le-as rescrie azi, desigur ca as fi mai detasat, tot ce momentan iti apare catastrofal, dupa ce papi medicamentul cel mai grozav - TIMPUL - incepe sa para mai banal, vezi ca nu merita "ni cet exces d'honneur, ni cette indignite'"  Dar le trimit totusi, mai mult din zgircenie (de vreme ce le- am scris, ce sa fac, sa le rup?)  Voi sa nu le luati prea grav, ci ca vorbe spuse la obida. 

     Intre timp s-a intors si Andrei de la mare (unde a fost, cred, a 13-a oara in acest sezon), viata a reintrat in regim obisnuit, caldurile teribile s-au terminat, de 3 zile e de-a dreptul racoare... 

Eu am mai facut 3 deplasari, prin fiefurile mele actuale (Turnu Magurele si calarasi, plus un flash back la Tulcea).  Daca ar fi un mic eveniment de semnalat, ar fi bicicleta mea.  Mi-am cumparat-o de ocazie in ziua cind mi s-a aprobat plecarea in concediu la mare... Am folosit-o atunci vreo 2-3 zile, pina cind o pana de cauciuc a facut-o inutilizabila.  Andrei nu m-a lasat s-o duc la vulcanizare, s-a apucat s-o mestereasca el, asa ca atunci cind m-am intors de la mare, bicicleta mea statea in pozitie ginecologica, cu matele (suruburile) imprastiate prin camera lui Andrei [care aproape 2 luni a devenit (si) a lui Bombi].  Am decis s-o pun pe picioare adica pe doua roti eu insumi.  Am cumparat dupa indelungi investigatii 2 camere noi, am montat-o cum m-am priceput i-am cerut lui Andrei avizul, s-a aprobat, am incalecat pe sea si tusti la birou cu ea.  Dar pe la Academia Militara, se blocheaza brusc:  ii cazuse lantul.  Am dus-o de mina inapoi acasa injurind de toti dumnezeii, evident ca am pierdut condica...  Revenit acasa l-am intrebat pe Andrei ce are mi-a spus ca era prea larg lantul;.... Noroc ca putinul simt tehnic pe care-l am mi-a permis sa 

folosesc cheia franceza si s-o repar eu insumi, din nou.  Asa ca azi, pentru prima oara am venit la birou cu mijloace proprii..  Drept costum de ciclist mi l-am transformat pe ala de absolvire al lui Andrei, confectionat special pentru banchetul din 31 mai 1977, si pe care Andrei nu l-a mai purtat niciodata.. Pantalonii mi i-a scurtat Tuta, nasturii hainei i-am deplasat eu, ce mai, a iesit o boarfa de tot hazul. 

     De ieri a inceput stagiunea cinefila 85-86.  Debut promitator cu 2 documentare:  California Dreams + Golden City (Frisco).  Urmeaza miine Unfaithfully yours, cu Nastassya Kinski, despre care va voi scrie data viitoare;  un ciclu Werner Herzog, care-i foarte tare si alte cele.

     Va sarut.  Bombi a prins ceva din lectiile mele de sah?  Urmaresc acum cu pasiune reluarea meciului pt titlul mondial intre Gary Kasparov si Anatolii Karpov, e palpitant ca pe vremea nebunului de Bobby Fisher. 

      Babu