FUNDATIA "GHEORGHE URSU"

"Poetii sint in general tristi
Ei nu inteleg lumea
Si lumea nu-i intelege
Ei iubesc lumea dar nu o inteleg
Lumea ii iubeste dar nu-i intelege
Uneori cand ajung sa inteleaga lumea ei o detesta
Alteori cand lumea ajunge sa-i inteleaga
       e prea tarziu
Si uite asa, poetii mor in general tristi"

Gheorghe Ursu 

"...A furnizat postului de radio autointitulat “Europa libera” 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, care au facut obiectul mai multor emisiuni... A copiat citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia critica din vremurile respective (... in timpul regimurilor fasciste) s-ar potrivi in prezent realitatilor din Romania... Tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului roman....  Insemnarile mai contin si grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat... 

Avind in vedere ca URSU GHEORGHE EMIL a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod penal… [propaganda impotriva orinduirii socialiste, nn]. Intrucit cel in cauza intretine legaturi apropiate cu unii scriitori care se afla in atentia organelor de securitate pentru conceptiile lor dusmanoase, urmeaza ca in cercetari sa se clarifice si natura relatiilor cu acestia." 

Dosarul de Urmarire Informativa a lui Gheorghe Ursu, 1985

"[Ursu Gh.] mi-a spus ca era batut de anchetator, ofiter de Securitate, intrucit acesta dorea sa divulge si numele altor colegi ai ing. Ursu... Dupa bataile care i-au fost administrate de catre anchetatori... starea sanatatii devenise subreda...
...a povestit ca motivul arestarii lui este politic; a spus ca deoarece nu era in interesul regimului sa figureze cu detinuti politici, l-au arestat pentru detinere de valuta... era anchetat de Securitate. Am inteles ca pe cei care il anchetau ii interesa problema jurnalului sau si relatiile cu prietenii...
... a fost batut in timpul anchetei ca sa spuna ce vroia anchetatorul
... era detinut politic... Mie Ursu mi-a spus ca a fost batut de anchetatori pe criterii politice...

...avea legaturi cu Europa Libera si Vocea Americii... Am inteles de la colegi ca Ursu nu a recunoscut la ancheta ceea ce ii interesa si pentru acel motiv a fost introdus in camera cu cei doi arestati care erau informatori de camera... deoarece trebuiau obtinute date pentru ancheta...

...au fost introdusi acolo cu [Gheorghe Ursu] pentru a afla de la acesta ceea ce nu au reusit sa afle anchetatorii...

 ...avea legaturi cu postul de radio Europa Libera. Ursu Gheorghe a fost dus la ancheta si cind a revenit era rosu la fata si se tinea de burta… Era clar ca era in acea stare datorita anchetei la care fusese supus... am aflat ca Ursu Gheorghe Emil ar fi fost anchetat de Securitate si ca nu ar fi reusit sa afle de la el ce-i interesa... Ursu Gheorghe Emil a fost adus de la ancheta cu patura".
...il batea in camera pe Ursu Gheorghe pentru a-i spune ce legaturi avea cu unele persoane din afara...

... In jurul orei 11 noaptea, a fost dus la ancheta... a fost readus cu vizibile urme de violenta... se observau urme de singe. Ii curgea singe din ureche si nas. Spunea ca...a fost batut. …de un... maior de Securitate… ca era anchetat pentru jurnalele pe care le tinuse ..."
Mi-a spus ca era lovit la interogator de cel care-l ancheta. Mi-a spus ca a scris niste documente impotriva regimului... Mi-a spus ca anchetatorul era ofiter de securitate. Aceste urme de lovituri apareau dupa fiecare interogator... In urma loviturilor primite in zona abdominala suferea de incontinenta... 

Am observat ca Ursu Gheorghe dupa ce era scos la ancheta venea batut... datorita palmelor umflate si intr-o etapa ulterioara datorita leziunilor din zona capului. El spunea ca il bate anchetatorul. Ursu Gheorghe s-a intors lovit la cap singerind...

...aceste interogatorii erau brutale deoarece el nu vroia sa colaboreze cu organele Securitatii cu privire la existenta sau trimiterea in afara tarii a unor materiale cu caracter de propaganda. Mai ales dupa ce era scos la interogator l-am vazut cu urme de lovituri. Am vazut ca fata prezenta urme de palme si de citeva ori cu sange pe camasa... In apropierea datii de15 nov 1985 in urma unui interogatoriu victima a venit in celula acuzind stare grava de voma si dureri in zona abdominala...
...Cam cu 2-3 zile inainte de a fi dus la spitalul penitenciar Jilava, ing. Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si adus de acolo seara batut intr-o patura, intrucit nu mai putea mearge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta de
anchetatorul lui... care era maior... cu numele... PIRVULESCU ..."

Depozitii ale martorilor in anchetele si procesele de pana acum ale asasinilor lui Gheorghe Ursu



SUMARUL ULTIMELOR STIRI IN CAZUL URSU si EVENIMENTE ALE FUNDATIEI

  • 09.05.2024. Inca o pata de rusine pe obrazul gros al Curtii de Apel Bucuresti. După 6 amânări, judecatorul Catalin Mircea Pavel a respins ambele cereri  de revizuire - a Parchetului General si a familiei lui Gheorghe Ursu. El menține astfel justiția română la cheremul fostei Securități. Deocamdată - fără motivare. Justitia il mai omoara o data pe inginerul disident care l-a infruntat pe Ceausescu.
  • 19.04.2024. Termen de pronuntare asupra admisibilitatii de principiu a cererilor de revizuire. O noua amanare.
  • 05.04.2024. Judecatorul Catalin Mircea Pavel amana pronuntarea pana la 19.04.2024
  • 29.04.2024. Filmul Cazul inginerului Ursu realizat de regizorii Liviu Tofan si Serban Georgescu este pe ecrane. Vizionari in urmatoarele saptamani in Bucuresti (Cinemateca Union, Muzeul Taranului Roman), Cluj (Cinema Arta,  Cinema Victoria), Craiova, Alba Iulia, Sibiu (CineGold), Gura Homorului, Arad, Timisoara, Lugoj. https://www.facebook.com/cazulingineruluiursu.
  • 21.03.2024. Judecatorul Catalin Mircea Pavel amana pronuntarea pana la 05.04.2024
  • 06.03.2024. S-a judecat admisibilitatea de principiu a cererilor de revizuire.
    Instanţa amana pronunţarea 15 zile, pana la 21.03.2024.
  • 21.02.2024. Sedinta la Curtea de Apel Bucuresti privind cererile de revizuire a cazului - a Parchetului General si a noastra. Avocatii inculpatilor au pretins ca participau la un protest al avocatilor din Baroul Bucuresti. Judecatorul Catalin Mircea Pavel a decis amanarea cauzei pe 06.03.2024.
  • 06.12.2023 Primul termen la Curtea de Apel Bucuresti pentru judecarea cererilor de revizuire a cauzei, care sunt reunite in dosarul 7229/2/2023 (3600/2023). Judecarea este amanata.
  • 01.11.2023 Parchetul Genereal depune o cerere de revizuire a cazului la Curtea de Apel Bucuresti
  • 27.10.2023 Familia lui Gheorghe Ursu depune o cerere de revizuire a cazului la Curtea de Apel Bucuresti.
      A se vedea o prima analiza juridica pertinenta a deciziei ICCJ de achitare a tortionarilor aici.
  • 19.6.2023. Familia lui Gheorghe Ursu a depus la dosarul cauzei concluziile scrise: in forma extinsa (230 pagini) si sumar (76 pagini). Celor care nu vor avea timp sa parcurga niste documente de asemenea amploare, recomandam acest sinopsis. Verdictul final este pe 4 iulie.
  • 9.5.2023. A fost ultima sedinta de judecata in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu, anchetatorii Directiei a VI-a Cercetari Penale a Securitatatii. Instanta formata din magistratii Valerica Voica, Alin Sorin Nicolescu si Constantin Epure a respins cererea de probe formulata anterior de inculpati si partial, cererea noastra de probe. A lipsit inculpatul Pirvulescu. Inculpatul Hodis a dat o lunga declaratie. A avut loc dezbaterea finala a partilor.
  • 28.03.2023. Sedinta de proces la ICCJ. Desi erau programati sa dea declaratii, nici unul din cei doi inculpati nu a facut-o. In schimb, au cerut administrarea de noi probe; printre altele, 15 fosti ofiteri de Securitate ca martori. Cei mai mult - fosti colegi de-ai lor din Directia a VI-a Cercetari Penale dar si alte directii, majoritatea ajunsi colonei si generali in SRI, multi cu decizii judecatoresti de agenti ai politiei politice comuniste pentru incalcarea drepturilor fundamentale ale omului. Printre ei - nelipsitul Filip Teodorescu, inculpatul pentru crimele de la Timisoara din decembrie 1989, scos in '90 de Virgil Magureanu de pe banca acuzatilor si incadrat direct in SRI. Am sugerat instantei ca acesti stalpi ai represiunii ceausiste sunt incompatibili ca martori, intreaga manevra - pe care au mai folosit-o si la Curtea de Apel - nefiind decat o alta forma a tergiversarii cu care intind acest proces de sapte ani.
In curtea ICCJ a avut loc o conferinta de presa ad-hoc pe tema impunitatii de care s-au bucurat ofiterii de Securiatate in ultimii 33 de ani si a pensiilor lor speciale, chiar si pentru cei condamnati in contencios pentru politie politica. Pe langa jurnalisti au participat mai multi parlamentari USR, carora le multumesc pentru sustinere. O parte dintre acestia au participat si la sedinta de judecata.
  • 4.3.2023. La MTR, filmul  "Cutremurul nestiut", de Serban Georghescu, dupa piesa cu acelasi nume de Carmene Lidia Vidu. Este rezultatul luptei lui Matei Sumbasacu si a celor de la Re:Rise pentru constientizarea riscului seismic al cladirilor din Bucuresti, strans legat de criminalitatea regimului Ceausescu. Filmul este despre ordinul criminal al lui Ceausescu de dupa cutremurul din 1977, ordin dezvaluit in 4 martie 1979  de Gheorghe Ursu la Europa Libera prin scrisoarea pentru care inginerul a fost ulterior ucis de  Securitate.
Aceasta a fost miza principala a sacrificiului lui Gheorghe Ursu. Si, de cealalta parte, miza luptei acerbe a fostilor securisti, (ajunsi generali SRI in toxica tranzitie romaneasca) pentru respectabilitate “patriotica".

Teroarea anilor 70-80 a inclus mii de oameni batuti, arestati, torturati, majoritatea “sub acoperirea militiei”, procuraturii, sau a spitalelor psihiatrice. Ca sa nu mai vorbim de Brasov 87 sau Revolutie.  Dupa cum am vazut in stenograma magistral ecranizata teatral de Carmen Lidia Vidu si cinematografic de Serban Georgescu, aceeasi teroare a Securitatii a mai dus (tot sub amenintarea  militiei si procuraturii), la bulinele rosii pe langa care trecem, in care multi dintre noi inca traiesc.

Insa pentru mult infiltrata si maleabila justitie romana, teroarea acelor ani n-a existat. A fost doar o mare “influentare pozitiva". Securitatea apara, patriotic, “ordinea constitutionala”. Iar Revolutia n-a fost decat rezultatul ”actiunilor destabilizatoare” ale “agenturilor din est si din vest”. Ceausescu avea dreptate. Ca si nostalgicii. Poporul roman era linistit ca avea cine sa-i apere cuceririle revolutionare. Mai ramane sa vedem ce facem cu bulinele rosii.

Multumiri lui Matei, Carmen, Serban / Kolectiv Romania, Liviu Tofan, echipa grozava de actori, Re:Rise - Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic, publicului cordial care a umplut pe 4 martie sala de la Muzeul Taranului Roman.

***
Se stie ca la 4 martie 1977 au murit 1.570 de oameni, marea majoritate în București. Mai stim ca in cumplita tragedie recenta din Turcia si Siria si-au pierdut viata peste 50.000. In ambele cazuri, a fost vorba de vulnerabilitatea seismica a cladirilor. O vulnerabilitate cu care inca ne confruntam astazi in Bucuresti. Ceea ce se stie mai putin este ca aceasta vulnerabilitate i-o datoram in principal lui Nicolae Ceausescu, care a stopat consolidarea cladirilor avariate in '77. Astazi in Romania un cutremur de o magnitudine similara - peste 7 pe scara Richter – ar fi catastrofal. Blocurile neconsolidate atunci sunt acum cu atat mai fragile. Efectele cutremurelor sunt cumulative.

Dictatorul a stiut, prin Securitate, ca locatarii erau nemultumiti de lipsa consolidarilor. Nu multi au crezut in „tencuiala antiseismica”. De aceea ordinul a ramas secret, iar Securitatea a incercat sa-l acopere cu strasnicie. Asa cum a acoperit, in mod criminal, vulnerabilitatea blocurilor in care inca traim.  Gheorghe Ursu a fost martor la acel ordin. L-a dezvaluit la Europa Libera printr-o scrisoare si emisiuni care pana la urma i-au adus moartea.

Cateva fragmente din declaratiile pe care le-a dat in fata tortionarilor sai, Pîrvulescu si Hodiș, din Directia Cercetari Penale a Securitatii, in timpul unei anchetei din prima jumatate a lui 1985:
    • „In vara lui 1977 a avut loc la cel mai inalt nivel o consfatuire pe tema consolidarii blocurilor in urma seismului din 4 martie 1977 la care am participat si eu in calitate de sef de proiect la consolidarea blocului Patria din Bucuresti... Considerind ca la acea data s-au luat hotariri care nu corespundeau realitatii, eu m-am gindit ca trebuie sa fac ceva ca sa se reia unele consolidari, fapt pentru care am crezut ca prin prezentarea punctului meu de vedere la Europa Libera, unele organe din tara noastra vor intra in alerta si vor lua masuri... Am redactat materialul al carui concluzie era ca in Bucuresti  nu s-au efectuat consolidari care sa asigure stabilitatea constructiilor deteriorate, in eventualitatea unui nou cutremur.”
    • "In 1977, dupa cutremur, am trait o mare zguduire sufleteasca, din cauza faptului ca in tot efortul meu de a face o consolidare serioasa a blocului Patria (la care fusesem numit sef de proiect) am fost impiedicat de forurile mele superioare, si in ultima instanta, la 4 iulie 1977 chiar de catre Conducerea Superioara, sa fac consolidarea. Atunci, in sala de sedinte, a CC a PCR ni s-a ordonat tuturor sefilor de proiect de consolidari sa incetam imediat "lucrarile de reparatii".
      Aceasta zguduire a constiintei mele de inginer constructor s-a tradus printr-o dorinta de a atrage atentia atit organelor responsabile cit si locatarilor din blocurile ramase consolidate cu totul insuficient, asupra primejdiei ca la un eventual alt cutremur aceste blocuri s-ar putea prabusi
      Am aratat cele de mai sus mai in detaliu deoarece exact aceste fapte (sublinierea lui Gh. Ursu) m-au determinat ca in octombrie 1978 sa-l caut la Paris pe Virgil Ierunca, sa-i spun despre zguduirea mea si sa-i propun sa scriu un  material privind cele de mai sus.”
    • „Trebuie sa arat foarte clar ca cele doua scrisori expediate de mine la "Europa libera" si a treia (pe care nu am trimis-o) nu au fost determinate in nici un fel de alte persoane, nici de discutiile purtate pe marginea emisiunilor acelui post de radio, nici de exemplul vreunei alte persoane, ci au pornit, in toate cele 3 cazuri, din sentimentele mele subiective de luare de pozitie fata de imprejurari, considerind ca este de datoria mea fata de constiinta sa exprim aceste sentimente.
      Prin cele 2 materiale trimise si al treilea neexpediat, nu m-am facut purtator de cuvint al nici unei alte persoane, nu am primit sfatul sau ideile nimanui, ele exprimind pareri ale mele...
      Deasemenea, repet ca expedierea acelor scrisori nu a avut in vedere nici un fel de rasplata sau remuneratie materiala.”
    • „In 1978... i-am relatat [lui Virgil Ierunca] despre o probleme profesionala care ma chinuie de la cutremurul din 1977. Am relatat in declaratii anterioare despre aceasta problema, care, in rezumat, reprezinta revolta mea si sentimentul de culpabilitate ca am fost obligat sa intrerup lucrarile de consolidare ale blocului Patria, la care fusesem sef de proiect consolidare. Am relatat anterior ca spre a atrage atentia autoritatilor noastre precum si a locatarilor din acel bloc ca consolidarea nu s-a facut cum trebuie si ca la un eventual nou cutremur exista riscul pierderilor de vieti omenesti, am scris un articol in acest sens, pe care l-am predat lui Virgil Ierunca, spre a-l difuza prin Europa Libera... Aproximativ in martie 1979 la emisiunea Povestea Vorbei a lui Virgil Ierunca de la Europa Libera s-a difuzat un material care se baza in cea mai mare masura pe textul pe care i-l predasem".
***


Marturiile sunt repetitive, pentru ca anchetatorii l-au intrebat in mod obsesiv pe Gheorghe Ursu aceleasi intrebari: cum a transmis scrisorile la Europa Libera si „ce bani a luat” pentru ele. Iar el a continuat sa raspunda la fel, acuzand „Conducerea Superioara” la „cel mai inalt nivel” pentru ordinul care va duce la „pierderi de vieti omenesti”.

Curand dupa aceste declaratii, pe 21 septembrie 1985, Gheorghe Ursu a fost arestat „sub acoperirea Militiei”. Conform unui numar covarsitor de marturii si documente, a fost anchetat de aceiasi Pîrvulescu si Hodis si torturat sistematic. Securitatea incerca sa afle „cum au ajuns scrisorile la Europa Libera sau la Vocea Americii" (martorul Palamariu), "si ce bani ai primit pentru [...] scrisorile care erau impotriva regimului de atunci" (Pascale), despre „problema jurnalului sau si relatiile cu prietenii” (Ivan Stefan). „[Ing. Ursu] mi-a spus ca era batut de anchetator, ofiter de Securitate intrucit acesta dorea sa-l faca sa divulge si numele altor colegi ai ing. Ursu”.

Martorii declara ca:

- „Gheorghe Ursu s-a dovedit o nuca tare, nu le-a dat nimic, nu le-a spus nimic, nu a divulgat nimic: cum, si ce fel, si ce metode, ce procedee, etc., etc. a reusit sa le transmite peste[…] Dacă inginerul Ursu ar fi recunoscut cum si-n ce fel au ajuns scrisorile, memoriile lui, sau ce-o fi  scris el la Europa Liberă sau Vocea Americii, […] el nu mai patea nimic, era in viata.” (Palamariu)

- "Era vorba de executarea unui ordin dat de Securitate care cei din celula trebuiau sa-l execute[…] Ordinul includea schingiuri… De fiecare data cind era batut, nu numai eu puteam sa aud urletele lui, ci toti arestatii. […] Pentru noi era un fapt notoriu ca Gheorghe Ursu este impotriva lui Ceausescu... impotriva sistemului”  (Pascale)

- "In camera vecina ... doi detinuti il maltratau pe al treilea... il anchetau, il bateau...  intrebau de... [un manuscris legat de]...Elena si Nicolae Ceausescu...  Era o complicitate intre cei doi si militianul supraveghetor” (Martin)

- „Despre Ursu Gheorghe am aflat […] ca avea legaturi cu Europa Libera si Vocea Americii, ca acest detinut nu a recunoscut la ancheta niciodata faptele ce i se imputau si de aceea fusesera introdusi in camera cu el cei doi informatori [...] De cate ori detinutul era dus la ancheta, se facea o audiere a lui in camera de catre Clita si Radu Gheorghe si aceasta discutie era interceptata telefonic prin T.O. prin care se interceptau convorbirile din camera, astfel ca cel ce asculta auzea tot inclusiv urletele” (Udrea)

- „...cu 2-3 zile inainte de a fi dus la spitalul penitenciar Jilava, ing. Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si adus de acolo batut intr-o patura, intrucit nu mai putea merge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta de anchetatorul lui care era maior, Pîrvulescu[...]” (Casapu)

- "Mi-a spus ca era lovit la interogator de cel care-l ancheta. Mi-a spus ca a scris niste documente impotriva regimului. L-am vazut lovit la palme, ulterior in zona capului. Mi-a spus ca anchetatorul era ofiter de securitate. Aceste urme de lovituri apareau dupa fiecare interogator. Eu am inteles ca victima nu era suferinda, dar dupa cateva interogatorii avea alt aspect si parea ca prezinta tulburari psihice... In urma loviturilor primite in zona abdominala suferea de incontinenta...  Ursu Gheorghe mi-a povestit ca [ofiterul anchetator de Securitate] este acelasi cu cel care l-a anchetat si inainte de a fi arestat preventiv " (Caracostea)

Toader Florica (subofiter de paza in arestul IGM) si Ion Nicolae (subofiter de paza in arestul Securitatii) confrma ca Pîrvulescu l-a scos la ancheta pe Ursu Gheorghe Emil din arestul IGM.

Palamariu Florinel il identifica pe Pîrvulescu in baza semnaturii pe bonul de scoatere la ancheta:

- “îi reproşau [lui Ursu] că a scris scrisori la Europa Liberă sau Vocea Americii împotriva lui „Tăticu”, adică a lui Nicolae Ceauşescu....”, „am auzit ‘cum trimiteai tu la „Şopârlica”(Europa liberă) scrisori în care îl ponegrea pe „tăticu”?’ (Ceauşescu)”

- „O dată s-a prezentat un subofiţer de la arestul securităţii cu un bon de anchetă, care arăta diferit de cel al miliţiei (o dungă diagonală de culoare roşie) şi care a spus că trebuie să îl scoată la anchetă pe Ursu. Acesta trebuia dus mai întâi în arestul securităţii aflat la parter, iar de acolo îl prelua anchetatorul securităţii. Acel bon îmi amintesc că era semnat de maiorul Pîrvulescu […]. L-am luat din camera de arest şi la uşa de la intrare din arest l-am predat unui subofiţer de la Direcţia 6. După aproximativ o oră şi jumătate tot eu am fost cel care l-am preluat de la acelaşi subofiţer şi l-am introdus în camera de arest. Dl, Ursu, în momentul în care l am dus, s-a prezentat normal, iar la întoarcere am observat că era roşu la faţă şi aveam senzaţia că are momente de instabilitate în timpul mersului, un fel de legănat în timpul mersului… nu se ţine bine pe picioare”. “Creangă mi-a spus că se ştie despre scoaterea lui Ursu de către securitate….

Martorul a putut astfel concluziona ca „tot ce s-a intimplat” lui Gheorghe Ursu „s-a datorat Securitatii".

- Gheorghe Ursu era anchetat “de cei din Securitate”, si "... cind s-a intors Ursu Gheorghe de la ancheta am vazut ca era rosu la fata si se tinea cu miinile de burta...". “Pentru noi… era clar ca era in acea stare datorita anchetei la care fusese supus”. Pe anchetatori ii interesau "legaturile cu postul de radio Europa Libera"; “făcuse însemnări despre regimul comunist”.  Ursu era “[Securitatea] nu a reusit sa afle de la el ce-i interesa si [de aceea] in celula cu acesta au fost introdusi Clita si cu celalalt…". “Ursu Gheorghe Emil a fost adus de la ancheta cu patura” (Popa Dan).

Declaratii similare au dat si alti martori, inclusiv in fata completului de la ICCJ care judeca acum cauza, format din Valerica Voica, Constantin Epure si Alin Sorin Nicolescu.

***

Cu toate aceste probe, judecatoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel Bucuresti i-a achitat pe cei doi tortionari, pe motiv ca „politica statului roman la acea data nu era de reprimare a formelor de opozitie fata de regimul politic si conducatorul statului prin violenta”. 

Asta in pofida memoriei, istoriei, si volumelor de dovezi pe care le-am depus ca probe ale violentei represiunii Securitatii ceausiste.

Judecatoarea Niță  a ignorat represiunea prin torturi greu de imaginat a detinutilor de la Aiud, de la Rahova si din alte inchisori si aresturi ale Securitatii si militiei, inclusiv asupra muncitorilor brasoveni, mortii si ranitii Revolutiei din decembrie 1989, sutele de manifestanti din Timisoara, Bucuresti si alte orase care s-au ridicat impotriva dictatorului, ajungand sa fie arestati si batuti salbatic de anchetatorii Securitatii si militiei; si miile de cazuri de „anihilare” a opozantilor mai putin cunoscuti, arestati, ca si Gheorghe Ursu, „sub acoperirea militiei” si condamnati sub pretexte de drept comun, inclusiv in scopul „compromiterii” si „defaimarii”, cazuri demonstrate masiv de dosarele de la CNSAS depuse ca probe la  dosarul cauzei (a se vedea, spre exemplu, studiul „Discernamintul politic si juridic al Securitatii - Deghizarile represiunii in timpul regimului Ceausescu”, Noua Revista de Drepturile Omului nr. 1/2018).

Aceste cazuri sunt dovada vie ca au existat romani care nu s-au lasat  „influentati pozitiv” si nu au fost „temperati si controlati” „in sensul renuntarii la astfel de preocupari”. Si ca impotriva acestora, aparatul represiv al dictatorului Nicolae Ceausescu a practicat pe scara larga tortura fizica si psihica, internari abuzive in spitale psihiatrice si ocazional, asasinatul (printre multe alte studii si carti de memorialistica, este relevant recentul articol al lui Dumitru Lăcătușu "Opozanții și Securitatea în 1989” din volumul „Caderea unui dictator”).

De altfel, chiar procurorii au consemnat ocazional, dupa Revolutie, violenta acestei represiuni sistematice impotriva opozantilor regimului Ceausescu.  A se vedea, printre altele:

- Ordonanta din dosarul 18/P/2016 a Sectiei Parchetelor Militare din 24.07.2018, din care rezulta mai multe alte cazuri de torturare a altor opozanti ai regimului Ceausescu, cat si disjungerea cauzei privind „actiunile represive si sistematice desfasurate de organele de militie si Securitate in data de 15.11.1987 si in perioada urmatoare” impotriva muncitorilor brasoveni care au protestat contra regimului Ceausescu;

- Dosarele ICCJ 5001/2004, CSJ S.U. 191/92 , CSJ 104/2003 (Dosarul Coman si altii / “Lotul Timisoara”) din care rezulta că in cadrul represiunii din 16-20 decembrie 1989 asupra opozantilor regimului Ceausescu rasculati in Timisoara, „au fost ucise 94 persoane și alte peste 300 rănite grav, iar 896 cetățeni au fost reținuți, mulți dintre ei fiind maltratați și cercetați abuziv”. Din dosar rezulta ca la represiune au participat direct, inclusiv prin „folosirea armelor de foc”, cadre și trupe ale Departamentul Securității Statului, respectiv„trăgători experimentați instalați pe acoperișuri sau la ferestrele unor clădiri, aflați în autovehicule ce se deplasau în diferite zone ale orașului, ori care au reușit să se infiltreze în rândul trupelor”;

- Ordonanţa nr. 76/P/1990 din 24.07.1990, in cuprinsul careia se retine ca persoane din cadrul Ministerului de Interne au ajutat la “capturarea, lovirea şi lipsirea de libertate” a manifestanţilor din Bucuresti din 21-22.12.1989; ca acestea  au folosit arme de foc şi  alte mijloace violente prin care au produs moartea a 48 persoane şi rănirea altor 150 de persoane; ca la sediile organelor de miliţie, din municipiul Bucureşti, au fost duşi manifestanţii reţinuţi unde acestia au fost maltratati.

- Rechizitoriul emis de PICCJ – Sectia Parchetelor Militare in dosarul nr. nr. 76/P/1990 din 15.08.1990, impotriva a 11 fosti ofiteri si generali de Securitate, printre care mai multi ofiteri din directia Cercetari Penale, inclusiv inculpatul Pîrvulescu Marin, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi cercetare abuzivă în perioada 21-22.12.1989, acţiuni de reprimare a mişcării de protest din municipiul Bucureşti, în cadrul cărora au fost reţinute şi cercetate nelegal un număr de 1245 de persoane.

- Ordonanţa Nr. 97/P/1990 din 18.10.2010 a sectiei Parchetelor Militare, in care se regasesc descrierile a 692 de cazuri de victime ale represiunii Securitatii revolutionarilor in decembrie 1989: arestati, loviti în repetate rânduri cu pumnii, picioarele, bastoanele din dotare, alte corpuri dure, inclusiv in zone vitale ale corpului. Unele dintre victime au fost femei si copii; unele au fost lovite cu patul de la armă şi trântita la pământ. Majoritatea au avut nevoie de ingrijiri medicale, unele vreme de mai multe luni de zile.

Judecatoarea Mihaela Niță a ignorat toate acestea si  a transcris practic ceea ce au declarat martorii apararii, respectiv fosti ofiteri de Securitate ajunsi generali in SRI, printre care Aurel Rogojan si Vasile Malureanu.

***

Astfel de torturi au fost descrise de martori si in cadrul procesului de la ICCJ. Disidentul Petre Mihai Bacanu (care, ca si Gheorghe Ursu, a fost arestat si chiar condamnat pentru un pretext de drept comun) declara:

„Cand era vorba de violenta in ancheta, in ceea ce ma priveste era chemat mr. Pîrvulescu [...] [care] mi-a zdrobit degetul mijlociu de la mana dreapta in usa, mi-a tumefiat fata. Acelasi ofiter [la perchezitie] a intrat in camera baiatului meu care la acea data avea 16 ani si pe care l-a lovit si l-a aruncat din patul in care dormea fiind pe la ora 2 noaptea. [Radu Chesaru] mi-a povestit ca in timpul arestarii a fost si el victima mr. Pîrvulescu.  Din pacate Chesaru s-a sinucis".

In urma torturii aplicate chiar de inculpatul Pîrvulescu, Petre Mihai Bacanu a ramas cu un deget deformat.

***

In fata completului de la ICCJ (format din judecatorii Valerica Voica, Constantin Epure si Alin Sorin Nicolescu) au mai despus marturii cutremuratoare privind violentele la care au fost supusi si Mariana Gherghina Besciu, Radu Filipescu, Danut Iacob si Marius Boeriu, Nicoleta Giurcanu-Matei.

Ca mijloace de proba am mai despus in instanta, inca din urma cu cateva termene, sute de file suplimentare de marturii, documente de arhiva si juridice care probeaza in mod covarsitor violenta regimului Ceausescu in particular in anii '80.
  • 2.3.2023. La TVR Cultural, o discuție despre seismele din ‘77 și ‘40, cu scriitoarea Gabriela Adamesteanu, regizoarea Carmen Lidia Vidu, istoricul literar Oana Soare (cercetătoare la Institutul G. Călinescu), istoricul Ștefan Bosomitu (cercetător la IICCMER) și Andrei Ursu. S-a vorbit despre disidentul și inginerului constructor Gheorghe Ursu, primul care a avertizat opinia publica despre riscul seismic al blocurilor lasate in nelucrare de Nicoale Ceausescu.
  • 14.02.2023. In cadrul sedintei de proces la ICCJ a depus „marturie” Vasile Malureanu. Domnia sa a declarat ca romanii nu erau intr-o relatie de adversitate cu Nicolae Ceausescu, cu regimul sau, si nici cu Securitatea. Care institutie, desigur de „intelligence”, nu a facut decat sa „previna” „actiunile subversive impotriva ordinii constitutionale” ale catorva „nemultumiti”. „Greutatile” populatiei existau, dar erau consecinta „crizei economice globale” si a politicii Occidentului, adica a imperialistilor, care erau cei care vroiau sa doboare pe Secretarul General, „cuceririle revolutionare” si sistemul comunist. Iar nu poporul roman. Ramane de vazut daca si acest complet de judecata isi va apropria "tezele" fostilor ofiteri de Securitate. Sau daca va intelege, printre altele, semnificatia ordinului criminal al lui Ceausescu care va putea fi vazut „pe viu” pe 4 martie la ora 15:00 la Muzeul Taranului Roman.Un ordin pentru dezvaluirea caruia Gheorghe Ursu a fost ucis in tortura de cei doi inculpati.
  • 3.3.2023. Ultimele avataruri ale  "Caderii unui dictator".
Dupa ce au incercat din rasputeri sa opreasca tiparirea cartii, apoi lansarea ei, apoi continuarea cercetarii pe tema teroristilor Securitatii, distrugand intreaga Directie Stiintifica; dupa ce l-au demis pe Petre Roman din functia de Director General pentru ca semnase contractul cu Editura Polirom; dupa ce in semn de protest si-au dat demisia inca trei din membrii Colegiului National, asa incat acel for a ajuns la un numar nestatutar pentru a mai lua decizii; dupa ce, chiar asa, nestatutar, au decis sa demita pe cei mai multi membri ai Consiliului Stiintific - toti somitati de renume mondial - care ne validasera cartea;  ei bine, dupa toate aceste ispravi, bravii suporteri ai fostei Securitati din IRRD se pare ca au incercat sa opreasca... al doila tiraj al cartii.  Pentru cei care s-au intrebat de ce volumul a fost indisponibil timp de aproape doua luni, am aflat tarasenia de la Polirom:  dupa ce primul tiraj se epuizase in ianuarie, IRRD-ul le-a facut niste bizare "sicane legalistice" legate de contractul semnat inca din august trecut.

Astazi am primit stirea, tot de la editura, ca in sfarsit au putut scoate si tocmai a iesit  din tipografie al doilea tiraj.  Multumim Editura Polirom pentru perseverenta!

  • 3.3.2023. Maine la ora 15:00 la Muzeul Taranului Roman se va proiecta un film foarte tare, de Serban Georgescu (Kolectiv Romania), dupa piesa unicat, de exceptie, a lui Carmen Lidia Vidu. Ambele vorbesc, in limbaje artistice diferite, despre stenograma unei sedinte de pomina de la CC, cand Nicolae Ceausescu si-a pus pecetea criminala pe cladirile avariate de cutremurul din 1977. Cladiri in care zeci de mii de bucuresteni traiesc si azi, sub sabia lui Damocles a viitorului cutremur.   Dupa film vom vorbi despre rolul Securitatii in musamalizarea acelui ordin, despre luarile de pozitie ale lui Gheorghe Ursu in 1977/1978 si emisiunile de la Europa Libera din 4/5 martie 1979, despre violenta represiunii acelor ani in general si mistificarile ulterioare. Si despre impunitatea juridica, la care asistam, de care inca se bucura fosta DSS. Calde multumiri lui Matei Ietam care a organizat totul, colegilor lui de la Re:Rise - Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic, si nu in ultimul rand lui Liviu Tofan, care a regasit si repus in circulatie stenograma.
  • 5.1.2023. Volumul „Căderea unui dictator” se află în top-ul 5 non-fiction al editurii #Polirom, la inceput de 2023.
  • 19.12.2022. În această seară, în cadrul emisiunii Historia, discutie despre teroriștii din decembrie 1989. Isotoricul Liviu Zgarciu cu Andrei Ursu, în studioul televiziunii AlbaCarolinaTv.
  • 14.12.2022. Prezentarea volumului "Căderea unui dictator" la Casa Scriitorilor din Iași, gazduita de Cassian Maria Spiridon, cu concursul editurii Polirom si revista Timpul. Cu Ovidiu Simonca, Andreea Badila, Florin Cantic Andrei Ursu.
  • 12.12.2022. Sedinta de proces la ICCJ. Este audiat Aurel Rogojan, propus de inculpatii Pirvulescu si Hodis. Generalul de Securiate/SRI Rogojan este fostul sef de cabinet al lui Iulian Vlad. A publicat mai multe carti de dezinformare cu privire la rolul Securitatii in anii '80. Printre alte declaratii menite sa-i disculpe pe tortionari si sa "defaimeze si compromita" victima - dupa cunoscuta "metodica" a Securitatii - Rogojan a declarat urmatoarele:
"Sesizarea care a dus la acest dosar nu o cunosc, dar cunosc în schimb altceva. In documentele postate pe site-ul Fundaţiei Ursu există mai multe referiri la acte de temeritate şi bravură politică de nuanţă oarecum provocatoare prin care Gheorghe Ursu încerca să întrunească condiţia locului public al infracţiunii de propagandă prin afişarea la gazeta de perete a Institutului unde lucra sau prin generarea unor legende urbane vizavi de preşedintele României. Tot pe site am găsit că ofiţerii de securitate care răspundeau de obiectiv s-au deplasat la faţa locului şi au ridicat acele materiale care putea să constituie şi să probeze condiţia locului public cu scopul expres de a-l exonera de o eventuală răsoundere nenală."

Cu alte cuvinte, prin scrisoarea la Europa Libera prin care Gheorghe Ursu demasca ordinul criminal al dictatorului, el nu a facut decat sa "genereze legende urbane"(!), de nuanta "oarecum provocatoare" (?!)... Rogojan a uitat sa spune ce a "afisat la gazeta de perete a institutului" Gheorghe Ursu, dar era vorba de afise antitotalitare, afise pentru care a fost anchetat de inculpati, conform dosarul penal, pentru "grave manifestari dusmanoase" incadrate la propaganda impotriva oranduirii socialiste). Intr-un final apoteotic demn de Orwell,  nastrusnicul general stie ca "scopul expres" pentru care tortionarii "au ridicat acele materiale" a fost pentru a-l "exonera" pe disident de "raspundere penala"(!).
  • 11.12.2022. Lansarea volumului "Căderea unui dictator" la Targul de Carte Gaudeamus, Bucuresti. Cu Ovidiu Simonca si autorii.
  •  9.12.2022. GAUDEAMUS - standul Editurii "Timpul", lansare-dezbatere "Căderea unui dictator și evoluția românească post'89". În numărul din decembrie 2022, revista TIMPUL oferă o privire precisă și empatică asupra Revoluției Române. Regizoarea Carmen Lidia Vidu, laureată Uniter, prefațează un eveniment ce se va întâmpla la Timișoara, pe 20 decembrie, când va realiza videoproiecții pe fațada Operei și va reface vizual și sonor atmosfera Revoluției din Timișoara din decembrie 1989. Articolul scris de Carmen Lidia Vidu se intitulează: "Răni nevindecate, fragilitate, puterea unui popor". Andrei Ursu, coordonatorul volumului "Căderea unui dictator" (Editura Polirom, 2022), acordă un interviu lui Ovidiu Șimonca,  răspunzând la întrebarea: "cine a tras în noi după 22?", explicând și de ce a fost demis de la Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989.
  • 8.12.2022. Filmul 1989. Jurnalul Unei Revolutii. regia Carmen Lidia Vidu a fost prezentat în cadrul proiectului cultural-educativ Imagine.Sunet.'89. Vezi filmul aici 👉 https://youtu.be/d9pUCGHnYP8
    Producător Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti. Cu Ion Caramitru, Oana Pellea, Florentina Ţilea, Daniel Badale, Germina Nagat, Andrei Ursu, Dennis Deletant
  • 7.12.2022. Volumul "Căderea unui dictator" prezentat la ZILELE BIBLIOTECII NAȚIONALE A ROMÂNIEI.  Dezbatere pe marginea volumului "CĂDEREA UNUI DICTATOR" (Ed. Polirom, 2022), cu participarea lui Petre Roman, a unuia dintre coordonatorii volumului, Andrei Ursu și a coautorilor Andreea Bădilă, Mihai Dănilă, Luciana Mia Jinga, Dumitru Lăcătușu. Moderator, Adrian Cioroianu. 
  • 6.12.2022. Pe Profi 24 TV, la Convorbiri Istorice cu Bogdan Grigore, discutie cu Andrei Ursu despre miza celor intamplate recent la IRRD. Blocarea cercetării  la IRRD a ținut chiar de esenta cercetarii. Probe analizate in cartea  "Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in Dosarul Revolutiei din 1989" (Polirom 2022) arata că procurorii militari au eludat existenta teroristilor Securității si vinovatia acestora pentru crimele de după 22 decembrie 1989. A fost si concluzia volumului "Tragatori si mistificatori". De daca aceasta, s-a lucrat pe sute de dosare de ancheta dar si de la CNSAS.  A deranjat tocmai faptul ca ceretatorii s-au  "pronuntat" „în legătură cu modul în care  magistrații își fac meseria în Dosarul Revoluției". Sau, in viziunea asupra cercetarii istorice a lui Alexandru Mironov, presedintele - inca - al institutului, "Noi nu suntem procurori! ... noi vom prezenta datele, nu le vom lega intre ele, ... fara sa le interpretam... Nu vom condamna... trebuie sa umblam, cum sa spun, atenti, in varful picioarelor" (sic!).
    Astfel, gruparea din Colegiul National "platita de Securitate", dupa expresia academicianului Razvan Theodorescu, a castigat, se pare, batalia contra reformarii IRRD si a adevarului.  Ramane, totusi, cartea - ai carei judecatori vor fi cititorii. Si o echipa de cercetatori independenti de exceptie, cu care vom continua negresit sa "ne pronuntam".
  • 5.12.2022. Cercetătorii Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 si-au dat in bloc demisia.
  • 29.11.2022. Conferinta de presa la GDS despre blocarea cercetarii la IRRD si miza destituirii directorului stiintific Andrei Ursu. Moderator Radu Filipescu. Participa cercetatorii de la IRRD si Gabriel Andreescu, membru in Consiliul Stiintific al IRRD.
  • 25.11.2022. Cercetarea la Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 este blocată. Secretarul General al IRRD Emilian Vasile Cutean, un fost condamnat penal pentru coruptie cu fondurile destinate Revolutionarilor a comis în ultimul an noi abuzuri. Acelasi Emilian Cutean l-a demis in mod ilegal, pe Andrei Ursu din pozitia de Directorul Științific al IRRD. În cuvintele Directorului General Petre Roman:  „Este abuz în formă calificată și uzurpare de funcție în formă agravantă”. Cutean si Cazimir Ionescu au incercat, explicit, blocarea cercetarii pe tema vinovatiei Securitatii pentru mortii din decembrie 1989 si publicarea volumului  „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989” (Polirom 2022). Cui îi este frică de acest volum, de cercetarea noastră?  Fantoma Securității pare că încă bântuie la IRRD.
  • 24.11.2022. Echipa de cercetatori ai IRRD participa la Conferinta Nationala a Comunismului Romanesc, editia a XI-a, la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti. Directorul Stiintific al IRRD, Andrei Ursu, prezinta: „Teroristii de dupa 22 decembrie 1989. Compendiu al mistificarii Revolutiei. Stadiul cercetarii la IRRD
  • 12.11.2022. Directorul Stiintific al IRRD, Andrei Ursu participa la masa rotunda "Reflections on Researching the Files of the Romanian Revolution of December 1989", condusa de Stefano Bottoni, la a 54-a Conferinta Internationala a ASEEES, Chicago, SUA.
  • 1.11.2022. Sedinta in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu la ICCJ. Au fost audiati fostul sef al arestului Militiei, Creanga Mihail, si un fost gardian, Barabancea Traian-Doru. Acesta din urma declarase in fata procurorilor ca Gheorghe Ursu a fost incarcerat in camera cu doi informatori violenti "pentru a fi constrins sa declare ceea ce nu recunostea in ancheta". De asemenea, ca "nu s-a facut nici o ancheta interna cu privire la decesul lui Gheorghe Ursu pentru ca "lucrurile au fost undeva sus aranjate".  In instanta, evident timorat de prezenta fostilor ofiteri de Securitate, a "uitat" aceste detalii.
In schimb, fostul sef al arestului Militiei a confirmat ca  Gheorghe Ursu a fost anchetat de
Direcţia a VI-a a Securitatii, chiar daca era formal arestat la Militie, ca o "exceptie" "la nivel de conduceri" si ca "Tratamentul din celulă aplicat dl Ursu depindea numai de Securitate".

Mai mult, "introducerea în arest a lui Ursu a fost hotărâtă de conducerea celor două unităţi, pe baza documentelor întocmite de Securitate şi am aflat acest lucru că nu era anchetat de ofiţerii Miliţiei".

De altfel, Creanga declarase si anterior ca "Gheorghe Ursu nu era arestatul nostru, respectiv nu era anchetat de organele militiei, ci de cadre ale Securitatii"."Gheorghe a fost adus din arestul Directiei a VI-a  in arestul militiei".
"Precizez ca dupa decesul lui Ursu Gheorghe, pina la  Revolutia din 1989, m-am uitat prin acte si am vazut ca acesta a fost scos la ancheta la Securitate. Era vorba de registrele de scoatere la ancheta care se aflau in arestul militiei, unde era specificat acest lucru".
  
"Pe Clita Marian l-a repartizat in celula cu Ursu Gheorghe unul din loctiitorii comandantului, si evident era plasat pentru a obtine informatii""Seful meu direct, col. Tudor Stanica, mi-a comunicat ca Ursu Gheorghe Emil este anchetat de Securitate si ca 'nu este treaba noastra'. Am inteles ca Ursu Gheorghe Emil nu este cercetat de directie, ci de Securitate.""Damian Ctin (asistent medical) mi-a relatat ca Ursu Gheorghe Emil ar avea probleme medicale. Eu i-am spus sa ia legatura cu dr. Radu si sa le comunice si celor de la Securitate aceasta problema". "am aflat ca Ursu Gheorghe Emil a decedat la Spitalul Jilava... Am raportat... col Tudor Stanica, care mi-a spus ca cei de la Directia a 6-a a Securitatii se vor ocupa de aceasta problema si ca nu e treaba noastra. ""In momentul cind a fost dus in arest am aflat ca Ursu se afla in ancheta organelor de Securitate... exista practica ca un detinut din arestul IGM sa fie scos la ancheta de catre organele Securitatii. Acestia ii audiau pe cei scosi in cladirea alaturata."
  • 24.10.2022. Ședința de lucru despre ordinul criminal al lui Ceaușescu și despre cutremurul neștiut din 4 iulie 1977 s-a mutat de la Teatrul Odeon în platou la Euronews. Cu Carme Lidia Vidu, Andrei Ursu, Matei Ietam și cu Liviu Tofan în online.
    https://www.euronews.ro/articole/bucurestiul-blocurilor-cu-risc-decis-de-ceausescu-la-o-sedinta-de-partid-dupa-cut
  • 23.10.2022. Record absolut de public laTeatrul Odeon la piesa lui Carmen Lidia Vidu "4 iulie 1977. Cutremurul Neștiut". Gândit ca o ședință, ca un spațiu de dialog. Publicul a stat la masă cu actorii. Nu am lăsat nicio pauză între spectacolul de teatru și discuțiile de după. A fost extrem de emoționant momentul în care Andrei Ursu s-a ridicat în picioare și s-a prezentat ca fiind fiul dizidentului Gheorghe Ursu a cărui confesiune audio tocmai se încheiase. A urmat o discuție aprinsă cu cei din public. Aprinsă și spectaculoasă. Multumiri Teatrului Odeon, lui Matei Ietam & Re:Rise - Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic, Mara Oglakci, partea video, Adrian Piciorea, documentar-sonor, actorii: Irina Artenii, Vlad Pânzaru, Denis Imbrescu, Răzvan Mîndruță, Andrei Marius Barbu.
  • 13.10.2022. Lansarea volumului "Căderea unui dictator" la Targul de carte al Editurii Polemos.
  • 6.10.2022. Colocviu cu tema „REVOLUȚIE ȘI CONTRAREVOLUȚIE IN DECEMBRIE 1989 LA BRAILA” | Prezentarea cărții „CĂDEREA UNUI DICTATOR”, volum coordonat de Andrei Ursu și Roland O. Thomasson, la sediul Muzeului Brăilei „Carol I”, sala „Regele Ferdinand și Regina Maria” https://www.muzeulbrailei.ro/evenimente/colocviu-cu-tema-revolutie-si-contrarevolutie-in-decembrie-1989-la-braila-prezentarea-cartii-caderea-unui-dictator
  • 4.10.2022. Lansarea volumului "Căderea unui dictator" la Carturesti Lipscani. Au participat eroul ranit la Revolutie Costinel Venus Mirea, care a venit de la Craiova special pentru acest eveniment; profesorul Bogdan Murgescu, prorector al Universitatii BucurestiOvidiu Șimonca, director executiv Proiectul TIMPUL  si colegii de echipa Andreea Bădilă, Mihai Danila, Mia Jinga, Dumitru Lăcătușu, Andrei Florin Sora, Adrian Claudiu Stoica si desigur, above all Roland Thomasson, who started it all.  Multumiri Editura Polirom si Librăria Humanitas Lipscani 42, si prietenilor care  au umplut sala devenita neincapatoare. Va rog sa nu ezitati sa ne spuneti cum vi se pare cartea; daca incepe sa se ridice ceata din jurul teroristilor de dupa 22 decembrie. Intre timp, promitem sa lucram cu aceeasi determinare la celelalte teatre de actiune. The past is coming, as Roland would say.
  • 9.20.2022. Sedinta de judecata la ICCJ. A fost audiat martorul Petre Mihai Bacanu. Acesta a declarat din nou torturile la care a fost supus el insusi in ancheta, chiar de catre inculpatul Pirvulescu.
Intrucat judecatoarea Nita Mihaela de la Curtea de Apel Bucuresti i-a achitat pe ofiterii de Securitate pentru ca Securitatea ceausista, in viziunea ei, nu ar fi comis acte de violenta,  am depus o cerere de probe cu inscrisuri care sa infirme aceasta teza a doamnei judecator Nita:
- zeci de marturii ale muncitorilor care s-au revoltat la Brasov in noiembrie 1987 si au fost torturati sistematic; doar un exemplu:
"Bataia a inceput imediat. N-au stat mult la discutie. Am fost dus intr-o celula cu inca patru muncitori si un tip arestat pentru trafic cu aur, dar care era acolo pentru a obtine informatii despre noi... In prima faza am fost anchetat de un ofiter din Brasov, dupa aceea au adus ofiteri de securitate in alte judete. Dupa trei zile de ancheta, timp in care am fost batut asa cum nu m-a batut nimeni vreodata, n-am reusit sa mai ascund nimic... Noi o numim ancheta acum, dar n-a fost ancheta. A fost un fel de rezbunare a sistemului impotriva noastra. Pe vremea aceea, la Militie, in orice birou... la inaltimea de un metru, se afla in zid un piron prins in beton, cu un belciug la capat, de care erau legati infractorii cu ajutorul catuselor. Ca in evul mediu... Ofiteru a luat un scaun, l-a pus cu spatarul la perete, si mi-a zis ‘Ia urca-te tu in genunchi pe scaun si stai cu fata la perete!’. M-am urcat si nu i-a convenit. A mai pus doua tomuri din cuvantarile lui Ceausescu pe scaun si m-a pus sa ma urc din nou. De ce? La inaltimea la care eram nu-i convenea pentru ca nu avea acces liber la rinichiul meu. Si in felul acesta putea sa ma loveasca cum trebuie. Apoi ma puneau sa stau cite o carte de un kilogram in fiecare mana, cu bratele intinse si dupa un sfert de ora nu mai stiam ce se intampla cu mine. Daca imi coboram mainile sub nivelul liniei de pe perete, incepeau sa ma loveasca cu bastoul tot in rinichi, locul cel mai sensibil, si fara sa lase urme."
“Am fost anchetat si declaratiile mi-au fost smulse prin tortura, batai, ancheta prelungita pana la 20 de ore pe zi”. (Marius Nicolescu)
- Marturii ale disidentilor torturati bestial in anii '80 in inchisoarea de la Aiud.
- marturii ale celor arestati la Revolutie in Timisoara si Bucuresti, si acestia "calcati in picioare" si torturati sistematic.
- marturii ale iesenilor care au incercat sa organizeze manifestatia din capitala Moldovei din 14 decembrie 1989. Si acestia au fost supusi la torturi greu de imaginat, similare cu cele din perioada stalinista:
A intrat un tip masiv, cu ochelari şi păr scurt, semăna surprinzător cu Dan Grigore. Mi-a cerut să urc pe scaun. M-am urcat. A început să urle: Nu aşa, în genunchi pe scaun! M-am conformat[…]. A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în şir, pînă obosea – îl auzeam cum gîfiie.... Mă bătea şi eu nu spuneam nimic, îmi mai scăpa bastonul peste picioare, peste fese, pe spinare. Se mai odihnea şi, iar de la capăt.... A venit şi colonelul Ionescu, un bătrînel scund, jovial şi foarte patern. De fapt îl chema Traşcă . După ce m-au întins pe masa[…], colonelul a început să mă lovească în cap şi pe spate cu pumnii, iar căpitanul lucra, în rest, cu bastonul” (Cassian Maria Spiridon )
Sunt doar o mica parte din probatoriul pe care l-am depus. Care la randul sau, este un restrans esantion al violentei represiunii Securitatii ceausiste.
***
Completul compus din:
Președinte - Valerica Voica
Judecător - Constantin Epure
Judecător - Alin Sorin Nicolescu
au  decis  sa amane decizia daca aproba sau nu aceste inscrisuri.

  • 9.9.2022. Echipa de cercetatori ai IRRD participa la Congresul National al Istoricilor Romani, Alba Iulia 9 septembrie 2022. Andrei Ursu, Directorul Stiintific al IRRD co-modereaza sectiunea "Teroristii din 1989. Si totusi au existat", impreuna cu Andrei Sora, in cadrul careia prezinta lucrarile "Teroristii din Dosarul Revolutiei", co-autor Roland O. Thomasson, si "Craiova in decembrie 1989. Diversiunea terorista", co-autor Andreea Badila; si masa rotunda  "Revolutia din 1989. Istoriografia unei mistificari", co-moderator Luciana Jinga.
  • 6.9.2022. Dupa o pauza de trei luni (care nu stiu in ce masura se poate explica prin vacanta judecatoreasca), la ICCJ s-a reluat procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu. A depus marturie Clita Marian. Fusese chemat si martorul Pascale Gheorghe, care anterior declarase urmatoarele:
"In legatura cu discutia avuta cu Ursu Gh. la WC-ul arestului, mi-a spus ca <<Nenorocitii astia ma omoara !  - Cine domnule ? - Cei de sus - Securitatea - si astia de jos.  Era vorba de executarea unui ordin dat de Securitate care cei din celula trebuiau sa-l execute  (Clita Marian si Gicuta). 
In timp ce ma aflam la WC, ing. Ursu mi-a spus <<Uite ce mi-au facut>> aratindu-mi culoarea urinei care era cu singe.  Totodata mi-a aratat tot corpul care era umflat (abdomenul) si prezenta urme de lovituri… In fiecare celula erau oameni pusi de Securitate ca sa execute ordinele date de ei, respectiv schingiuri si chiar omoriti, cum a fost cazul Ursu. 
In cazul lui Ursu persoanele care executau ordinele Securitatii se numeau Clita si Gicuta care aveau ordin sa-l termine, fapt ce s-a si intimplat, dupa convorbirea avuta cu Ursu la WC.  Clita si Gicuta actionau numai la ordinele Securitatii si nicidecum din propria lor initiativa, fapt relatat de chiar ing. Ursu… De fiecare data cind era batut, nu numai eu puteam sa aud urletele lui, ci toti arestatii.  In linistea din celule se auzeau urletele lui Ursu si ale altora in timp ce se aflau in birourile de ancheta…
Intr-una din situatii, unui gardian pe nume <<Soacra>>… i-am zis: <<domn' adjutant, ce-i fac domne lui Ursu, il omoara astia>>. La care acesta mi-a raspuns: <<ce vrei ba, tu nu stii ca asta e ordinul de sus ?>>. 
Din discutiile avute cu ceilalti arestati era chiar un fapt notoriu ca este impotriva lui Ceausescu ing. Ursu, era clar impotriva sistemului…
In timp ce Ursu era schingiuit, era intrebat de scrisori trimise afara din tara si ce bani ai primit pentru ele, scrisori care erau impotriva regimului de atunci….
"In urma unei anchete, ing. Ursu a fost adus cu patura, fapt intimplat in luna noiembrie 1985…  Mentionez ca cele mai puternice batai erau date de anchetatorii Securisti in birourile de ancheta si adusi in stare de inconstienta in celula - cazul lui Ursu".

Clita Marian daduse si el declaratii relevante anterior:

1990: "Ursu era anchetat de Securitate in legatura cu un jurnal in care consemnase opinii personale impotriva conducerii de stat si partid... venea dupa executarea unei pedepse cu izolare severa... Cind venea de la ancheta era abatut spunind ca s-au folosit metode violente… Cu citeva zile inaintea datei de 17.11.85 [data mortii], … venind de la o ancheta… a inceput sa se plinga ca ii este rau de la stomac, prezentind simptome de voma si scaune repetate. In noaptea urmatoare a ajuns sa vomite sange".
1995:
"Am primit dispozitii sa execut un regim de teroare asupra lui Gheorghe Ursu in urma unei inscenari comise de organele de Militie si Securitate. In urma unor angajamente de colaborare cu organele de Militie si Securitate... trebuia sa ne spuna tot ce stia si facuse cu privire la acele note... in care si-a adus dezacordul fata de regimul ceausist... Noi trebuia sa aflam si eventualele retele care l-au ajutat pe Gheorghe Ursu sa scoata materiale scrise din tara cu directia unor cotidiene occidentale sau posturi de radio care faceau denigrari la adresa regimurilor comunisto-totalitare din Est... Era foarte slabit, fusese la izolare in lanturi si catuse in pozitia in picioare cu miinile lateral intinse prinse cu catuse de pereti si executind in aceasta pozitie 17 ore zilnic".
Iunie 1998:
"Am inteles de la victima ca cercetarea cu privire la aceasta infractiune [valuta] se terminase, dar interogatoriile erau luate la DSS. Am aflat de la victima ca aceste interogatorii erau brutale deoarece el nu vroia sa colaboreze cu organele Securitatii cu privire la existenta sau trimiterea in afara tarii a unor materiale cu caracter de propaganda. Mai ales dupa ce era scos la interogator l-am vazut cu urme de lovituri. Am vazut ca fata prezenta urme de palme si de citeva ori cu sange pe camasa. Am intrebat victima care ne-a spus ca ancheta s-a desfasurat la fel de dur...
In apropierea datii de 15 nov 1985 in urma unui interogatoriu victima a venit in celula acuzind stare grava de voma si dureri in zona abdominala, motiv pentru care noi am lovit in usa celulei si am cerut ca victima sa fie transportata pt. ingrijiri medicale. De mai multe ori aceste stari s-au repetat... In toata perioada oct – nov. 1985 victima a fost dusa la DSS. Petele de sange le-am vazut in zona bustului."
Pe filmul „Memorialul Durerii” (depus de SPM ca mijloc de proba in dosarul cauzei si accesibil online la https://www.youtube.com/watch?v=WuC6L17ZBqc ) la min. 8:44 apare inregistrarea video a lui Clita de la proces cand declara:
Anchetele [supra lui Gheorghe Ursu] decurgeau violent. Pentru faptul ca nu vroia sa colaboreze, spunand la timpul respectiv ce legaturi are in afara privind scoarea unor materiale cu caracter antiguvernamental. L-am vazut cu urme de lovituri... Ne-a spus o data de doua ori motivele pentru care era scos frecvent si-l vedeam abatut dupa ce venea... Avea fata ca si cum ar fi primit niste palme, a avut de cateva ori urme de sange pe camasa ... Venise din acheta si prezenta niste simptome de voma” .
In acelasi film la min 23:11, Clita declara ca Gheorghe Ursu „venea batut [de la ancheta]” si le spunea „m-a lovit mai putin, m-a lovit mai mult... pentru ca batile la vremea aceea erau crancene, atat in IGM cat si in Securitate”.
August 1998:
"Imi amintesc ca ing. Gh. Ursu era frecvent scos din camera si cercetat de ofiteri de Securitate care-si aveau sediul in cladirea invecinata. Din spusele lui Ursu... el era intrebat despre scrierile dintr-un jurnal care ii fusese luat de anchetatori odata cu perchezitia facuta la domiciliul si la serviciul sau. De cate ori venea de la ancheta ne marturisea ca ancheta decurgea doar cu injuraturi si loviri. Inclusiv in zilele de 14 si 15 nov 85, ing. Ursu a fost scos la ancheta de catre ofiteri de securitate si la revenirea sa in camera acuza dureri de abdomen afirmind ca a fost lovit la ancheta de catre ofiterii care il anchetau. Vazind dupa un timp ca starea lui Ursu se inrautatea, in sensul ca ii era rau... am batut in usa... A fost tinut in starea de rau in care se afla de cand a fost adus de la ancheta si pana a doua zi seara cu toate ca atat noi cat si subofiterii am solicitat asistenta medicala si s-a raportat conducerii aceasta situatie. Consider ca intarzierea transportarii ing. Ursu la spital a fost intentionata si legata de anchetarea sa de catre ofiterii de securitate."


Si la aceasta sedinga, Clita a recunoscut ca Gheorghe Ursu a fost anchetat de ofiteri de Securitate:

La momentul la care a fost adus în celula 29 dl Ursu era cercetat de Direcţia Securităţii Statului condusă de Gheorghe Vasile. În mod direct pe dl Ursu l-a anchetat Vasile Gheorghe.

A confirmat ca Gheorghe Ursu a stat la izolare severa:

Avenit Ursu în cameră puţin răvăşit, în sensul că a stat la izolare 10 zile, în care o zi a mâncat, una
nu.

Si ca motivul anchetei era strict politic:

[Ursu] mi a spus că a întocmit o scrisoare şi am înmânat o unor persoane pentru a fi transmisă la Europa Liberă... ne-a povestit despre faptele pentru care era cercetat, dar şi despre relaţiile sale cu diverse persoane ce făceau parte dintr-o elită, plecată în afară şi care militau nemulțumirea faţă de sistemul comunist şi împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

Si faptul ca el insusi a informat Securitatea in legatura cu Gheorghe Ursu:

Aceste legături erau cunoscute şi de către organele securităţii dar şi eu la o întâlnire la o cafea cu Vasile Gheorghe i le am mai adus la cunoştinţă.

Clita a confirmat ca arestarea lui Gheorghe Ursu la Militie nu a fost decat un pretext pentru a fi anchetat in continuare de Securitate, sub "acoperirea militiei":

Dl Ursu nu era anchetat de organele de miliţie, dosarul cu valuta fiind făcut doar pentru a fi ţinut la dispoziţia securităţii. Miliţia era subordonată securităţii.

Mai mult, Clita a confirmat ca Gheorghe Ursu a fost maltratat in timpul anchetei la Securitate:

... în data de 16 noiembrie 1985, dl Ursu, la ora 09.00, a fost condus de organele de miliţie, la anchetă, la organele de securitate, care aveau sediul la et 1, la o clădire lipită. A fost întors în celulă în jurul orele 12.00. Dl Ursu era puţin răvăşit, avea ceva pete de sânge în jurul gulerului la cămaşă şi l am întrebat cum a decurs ancheta. În răspuns, dl Ursu a spus că a primit „câteva palme, câteva picioare”.
... [şi altădată venea bătut de la anchetă] mai venea subţire, cu o palmă în cap, cu un capac în ureche.

In final, Clita si-a menţinut declaraţia că "întârzierea transportării ing Ursu la spital a fost intenţionat şi legata de anchetarea sa de către ofițerii de securitate".

  • 16.6.2022. Masa rotunda la Conferinta internationala a Societatii de Studii Romanesti / Society of Romanian Studies, Timisoara: Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989. Cu profesorii Adrian Miroiu, Lavinia Stan, Gabriel Andreescu, alaturi de moderatoarea Ruzandra Canache si autorii Mihai Danila, Mia Jinga, Andrei Ursu. Intr-o sala plina, am vorbit  despre noile surse  istorice si cercetarile actuale. Am prezentat in avanpremiera si volumul "Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in Dosarul Revolutiei", in pregatire la Polirom si in curand in librarii. Reamintesc: nici unul din autori nu beneficiaza material din vanzarea cartii: drepturile de autor le donam in intregime Fundatiei Gheorghe Ursu pentru realizarea scopurilor ei, in special aducerea la iveala a adevarului despre represiunea politica din trecut; tot acolo imi donez si salariul de la IRRD.
  • 9.6.2022. Conferinta CĂDEREA UNUI DICTATOR. RĂZBOI HIBRID ȘI DEZINFORMARE ÎN REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989 la Academia Romana.
Am avut si noi un razboi hibrid. In jur de 872 de morti in trei zile. Un ritm al crimei similar cu estimarile cele mai sumbre privind numarul de victime ale lui Putin in Ucraina. Dupa 32 de ani, noi nu stim cine ne-a ucis eroii. (Se vantura legende ca nici n-ar fi fost eroi, ca militarii si revolutionarii s-ar fi impuscat intre ei "ca prostii", "degeaba").  Despre identitatea celor care au tras in noi dupa 22, despre cum au fost acoperiti de procurorii militari si cum am ajuns sa credem fantasmele lui Ceausescu si dezinformarea metodica a Securitatii, s-a vorbit in amfiteatrul "Ion Heliade Radulescu" al Bibliotecii Academiei, Calea Victoriei 125,.  fostprima sesiune stiintifica a noii noastre echipe de cercetare, Multumiri prietenilor si colegilor de echipa Roland Thomasson , Costinel Venus Mirea, Mihai Danila, Andreea Bădilă, Mia Jinga, Adrian Claudiu Stoica, Dumitru Lăcătușu, Andrei Florin Sora, Octaviana Jianu care au pus profesionalism si un efort de zile mari in aceasta incercare - credem noi, imperativa - de a ne recupera trecutul. Datorez multumiri membrilor noului Consiliu Stiintific al IRRD, care ne-au oferit increderea si ajutorul in timp record.

  • 23.5.2022. Articol in Apostrof al lui Cristian Vasile de ''Europa mea'', cartea lui Gheorghe Ursu, reeditata la Polirom (prefaţă de Andrei Ursu, postfaţă de Ştefan Bosomitu). ''În cautarea inginerului Gheorghe Ursu''. http://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2022/n5/a25/.
  • 19.4.2022. La  Info Point-ul din Magheru nr.1, Matei Ietam si Andrei Ursu au vorbit despre riscul seismic si despre rolul "sedintei din 4 iulie 1977", momentul cand dictatorul a ordonat oprirea consolidarilor blocurilor avariate. A fost si punctul de plecare al scrisorii lui Gheorghe Ursu catre Europa Libera (difuzata pe 4-5 martie 1979), scrisoare pentru care inginerul a fost ulterior torturat si ucis de Securitate.
  • 12.4.2022. Sedinta la ICCJ in procesul tortionarilor Pirvulescu si Hodis. Sunt chemati alti doi martori, Gheorghe Pascale si Danut Iacob.
In octombrie-noiembrie 1985, GP a fost incarcerat in arestul militiei din calea Rahovei, intr-o celula invecinata cu cea a lui Gheorghe Ursu.  Erau ultimele saptamani de viata ale acestuia din urma. In acea perioada, pentru ca "s-a dovedit o nuca tare, nu a divulgat nimic", inclusiv cum "au ajuns scrisorile la Europa Libera" (conform declaratiei fostului gardian FP). Gheorghe Ursu era torturat sistematic, atat in acheta la Securitate cat si in celula. Iata ce a declarat GP de-a lungul anilor in fata procurorilor si judecatorilor:
"Uneori tipetele lui Ursu erau adevarate urlete si este imposibil sa nu se fi auzit in tot arestul. Urletele lui Ursu cred ca se puteau auzi nu numai in celule sau birourile de ancheta ci chiar si in strada". “Stiu ca l-au schingiuit din prima zi cand a fost adus in celula”.
"Intr-una din situatii, unui gardian... i-am zis: <<domn' adjutant, ce-i fac domne lui Ursu, il omoara astia>>.
La care acesta mi-a raspuns: <<ce vrei ba, tu nu stii ca asta e ordinul de sus ?>>
"In timp ce Ursu era schingiuit, era intrebat de scrisori trimise afara din tara si ce bani ai primit pentru ele, scrisori care erau impotriva regimului de atunci."
"Stiam ca Ursu Gh. a scris ceva impotriva conducerii tarii de atunci. Din discutiile avute cu ceilalti arestati era chiar un fapt notoriu ca este impotriva lui Ceausescu ing. Ursu, era clar impotriva sistemului…  Ursu era batut [si] pentru poeziile pe care le scria impotriva lui Ceausescu, lucru care mi l-a zis si ing. Ursu cand ne-am intalnit la WC".
"In timp ce ma aflam la WC, ing. Ursu mi-a spus <<Uite ce mi-au facut>> aratindu-mi culoarea urinei care era cu singe.  Totodata mi-a aratat tot corpul care era umflat (abdomenul) si prezenta urme de lovituri.
Mi-a spus <<Nenorocitii astia ma omoara ! 
- Cine domnule ?
- Cei de sus - Securitatea - si astia de jos.  Era vorba de executarea unui ordin dat de Securitate care cei din celula trebuiau sa-l execute.
Mai ales securistii care se aflau acolo, anchetatorii, pentru ca bataia cea mai puternica nu in camere se dadea, ci sus, la ancheta”.
"De fiecare data cind era batut, nu numai eu puteam sa aud urletele lui, ci toti arestatii.  In linistea din celule se auzeau urletele lui Ursu si ale altora in timp ce se aflau in birourile de ancheta…"
"Mi-a spus <<Daca iesi de aici le spui copiilor mei Andrei si Olga ca nenorocitii astia ma omoara>>.  Precizez ca era foarte lucid si constient la momentul cind mi-a relatat aceste fapte".
"In urma unei anchete, ing. Ursu a fost adus cu patura, fapt intimplat in luna noiembrie 1985".
"Mentionez ca cele mai puternice batai erau date de anchetatorii securisti in birourile de ancheta si [cei batuti erau] adusi in stare de inconstienta in celula - cazul lui Ursu".
"La izolator era o celula in care arestatii aveau un regim si mai sever decat in celelalte cellule. Timp de 8 sau 10 ore pe zi arestatul era suspendat practic de un pat care se strangea la perete la ora 5 dimineata si se dadea jos seara la ora 10. Majoritatea arestatilor care treceau pe la “izolator” isi gravau pe peretele celulei numele. Mentionez ca am vazut atat numele ing. Ursu gravat pe acest perete cat si al altor arestati."
“[au mai fost ucisi in bataia] Pilat Constantin si altul caruia nu i-am retinut numele. Pilat constantin era din Odobesti si l-au omorat in ancheta, intre 15-22 octombrie 1984. Ii omorau aici sau in ancheta, si-i terminau la Spitalul Jilava, spuneau ca “a murit in spital”.
***
Danut Iacob a fost unul din eroii revoltei muncitoresti de la Brasov din 15 noiembrie 1987. Ca si zeci de alti colegi, pentru ca au strigat  "Jos Ceaușescu!", "Jos comunismul!", pentru ca au dărâmat tabloul lui Ceaușescu, la scurt timp a fost arestat. A fost depus intai la sediul militiei din Brasov, unde a fost batut salbatic. Pe 21 noiembrie 1987 a fost adus la sediul Directiei a VI-a Cercetari Penale a Securitatii.
Va prezint cateva fragmente din declaratiile pe care Danut Iacob le-a dat de-a lungul timpului (consemnate in cartea lui Mihai Arsene "Dosar Brasov 15 noiembrie 1987" si in cea a lui Marius Oprea si Stajerel Olaru, "Ziua care nu se uita"):

"în ziua de 18 noiembrie 1987 am fost arestat de la domiciliu de către trei persoane și dus la Miliția Brașov, unde urma să fiu anchetat pentru evenimentele de la 15 noiembrie 1987.
în prima fază am fost anchetat și bătut de un individ cu părul creț, brunet, înalt, slab, în vârstă de 30 - 35 de ani; am aflat că are gradul de căpitan, deoarece ne-am întâlnit și la sediul Poliției Vâlcea, unde mai târziu am fost deportat.
Am mai fost anchetat de unul mic, gras, păr șaten, 1,60 m, care îi cam bătea pe toți cei aflați la anchetare în stare de detenție, și de căpitanul Duloheru (?), care după proces a primit ordin de la generalul Mihalea să mă însoțească acasă și să mă păzească; și acesta m-a bătut și înjurat, spunând: "Ce vrei, mă? Să mori în pușcărie?"
"Era un tip creţ, cu mustaţă, cu geaca de piele neagră şi care avea un pistol. Lăsa geaca jos, scotea pistolul şi-l punea pe masă... La un moment dat mi-a arătat nişte poze, zice:”Uită-te, caută!”. Mă uitam eu aşa atent după colegii mei. La un moment dat vine un altul.”Ce faci băi?”. Păi, zic, “m-a pus domnul să mă uit”. ”Băi, tu umblii în acte”. Poc, poc, bataie.  Vine celălalt:”Băi, te-ai găsit în poze?” “’Tu-ţi gura mătii, păi tu îţi baţi joc de mine, eu ţi-am zis să te uiţi acolo în poze şi tu?”. M-a luat şi ăsta la bătaie.
Am luat bătaie că mă uit în poze, am luat bătaie că nu mă uit.  Vine ăsta, cica: ”Băi, ştii cine e ăla?” (era un tablou acolo). Zic:”Ceauşescu”. ”Băi, ăla e tovarăşul Ceauşescu, ‘tu-ţi gura mătii!”. A luat tabloul din cui, şi mi-a zis: ”Ţine-l cu nasul!”.  M-am proptit în el cu capul, l-am ţinut eu acolo, dar la un moment dat nu mai puteam. ... M-a luat acuma la bătaie că am trântit tabloul jos.
 ...
Iacob Dănuţ: ... el îmi spunea mie infractor, pizdar, pleavă, nimic, mizerie, cum le venea lor. ”Statul te-a educat, te-a crescut, şi uite.., ce-a făcut partidul pentru tine şi tu..”,  şi pe urmă bătaie.
La București m-a anchetat și bătut unul înalt, brunet (țigan), cu mustață, slab, 30 - 35 de ani, care și acesta ne cam bătea pe toți, și de unul înalt, solid, cam 25 - 30 de ani; și acesta îl bătea pe fiecare, ca să scrie tot ce voia anchetatorul, pentru a putea fi acuzat de huliganism, și nu politic.
Toate aceste bătăi le luam sub (diferite) forme, [ca] să spun cine a organizat greva și mitingul[...] sau mă puneau să scriu tot felul de lucruri pe care eu nu le făcusem, dar acolo trebuiau recunoscute obligatoriu."
"Şi am ajuns în subsol la Rahova (la IGM)...
Tot aşa eram la o anchetă din asta prelungită, pe la 10 jumătate, 11, noţiunea timpului era pierdută, nu mai ştiai când te lua, când te lăsa. La un moment dat suna telefonul de pe birou, ăsta ridica, discuta cu persoana respectivă şi zice: ”Ia uite bă, nevastă-mea nu mă crede că sunt la muncă!”. I-a telefonul îl intoarce aşa invers şi începe să mă bată, mă I-a aşa de păr şi zice: ”Urlă mă, ‘tu-ţi gura mă-tii!”.
"De-acolo, m-a dus într-o cameră, nu m-a dus jos, m-a dus într-o cameră şi a venit un ofiţer, cu grad mare, era bătrân, cu părul alb şi mi-a făcut portretul psihologic. A vorbit cu mine şi la un moment dat mi-a zis aşa: ”Băi, fi atent, te poţi salva într-un singur mod. Nevastă-ta şi cu maică-ta sunt în arest. Prin declaraţiile tale, pe care le dai tu, îţi poţi salva mama şi nevasta.” Bineînţeles că atunci (totul a fost regizat) a intrat unul pe uşa şi-a zis:  ”Băi, nu le adu, dă-le în p.. măsii, că recunoaşte încapăţânatul!”.
Din nou, "izolarea"
"...citind probabil ultima mea declaraţie în care tot nu vroiam să dau nume, [anchetatorul] zice: ”Du-l la izolare! Du-l la bicicletă!”.  Nu stiam ce înseamna bicicleta, era o cameră întunecoasă, rece, în care întotdeauna curgea apa pe pereţi, umedă.
Şi acolo, m-a dezbrăcat, m-a lasat în chiloţi, m-au pus în cătuşe. Cătuşele erau o verigă şi stăteam într-o poziţie în care numai vârfurile mai atingeau pamântul, deci, efectiv la un moment dat din greutatea corpului, în poziţia asta de-abia atingeai cu vârfurile jos.
Şi acolo m-au lăsat suficient timp, nu ştiu, enorm, nu pot sa-mi dau seama cât, la un moment mi-am pierdut şi conştiinţa, a fost aşa o chestie. Dar, din durere, foame, bătaie, epuizare fizică, n-am mai rezistat".
"Am dat declaraţia asta angajament că sunt de acord cu orice măsura vor lua împotriva mea. Jos, bineînteles că m-a pus să scriu că am dat-o nu forţat, neconstrâns şi am semnat-o.
***
Cu ajutorul unor colegi sufletisti de la CNSAS am identificat recent numele unora din anchetatorii care i-au torturat pe brasoveni, dar si pe alti disidenti. E vorba de ofiterii din Directia Cercetari Penale a Securitatii (temuta Directie a VI-a), unde activau si inculpatii Pirvulescu si Hodis.
Am putut afla astfel numele tortionarilor lui Danut Iacob la care se refera in declaratiile de mai sus: Guresoaie, Filip, Costache, Iordache, Enoiu.
Registrele consemneaza si orele de scoatere la ancheta si de aducere de la ancheta. Se confirma astfel practica anchetelor prelungite, inclusiv pe timp de noapte.
Inca o data, nu e vorba de anii '50. E vorba de anii-lumina ai regimului Ceausescu.
Procurorii au fost in posesia acestor probe de mai multi ani.
Identificarea tortionarilor, faptele de tortura/tratamente neomenoase si incadrarea lor juridica drept infractiuni contra umanitatii (art. 439 NCP), respectiv, contra omenirii (art. 358 vechiul CP, ca opozanti cazuti sub puterea adversarului politic), sunt elementare.
Si totusi, dosarul Brasov e blocat la Sectia speciala a Parchetului General de mai bine de 3 ani. Fara sa se intample nimic. Asta dupa ce a zacut ani de zile la Sectia Parchetelor Militare.
Cateva ultime amanunte: unul din tortionarii celuilalt erou brasovean, Marius Boeriu, audiat la termenul trecut ca martor in cazul Ursu, nu este altul decat Vasile Hodis, unul din cei doi inculpati in acest caz.
Am aflat astfel ca fiecare din cei doi tortionari ai lui Gheorghe Ursu i-a anchetat si pe manifestantii brasoveni: Hodis pe sapte dintre ei, Pirvulescu pe opt. Timp de zeci de ore, inclusiv noaptea.
Din declaratiile victimelor rezulta ca au folosit  aceleasi metode si zel.
Anchetele si torturile la care au fost supusi brasovenii s-au desfasurat tot sub acoperirea militiei: documentele de la CNSAS arata explicit cum brasovenii erau "transferati" in arestul IGM, unde li s-au adus acuzatii fictive de drept comun. In realitate erau anchetati tot la Securitate. Tot ca si Gheorghe Ursu.  Si ca sute de alti opozanti ai "Genialului Conducator", in mare majoritate ramasi anonimi.
Securistii le-au facut victimelor chiar si "dosare de penitenciar" sub invinuiri de drept comun. Si asta inainte sa fie judecati.
Redau mai jos, pentru referinta, o lista mai largita a anchetatorilor - majoritatea din Directia a VI-a a fostei Securitati - care "i-au avut in lucru" pe brasoveni in noiembrie 1987:
Konig, Morariu, Popa, Cotoman, Vasile, Stefan, Iordache, Trasca, Gordan, Coman, Musetoiu, Matei, Hodis, Dumitru, Guresoaie, Pirvulescu, Filip, Oancea, Mihai, Enoiu, Budu, Calin, Balasoiu, Pasca, Carasca, Jors, Secrieru, Marinescu, Hancila, Florea, Muresan, Dumitrescu, Constantin, Mihalea, Mancila, Grigorita, Bogdanescu, Udiu.
Ce asteapta oare procurorii Sectiei Speciale? Desigur, o intrebare retorica.

  • 30.3.2022. Anunt din partea RE:Rise si a Primariei Capitalei: Bucureștiul recunoaște eroismul lui Gheorghe Ursu, cel care ne-a avertizat pentru prima dată cu privire la faptul că blocurile în care locuim nu au fost consolidate după cutremurul din 1977, ci doar cârpite și, deci, lăsate în vulnerabilitate.
    astăzi, în ședința CGMB, a fost votată în unanimitate hotărârea ce prevede acordarea Titlului de Excelență (post-mortem) lui Gheorghe Ursu.
    un pas simbolic - dar important - un gest prin care Bucureștiul își exprimă formal recunoștința pentru acțiunile, eforturile și sacrificiile pe care Gheorghe Ursu le-a făcut pentru avertizarea populației cu privire la vulnerabilitatea seismică în care Ceaușescu a lăsat acest oraș, după cutremurul din 1977. vulnerabilitate cu care, iată, ne luptăm și astăzi - 45 de ani mai târziu.
    scrisoarea sa, citită pe post la Europa Liberă România în 1979, ar trebui studiată de fiecare locuitor al Bucureștiului.
    respectul, admirația și recunoștința mea se îndreaptă în special către cei care duc această luptă de zeci de ani de zile - adevărate monumente de tenacitate și de dârzenie.
    sunt, de asemenea, recunoscător celor care au înțeles importanța demersului și s-au alăturat pe parcurs, au susținut, promovat și popularizat povestea - autorități, societate civilă, persoane publice, oameni îngrijorați de cutremure și iubitori de adevăr, de libertate și de dreptate.
    lupta continuă!
  • 15.3.2022. Sedinta in procesul tortionarilor Pirvulescu si Hodis la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Au fost audiati, dupa mai multe luni de amanari, Nicoleta Giurcanu Matei si Marius Boieriu.
    Curajul celor doi de a i se impotrivi lui Nicolae Ceausescu - la Revolutie in decembrie 1989 si respectiv, in revolta de la Brasov din 1987 - este cunoscut. Despre represiunea inumana la care au fost supusi de catre Securitate si Militie, cei doi au mai vorbit, si s-a scris. Am scris si eu pe aceasta pagina, cel mai recent pe 15 februarie. Ramane ca si justitia romana sa internalizeze in sfarsit realitatea arestarilor politice si torturilor sistemtice din timpul regimului Ceausescu.
    Este o tragedie a istoriei noastre contemporane ca realitatea violentei represiunii ceausiste - careia i-au cazut victime inclusiv martirii Revolutiei - e inca pusa sub semnul intrebarii. A ramas astfel un subiect de stricta actualitate, pur si implu pentru ca vreme de mai bine de trei decenii, unii magistrati romani au acoperit barbariile fostei politii politice.
    Mai sunt si alte motive pentru care acest caz e de actualitate. Una din ratiunile pentru care Gheorghe Ursu a fost torturat si ucis de Securitate a fost scrisoarea lui la Europa Libera prin care dezvaluia o alta crima a lui Ceausescu: sistarea consolidarii blocurilor avariate de cutremurul din 1977.  Or, acele blocuri sunt si astazi un pericol public.  In ultimul numar din Dilema veche, Liviu Tofan, alaturi de Matei Ietam si altii au tras inca un semnal de alarma pentru riscul seismic al Bucurestilor.
    https://dilemaveche.ro/.../tema.../articol/pericol-public-1
    In sfarsit, cazul e de actualitate si pentru ca atrocitatile unui dictator cu sorgintea in aceeasi politie politica comunista ca tortionarii lui Gheorghe Ursu, se petrec astazi zilnic in Ucraina.
    Sa ne amintim ca, la fel ca Nicoleta, tatal ei si atatia alti romani in 1989, la fel ca Marius Boieriu, Danut Iacob si temerarii lor colegi in 1987, oameni curajosi demonstreaza astazi in Rusia impotriva lui Putin - un alt tiran despre ale carui crime este interzis sa se vorbeasca in tara sa. Acei rusi isi platesc si ei, cu libertatea si nestiute traume, curajul impotrivirii.
  • 14.2.2022. La ICCJ, o noua sedinta in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu. Pauza de doua luni s-a datorat pensionarii fostului presedinte al completului de judecata, Stefan Pistol. A fost a treia pensionare si a doua schimbare de complet in apelul acestui proces, care se judeca de doi ani la Inalta Curte.
    Reamintesc ca la  Curtea de Apel Bucuresti unde s-a judecat, intre 2016-2019 , fondul cauzei, inculpatii au fost achitati, sub pretextul ca in perioada Ceausescu
    nu au existat acte multiple, respectiv reprimarea formelor de opozitie fata de regimul comunist”, “fiind utilizate alte metode pentru temperarea și controlarea  acestora, respectiv influentarea pozitiva a persoanei ,in sensul renuntarii la astfel de preocupari”(!)
Pentru cei care nu-si mai amintesc istoricul cauzei si limbajul Securitatii ceausiste, aceste expresii sunt exact cele avocatilor apararii celor doi tortionari. Sunt si tezele disculpatoare ale fostilor securisti din ultimii 32 de ani.

Judecatoarea Mihaela Nita a spus-o clar in motivatia achitarii din octombrie 2019: “Politica statului român nu era de reprimare a formelor de opoziție față de regimul politic și conducătorul statului  prin violență”.

La sedinta de azi vor veni doi martori. Doi eroi ai opozitiei fata de Nicolae Ceausescu, pe care doamna Nita l-a considerat atat de bland. Pe 15 noiembrie 1987, alaturi de sute de colegi brasoveni, domnul Marius Boieriu s-a ridicat impotriva acelui conducator.  Iar pe 21 decembrie 1989, Nicoleta Matei-Giurcanu a manifestat, la numai 14 ani, alaturi de tatal ei, impotriva aceluiasi conducator. Amandoi au cunoscut in mod nemijlocit “metodele pentru temperare si influentarea pozitiva” ale Securitatii ceausiste. Si le-au relatat cu curaj.

Marius Boeriu, presedintele asociatiei “15 Noiembrie” (dintr-un interviu cu Marius Oprea si Stejarel Olaru):
“…trei ofiţeri de miliţie în civil… m-au luat ca din oală, m-au băgat în dubă şi direct la miliţie… De pe scări au început să mă bată . Deci, m-au ţinut pe scări vreo ora că nu găseau birou liber, toate birourile erau pline, erau ocupate cu colegi de-ai mei care erau anchetaţi. Se auzeau ţipete, urlete.
[imi spuneau]: “Lasă că-ţi arătăm noi ţie demonstraţie!”.
Am fost bătut… de la ora 5 seara de când am fost arestat, am dat o simplă declaraţie cu ce-am făcut în 15 noiembrie, şi până la ora 12 noaptea am fost bătut… de doi ofiţeri [banuiesc] de miliţie, îmbracaţi civili, bănuiesc că erau din Bucureşti, nu erau din Braşov.
…în Bucureşti era [si] o anchetă psihică… Acolo când îţi aducea mâncarea automat îţi spunea să te pregăteşti pentru anchetă. Când te întorceai nu mai aveai nici hrana aia, arpacaşul ăla pe care ţi-l dădeau.
Cât stăteam la anchetă, o ora, doua, trei ore cât dura ancheta, când mă întorceam nu mai era nimic. Lucram în trei schimburi, la un moment dat nici nu mai aveam idee dacă e zi sau noapte, fiind şi celula foarte întunecoasă nu ştiam nici ce dată mai e, câte zile au trecut de când sunt arestat.
Pe ei îi interesa foarte mult cine este capul, relaţii externe, influenţe vestice. Nu le venea să creadă că a fost pur şi simplu o mişcare spontană… la un moment dat din anchete şi atâtea bătăi, presiunile fizice la care am fost supus, şi eu credeam.
La un moment dat la Bucureşti, a venit… Postelnicu, mi-a pus şi pistolul la cap. În camera de anchetă era un birou uriaş, mi-a pus pistolul la cap, şi mi-a zis că cu mâna lui ne împuşcă pe toţi în faţa consiliului judeţean din Braşov dacă nu zic cine a organizat toată manifestarea. Ulterior am aflat că este Postelnicu.
După aceea au încercat altă metodă. M-au mutat de la ăla din cameră, m-au mutat cu un criminal în cameră. Deci era unul de prin judeţul Covasna, tăiase gâtul la cineva.
Mi-au zis anchetatorii când m-au scos la anchetă: “Vezi că ăla care stă în cameră cu tine e un criminal.”. Deci, astea erau metodele care le foloseau ei.
Când am fost agresat fizic acolo cu bătaia, m-a pus la un moment dat un  în faţa unei declaraţii angajament în care îmi asumam responsabilitatea că o să plătim toate daunele produse, că o să ne ducem unde ne trimit ei. Eu n-am vrut să semnez declaraţia aceea. Atunci un anchetator maiorul Coceanu, un tip foarte bine facut, m-a luat într-o serie foarte puternică de bătaie, n-am avut încotro n-am mai rezistat şi am semnat declaraţia respectivă.
… tata, atunci când ne arestaseră nu ştia unde suntem, dacă mai suntem în viaţă, n-a putut să obţină nici o informaţie pe unde suntem, atunci a facut un preinfarct şi s-a pensionat de boală după aceea.
Din marturiile altor colegi ai domnului Boeriu (din volumul Ziua care nu se uita, 15 noiembrie 1987, de Mariu Oprea si Stajerel Olaru; si din Dosar Braşov 15 noiembrie 1987, de Mihai Arsene).
Aurel Hoszu: “In momentul in care am intrat in sediu, pe casa scarilor, m-au luat si m-au izbit de zid… Din momentul acela au inceput bataile. Mi-au spart si arcada… Am fost legat cu lanturi de miini si cu bile la picioare”.
Gheorghe Banciu: “Unul dintre ei a dat ordin sa se aduca niste catuse pentru a fi cit mai bine imobilizat si batut pentru ca sint ‘rau’… Dupa ce am fost prins cu mina in perete… am fost batut si la talpi, incit nu mai puteam de durere.”
Ioan Dan: “Aproximativ 10 minute ma bateau la talpi asezat in genunchi pe un scaun, dupa care ma bateau la palme. Primele 30 de lovituri le-am simtit, dupa care nu mai eram in stare sa simt nimic… Aveau un stil aparte de a ma lovi. Imi luau declaratii si mi-o citeau stind in capatul celalalt de masa. In felul acesta eram nevoit sa ma intend pentru a semna hirtia. Celalalt anchetator, aflat in partea cealalta a mesei, in momentul cind vroiam sa semnez, ma lovea in rinichi cu bastoul, atat de tare incit am cazut si in acel moment, cred ca era vreo 4 dimineata, le-am spus ca nu mai vorbesc cu nimeni pina nu vine cineva de la procuratura… Anchetatorul meu… ma batuse atat de rau la picioare, incat dupa o noapte si o zi de ancheta n-am mai putut sa merg pe jos timp de doua saptamini.”
Mihai Macovei: “La uzina eram sub presiune psihica, mai ales pentru ca veneau de la Partid sau sefii de sectie si ne amentintau ca vom fi impuscati. Personal activistul de pe sectie…: ma criminalule, tu meriti sa te-mpuste! Lasa, o sa vedeti voi!’… M-au ridicat pe 18 dimineata si am fost batut o noapte intreaga, pina pe 19. In pauza de bataie trebuia sa scriu declaratiile… Am trecut prin miinile a numerosi anchetatori, veneau cam cinci in fiecare zi. Problema lor era ca nu vroiam sa recunosc”.
Iosif Farkas: “… cand am fost scos din celula, era in jurul orei 11 noaptea si dus cu catusele la maini… pe scari. Acolo am fost dat in prmire unui capian Radoi… Acesta m-a batut o noapte intreaga fara sa ma puna sa declar nimic in scris… O noapte intreaga am fost batut si nu am putut sa recunosc nimic, pentru ca pur si simplu nu era adevarat ceea ce imi cerea sa recunosc. M-am batut cu bastonul a maini, la palme, pina dimineata, cred ca in jur de ora 5.... La Bucuresti … chiar din prima seara am fost dus la ancheta care a durat toata noaptea si unde am fost din nou batut cu bastonul de lt. maj. Iordache, care vroia acelasi lucru: sa declar ca am spart usa Consiliului Judetea, si ca l-am lovit pe primarul Calancea. Dupa cateva zile am inceput sa fiu scos la ancheta numai noaptea… Vroiau sa schimb din nou sintagma, dar de aceasta data cu ‘elemente huliganice’. Aici vroiau sa ajunga. Sa declaram in scris ca santem huligani… Nu, ei simplificau totul pentru a ne judeca exact pentru asta, pentru huliganism, nu pentru protest politic si social”.
Marius Nicolaescu: “Eram intr-o colivie – nu aveam unde sa fug de sistem si de Securitate. Colivia asta se numea Romania. Oriunde as fi fugit in tara asta, puteam fi arestat si dus intr-o celula la Militie... Bataia a inceput imediat. N-au stat mult la discutie. Am fost dus intr-o celula cu inca patru muncitori si un tip arestat pentru trafic cu aur, dar care era acolo pentru a obtine informatii despre noi... In prima faza am fost anchetat de un ofiter din Brasov, dupa aceea au adus ofiteri de securitate in alte judete. Dupa trei zile de ancheta, timp in care am fost batut asa cum nu m-a batut nimeni vreodata, n-am reusit sa mai ascund nimic... Noi o numim ancheta acum, dar n-a fost ancheta. A fost un fel de razbunare a sistemului impotriva noastra. Pe vremea aceea, la Militie, in orice birou... la inaltimea de un metru, se afla in zid un piron prins in beton, cu un belciug la capat, de care erau legati infractorii cu ajutorul catuselor. Ca in evul mediu... Ofiterul a luat un scaun, l-a pus cu spatarul la perete, si mi-a zis ‘Ia urca-te tu in genunchi pe scaun si stai cu fata la perete!’. M-am urcat si nu i-a convenit. A mai pus doua tomuri din cuvantarile lui Ceausescu pe scaun si m-a pus sa ma urc din nou. De ce? La inaltimea la care eram nu-i convenea pentru ca nu avea acces liber la rinichiul meu. Si in felul acesta putea sa ma loveasca cum trebuie. Apoi ma puneau sa stau cite o carte de un kilogram in fiecare mana, cu bratele intinse si dupa un sfert de ora nu mai stiam ce se intampla cu mine. Daca imi coboram mainile sub nivelul liniei de pe perete, incepeau sa ma loveasca cu bastoul tot in rinichi, locul cel mai sensibil, si fara sa lase urme. Nu-mi rupeau mainile, nu ma invineteau, pentru ca trebuia sa arat bine in poza... [La Bucuresti] ne-au transporta cu o duba inchisa plina de arestati cu catuse la maini si la picioare. Aici se simtea ca e cu totul alta Militie, mult mai dura, mult mai militaroasa... In celule stateam cu detinuti de drept comun... Am fost anchetat de un singur maior, si primele trei zile nu ne lasau sa dormim. Eram anchetat numai noaptea. Lipsa somnului a fost singurul element de tortura... Au inceput sa fie redirectionate toate declaratiile. Trebuia sa fim legati de Codul Penal, la distrugerea de bunuri, vandalism si huliganism. Brusc nu ne-a mai intrebat nimeni de Ceausescu, de comunism, de nimic...” “Am fost anchetat si declaratiile mi-au fost smulse prin tortura, batai, ancheta prelungita pana la 20 de ore pe zi”.
Dumitru Broasca: “De cum am coborat din duba am cazat ... intr-un WC. Au intrat doi subofiteri si ne-au umplut capetele de pumni... A fost adus si un minor... Numele minorul era Dan Ordace. Acesta a fost intr-adevar eliberat... dar marturiile sale, care imi declara in 1990, au fost obtinute sub tortura – au fost (ca si in cazul altor retinuti, asupra carora nu se putuse proba participarea la distrugere) folosite la intocmirea actului de acuzare, minorul anchetat fiind citat ca martor in rechizitoriul Procuraturii (o practica de altfel cu totul in afara legii).”
Vasile Anghel: “Pe data de 16 noiembrie a venit in uzina un colonel de Securitate care mi-a tinut un discurs in care imi explica cum niste huligani au devastat Primaria si Consiliul judetean de partid si ma intreba daca nu stiu pe cineva dintre muncitorii care au fost acolo... Am observat 4 persoane necunoscute care asteptau pe cineva, probabil pe mine... M-au identificat si mi-au spus ca nu-mi voi mai vedea copilul, care avea 4 saptamani, niciodata. M-au introdus intr-o masina si continuau sa ma intrebe daca am fost la demonstratie... Stateam inghesuiti ca niste animalele si legati cate doi cu catusele. La urcarea in masina ni s-a spus clar: ori mergem in padure la Sinaia, ori la Balta Alba sa ne execute... Pe mine m-a anchetat cpt. Erhan, cel putin asa a declarat ca-l cheama. A fost foarte dur cu mine. ‘Aici o sa povestesi si despre tata pe care ai supt-o la ma-ta!’ si mi-a aplicat o lovitura peste urechea dreapta si un pumn in stomac rapid, fara sa-mi dau seama, incat atunci am lesinat pentru prima data in viata mea.... Am inceput sa scriu declaratii pana la 5 dimineata... Am intrat pe mainile unui colonel de securitate din Botosani, pe nume Francu... Am primit un alt anchetator, un lt. maj. care s-a recomandat cu numele de Rosu. Avea un altfel de baston in mana, si se arata nemultumit de faptul ca nu declarasem ce trebuia sa declar.... M-a lovit cu podul palmei. Ne prezentam la seful securitatii, la generalul Postelnicu [de fapt, din 3 oct. 1987, acesta era ministru de Interne, nn]… a fost o revolta, o revolta a nemultumirilor, impotriva a ceea ce a insemnat surubul stans pana la maxim, o revolta impotriva lui Ceausescu si bineinteles a sistemului comunist. Nu inteleg nici acum de ce unii oameni care actualmente sunt cu functii destul de inalte – continua sa fie anchetatori, procurori, generali, deputati, - ne-au putut considera atunci huligani”.
Iuliana Biro: “... ma asteptau acolo organele de militie si nici nu m-au lasat sa intru in casa pentru a-mi lua ramas bun de la familie. Dimineata m-au dus la militia din Brasov, m-au batut, m-au pus sa dau tot felul de declaratii, iar dupa-amiaza am fost bagata intr-o duba... Zilele de ancheta din Bucuresti sint de neiertat si de neuitat. Nu pot sa uit toata viata bestialitatea, vorbele... mai ales o anchetatoare care m-a torturat. Ma bateau in talpa si in mijloc. Ce cuvinte jignitoare ne-a adresat, mai ales pentru ca sunt maghiara... ‘curva unguroaica’. Au avut un comportament de nedescris oamenii astia.... si trauma si spaima si frica... in cele 11 zile petrecute acolo am slabit 10 kilograme. Cand m-am intors acasa, nimeni nu m-a recunoscut, nici familie, nici colegii de la munca. Si acum simt ca sunt distrusa complet: mereu iau medicamente, am dureri, nervii imi sunt la pamant. Am fost internata vreo trei luni la psihiatrie, si inca sunt distrusa complet...” “Crunt, ziua si noaptea, cu bastonul de cauciuc, 10 zile de nopti si chin, am fost nemincati, chinuiti, nedormiti, declaratii dupa declaratii... am fost tratata in mod bestial, cu cele mai josnice cuvinte (‘afurisita’ si ‘curva unguroaica’)... Pentru mine, faptul ca dupa eliberare, dupa 1989 n-am putut sa-i dam in judecata care s-au purtat atat de urat cu noi e o mare durere... Am asteptat cu speranta ziua in care acesti oameni vor intrebati si pusi sa raspunda la intrebari. Pana atunci, ei traiesc si merg pe drum cu fruntea sus, cred ca au uitat tot ce-au facut si e pacat, pentru ca au suferit niste oameni nevinovati, tineri, oameni in varsta, femei cu copii, cu familii. Si imi pare rau din cauza asta“.
Danut Iacob: “[un fost coleg mi-a spus] ‘vezi ca ai fost cautat de niste securisti’... Venise un tip care ma cauta pe mine. A intrat in casa si zice: ‘trebuie sa vii la militie si sa dai o declaratie. In cartier s-a comis un viol si semnalmentele corespund cu ale tale... Mi-au dat un pumn in cap si au inceput sa ma injure.... – incercau sa ma intimideze... Am fost imbarcati intr-un ARO si trimisi la militia din Brasov. Ne-au bagat intr-un hol si in jurul meu parca era abator. Oamenii urlau ca din gura de sarpe, se auzeau strigatele lor din toate birourile, prin usile inchise... Il vazusem pe unul ca iesi invelit intr-o patura, deci se eliberase camera... Mi-a dat una in capt si a iesit afara. Apoi a intrat unul cu manecile suflecate... Cand ma lovea, la lungeam pe tot biroul lor. M-a lasat jos, intins pe birou. A intrat celalalt, care a incercat sa-mi ia prima declaratie... ‘Schimba declaratia si spune exact ce-ai facut. Te nenorocesc astia cu bataia!’... Dupa ce a citit declaratia a plecat, dar a intract celalalt, cel cu minecile suflecate, care a inceput sa ma bata din nou... Au folosit tot felul de metode in timpul anchetei. Isi lasa geaca de piele pe jos, scotea pistolul si-l punea pe masa... M-a luat si el la bataie. Eram batut si daca ma uitam la poze, eram batut si daca n-o faceam. Ma intrebau, aratand tabloul de pe perete: ‘Ba stii cine-i ala?’ ‘Ceausescu’. ‘Ba, ala e tovarasul Ceausescu!’. Urmatoarea repriza de lovituri era asigurata. Eram pus sa stau intr-un picior, in timp ce eram supravegheat de un caine lup care state... in fata mea. Daca indrazneam sa las piciorul jos, cainele maraia, ma avertiza ca se pregateste sa ma atace... Acesta ridica receptorul, vorbeste cateva minute, si-mi zice: ‘Ia uite ba, nevasta-mea nu ma crede ca sunt la munca’. A intors telefonul catre mine, si a inceput sa ma bata, spuandu-mi sa urlu. Cand a ridicat receptorul se auzea cum femeia radea... Mi-a spus ca mama si sotia mea sunt deja arestate, si ca numai prin declaratia mea le mai puteam salva. Totul era regizat, pentru ca eu eram considerat in continuare o persoana necooperanta... M-au trimis la ‘bicicleta’, o camera rece si intunecoasa, pe a carei pereti curcea intodeauna apa. In acea camera umeda m-au dezbracat la chiloti si m-au incatusat de o veriga intr-o pozitie in care numai virfurile de la degetele de la picior mai atingeau pamantul... La un moment dat mi-am pierdut cunostinta. Din cauza durerilor, foamei si batailor, n-am mai rezistat. Dupa ce am fost scos de la ‘bicicleta’ am fost insotit de un ofiter, cred ca era colonel, pentru ca avea trei stele mari... Ma insoteau in celula, unde m-au lasat vreo jumatate de ora sa ma refac, in asa masura incat sa fiu capabil sa semnez declaratia finala, cea in care spuneam ca sunt de acord sa suport cheltuielile, sunt de acord cu orice pedeapsa pe care o voi primi, si ca voi incerca, avand in vedere tineretea mea, sa ma reabilitez si sa fiu un sprjin partidului. Era o declaratie angajament in finalul careia, culmea ironie, scriam ca nu am dat-o sub presiune sau fiind constrins... [cand am fost dus acasa] nu-mi dadeam seama cum aratam, nu avusesem posibilitatea sa ma uit in oglinda pana atunci, dar am vazut-o pe maica-mea cum striga.... Credea ca a intrat cineva strain in casa si se speriase... Tata s-a ridicat din pat si intreba ce cautam in casa, iar eu am izbucnit in plans. Nu-mi venea sa cred ca nu ma recunosc.”
Aurel Hoszu: “... nu mai stiai cand era zi si cand era noapte. Bastoanele de cauciuc la talpa si pe urma eram pus sa scriu declaratiile. Si eu scriam in declaratie ce facusem, mai bine zis ca vazusem. ‘Nu-i bine, alta’. Ma loveau peste palme pana nu mai puteam sa tin pixul. Ii interesa cine a condus revolta, cine era oranizatorul. ‘Ai spart candelabrul! Trebuie sa spui ca ai spart candelabrul de la judeteana!’ “.
Eugen Tudose: “Cineva a lansat zvonul ca pe serptentinele de la Predeal – Sinaia ne vor debarca si vom fi executati. Ne era teama. Totul se nastea din teama. Foloseau tot felul de metode pentru a ne intimida si a ne determina sa recunoastem ca nu mai suntem muncitori care revendica o serie intreaga de conditii umane, ci niste huligani care distrugem, spagem, dam foc. Pentru ei eram vandali.”
Cristian Zavelea: “M-au stresat mult anchetele, pe mine m-au terminat psihic. Intr-o noapte m-au scos de doua ori, imediat dupa stingere, si dupa aceea spre dimineata, spunandu-mi ca daca nu scriu, nu mai aveam timp sa ma culc. ... daca nu spuneam ce trebuie, ma loveau cu bastonul. Eram lovit la maini si picioare si vroiam neaparat sa scap de dureri. Declaram tot ce voia. Nu vroiam decat sa ma duc la culcare. Lipsa somnului ma facea sa accept orice. Cred ca daca mai dura vreo doua zile, nu stiu, poate nu mai rezistam. Declaratiile pe care le-am scris in arestul de la Bucuresti au fost date prin prisma presiunilor psihologice. Acceptam sa declar orice. Declaram toate acestea pentru a scapa de batie si pentru a prinde citeva ore de somn”.
Cecilia Jugănaru: “Prima dată cînd am intrat într-un birou, am văzut că înăuntru se afla un tip de vreo 50 de ani. Eram îmbrăcată în salopetă. Am dat bună ziua, dar domnul m-a primit cu o palmă atît de puternică, încît acum am timpanul spart. Mi-a spus foarte pe scurt ce trebuie să fac: “Noi îţi dictăm şi tu scrii”. Am încercat să-i explic, să-l fac să înţeleagă faptul că eu scriu ceea ce am făcut, nu ce vor ei. Au început să vorbească urît, să mă înjure şi am mai primit o palmă... În jurul orei 21, a fost adus în birou un copil. Bătut, cu palmele umflate, de abia mergea. În momentul în care a intrat, mi-au zis să mă întorc cu faţa şi l-au întrebat pe copil dacă mă recunoaşte: “N-am văzut-o pe doamna în viaţa mea”. Cred că avea vreo 15 ani. Un copil arestat cu geanta de şcoală pe umăr. “Doamnă, nu v-am văzut, dar am fost pus să declar că da, mi-au spus ce să scriu”. “După patru zile de anchetă în Braşov, am fost ridicată şi dusă la Inspectoratul General al Miliţiei din Bucureşti. Din acel moment, am rupt orice legătură cu familia. Cred că e prima dată cînd spun că am fost bătută în Bucureşti, nu am recunoscut niciodată, nici soţului, nici colegilor nu am spus cîte palme am am luat şi bastoane am putut să primesc. Eram şi gravidă şi le-am spus să nu mă mai bată. Au zis că mint şi nu mai conteneau să mă facă “tîrfă”.
[…] ofiterul “mi-a vorbit foarte vulgar. M-a lovit, m-a tras de păr şi mi-a vorbit foarte urît ... am fost dusă la Bucureşti în condiţii neomeneşti... anchetele durau 23 din 24 de ore”. În seara cînd ne-au eliberat, am fost chemaţi într-o sală mare... Erau numai persoane importante acolo: “Gata, te duci acasă, dar să fii cuminte. Dacă scoţi o vorbă şi spui la cineva prin ceea ce ai trecut, iar vei fi arestată şi nu mai scapi. Te împuşcăm. Ori cu tine, ori fără tine, România merge înainte”.
Werner Sommeraurer: [La Bucureşti], căpitanul care mă ancheta mi-a pus pistolul în gît în faţa lui Ristea Priboi. Nici Priboi nu s-a lăsat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a întins pe masă şi m-a lovit peste tălpi atît de tare încît îmi crăpaseră tălpile de la pantofi... În momentul cînd am fost percheziţionat, mi-au distrus toată aparatura trîntind-o de pămînt...
Pe Ristea Priboi l-am văzut prima dată în timpul anchetelor din Bucureşti. A intrat în birou şi i-a spus anchetatorului să înceteze ancheta, pentru că “generalul” îi cere raporturile. Îmi spunea: “Fir-ai al dracului, tu vrei statut [de] politic?...”. De fapt, cele mai crunte bătăi le-am îndurat la Bucureşti, mi se închegase sîngele şi îmi era frică să nu urce cheagurile de sînge către inimă. Eram numărul 199, nu-l pot uita nici o clipă şi stăteam în camera 22... Le plăcea să te scoată la anchetă nedormit. Te duceau în celulă, credeai că ai în sfîrşit un răgaz de odihnă, dar veneau să te cheme după numai cîteva minute. Eram anchetat 24 de ore din 24, iar ei lucrau în trei schimburi... Chiar Vlad Iulian mi-a dat o palmă peste ceafă, mi-a spus că sînt fascist şi m-a întrebat “ce cauţi aici, de ce nu pleci dracului în Germania?”.
Cred că am dat vreo 60 de declaraţii în perioada asta... vedeam în ceaţă, auzeam foarte prost, nici nu mai ştiam pe ce lume mă aflu. Căpitanul Călan, la un moment dat, scosese un pistol din seif... A apăsat pe trăgaci, am auzit ţăcănitul pistolului îndreptat înspre mine şi apoi tot el a zis: “Păi ce, crezi că sîntem chiar criminali?”. “Da. L-aţi omorît pe Gheorghe Ursu şi l-aţi ars, ca să nu rămînă urme!”. “Păi de unde ştii?”. “Ascult Europa Liberă!”. Generalul Nuţă mă tot întreba de ce am ieşit în stradă. Am încercat să-i explic: trăim fără curent electric, fără mîncare, fără căldură…
Florin Postolachi: “Primul meu anchetator a fost un căpitan de la Bucureşti, blond... din cauza lui am luat bătaie. La un moment dat, m-a pus să dau o declaraţie... Mi-a luat declaraţia şi a plecat să o confrunte cu cea dată de Eugen Tudose. În lipsa lui, a venit altul care a început să mă bată. ... După ce m-a bătut şi m-a tot dat cu capul de birou, a plecat. În cîteva clipe, îşi face apariţia căpitanul cel blond, care mă întreabă ce s-a întîmplat cu mine. “Păi, m-a bătut unul!” I-am zis cine şi s-a dus după el. În timp ce îl căuta, a intrat în cameră cel care era căutat, mă leagă de un belciug aflat în perete şi mă loveşte în ficat: “A, te-am bătut, f… Dumnezeii mă-tii”. A plecat, a venit celălalt, dar eu nu mai ziceam nimic. Mi-am dat seama că sînt înţeleşi. Unul pleca şi celălalt mă bătea. M-a întrebat dacă a mai venit bătăuşul şi i-am spus că nu. Mi-a spus să scriu o declaraţie care să fie conformă cu cea a lui Eugen Tudose, a plecat, iar am fost bătut de cel după care se tot ducea în lipsa lui şi pe care niciodată nu-l întîlnea. Căpitanul nu m-a lovit, dar s-a jucat tot timpul cu mine. A venit, mi-a spus că rezolvă el să fiu trimis acasă şi chiar mi-a spus “Hai, pleacă acasă!”. Cînd mă pregăteam să plec, a intrat un necunoscut cu care a vorbit, după care mi-a zis să mai stau puţin. M-am întors în cameră şi pînă dimineaţă am stat în picioare[1]. Erau vreo trei scaune, dar toate erau ocupate de oameni bătuţi violent şi erau şi în vîrstă. Toţi stăteau prăbuşiţi pe scaune.
Nu-mi dădeam seama dacă am plecat la Bucureşti dimineaţa sau nu. Drumul a fost stresant, eram legaţi la mîini cu cătuşe care îţi intrau în carne la orice mişcare bruscă a maşinii şi credeam că vom fi executaţi pe drum. Am ajuns la Bucureşti într-o stare deplorabilă. După ora 10 seara, am intrat în anchetă, la nici o jumătate de oră după ce am ajuns acolo, pînă dimineaţă la 6.00. Era a doua noapte de cînd nu dormisem. Am fost arestat luni şi n-am mai dormit pînă joi. La un moment dat, nu mai ştiu ce vorbeam, mi se închideau ochii şi nu voiam decît să dorm.
[Metoda a fost îndelung folosită de Securitate în cursul anchetelor. Pentru diverse procedee de presiune psihica, vezi M. Oprea, Banalitatea răului…, p.345-353].
Am avut mai mulţi anchetatori în arestul de la Bucureşti. Era maiorul Voinea, nu se prezentase, dar scria pe dosarul lui. Alături de el au mai fost alţi patru indivizi. Cel mai mic în grad era locotenent, dar era şi cel mai rău. La prima noastră întîlnire, mi-a dat cred vreo două sute de palme, fără să-mi spună nimic. Dacă maiorul Voinea nu mi-a dat o palmă, acest locotenent mă bătea de fiecare dată cînd avea ocazia. Pentru că încercam să mă protejez, declaraţiile date la Braşov erau cam în felul următor: dacă mă întrebau despre demonstraţii, spuneam că nu am fost. Apoi, după cîte o bătaie, scriam în marginea foaiei că “am minţit”. Dacă mă întrebau despre lozinci, spuneam că nu am strigat “Jos Ceauşescu”, după care mă puneau să scriu “menţionez că am minţit”. Cînd am ajuns la maiorul Voinea, aveam vreo şapte declaraţii cu “menţionez că am minţit”. Şi mi-a zis: “Dacă mă mai minţi o dată, te bat de te rup. Scrie şi tu o declaraţie în care să mărturiseşti adevărul. Liderul, cine era cel cu cască albă?” ... am aflat că pe e [Tudose]l l-au dus într-o cameră ai cărei pereţi erau pătaţi cu sînge şi unde se auzeau tot felul de zgomote, ca şi cum ar fi fost bătut cineva, iar pe mine mă lovea de-a dreptul, aproape iraţional, acel locotenent. Cred că, în urma întrebărilor pe care ni le puneau, aplicau metode diferite. Locotenentului îi plăcea să-mi spună că sînt “o cantitate neglijabilă, fac pe tine şi nu ştie nimeni! Aici rămîi!”. Pentru că locotenentul continua să mă bată, de îmi venea să plîng, mai ales pentru că dispunea de mine cum voia el, l-am întrebat într-o zi dacă are dreptul. Dacă are dreptul să mă bată, evident, numai că el a înţeles altfel întrebarea, dacă are Facultatea de drept. Şi m-a văzut că am zîmbit. “A, eşti arogant!” şi a început din nou să mă bată.
Şi pentru că eram scos la anchetă pentru a fi privat de somn, se întîmpla să mai aţipesc în timpul discuţiilor noastre.... Omul ăsta, de exemplu, l-a bătut pe Constantin Bradu, încît i-a spart timpanul...
Constantin Bradu relata în 3 decembrie 1990 (declaraţie aflată în arhiva Asociaţiei 15 Noiembrie) “ La Bucureşti am fost anchetat de maiorul Grigoriţă Florin, de un alt colonel... care m-a bătut la palme şi la tălpi. Am mai fost anchetat de maiorul Oancea, care m-a bătut, spărgîndu-mi timpanul stîng, pierzîndu-mi parţial auzul”.
Bencze Deneş: “Am fost introdus într-o maşină şi îmi spuneau că aş fi violat o fată... A fost arestat în 16 noiembrie la locul de muncă “de către un locotenet şi alţii trei. La Miliţie am fost bătut de cei patru... După care am fost preluat de către un căpitan de la Bucureşti, care a chemat pe un alt căpitan – aşa cred – care m-a bătut [se repetă scenariul descris de Postolachi – n.n.]... La Bucureşti am fost bătut de către un anchetator în vîrstă de 50 de ani, ...şi de un alt anchetator care era brunet […]. (M. Arsene, op.cit., II, p. 96). Într-o singură noapte de anchetă petrecută în Braşov, am fost bătut de cinci sau şase anchetatori. Pleca unul, venea un altul. La un moment dat, m-am ascuns sub un birou, pentru că m-au batut. Am primit o lovitură care m-a trimis direct într-un geam, pe care l-am spart: “A, vrei să evadezi?” Şi a continuat seria loviturilor, cu mai multă forţă.
A doua zi am fost transportat la Bucureşti. Unul dintre anchetatori care spunea că e din Buzău, mic de statură şi cu mustaţă, îmi spunea: “Domne, dacă eu zic că laptele-i negru tu, trebuie să zici că-i negru”. Şi aşa făceam. “Bă, ai fost acolo?”. “Am fost”. “Ai spart?”. “Am spart tot”. Apoi îmi spuneau că nu aşa am fost învăţat de partidul comunist, să merg la primărie şi să sparg, nu asta era morala comunistă”
Constantin Cocan: ... Se striga “Jos Ceauşescu” şi, la un moment dat, am văzut cum cineva a reuşit să desprindă tabloul lui Ceauşescu de pe clădire. Cînd a căzut, lumea a început să-l aprindă şi m-am alăturat lor, să dansez pe pînza aceea mare... La Miliţie a trebuit să dau o declaraţie, după care m-au ţinut o noapte întreagă în picioare pînă dimineaţa, dimineaţa ne-au băgat la beci şi după o noapte sau două am fost trimişi la Bucureşti. Acolo am văzut ce înseamnă bătaia. Eram lovit de fiecare dată cînd scriam o declaraţie pentru că, la finalul ei, auzeam “nu-i bine, ţine palma”. Apoi mă trimiteau jos, eram ţinut vreo 10 minute după care mă urcau din nou în birou şi povestea se repeta. În zece zile de anchetă am slăbit exact 12 kilograme şi am ajuns să urinez sînge din cauza bătăilor [Ca si GHEORGHE URSU, nn]. Nu cred că mai rezistam încă două zile.
Marian Ricu: “Stai, mă, că-ţi dau eu numai revoluţie”. Au început să mă bată în reprize, cînd se odihnea unul, începea celălalt. Mă acuzau că am găurit tabloul lui Ceauşescu, că am luat o coadă de steag pentru că era din pînză şi nu se găurea. Îl găurisem de vreo două ori şi pe vremea aceea, să găureşti tabloul lui Ceauşescu... M-a lovit de cîteva ori şi mi l-a arătat… N-am recunoscut, dar ce bătaie mi-au dat! Şi cînd îţi dădea cîte una, cădeai în genunchi...”
La Miliţia din Braşov a fost bătut cu pumnii şi bastonul de lt. major Achim, ca şi de un căpitan “brunet, 40 – 45 de ani, înalt (1,80 m), solid, cred eu căpitan, din ce am auzit – m-a bătut cu pumnii, lovindu-mă de calorifer, după care m-a lovit cu piciorul”, pe tot parcursul nopţii de 15 spre 16 noiembrie 1987. Acesta l-a anchetat ulterior şi la Bucureşti, unde a primit acelaşi tratament de la o persoană de 1,70 m, ... a fost identificat de colegi ca fiind maiorul Cocean... “m-a ameninţat şi cu o scîndură de lemn, zicînd că dacă nu spun nimic, mă toacă”.
Ovidiu Mocanu: “A, păi voi sînteţi din Braşov! Voi sînteţi cu 15 noiembrie! Unde lucraţi?”. “La Steagu’ Roşu”. Şi au început să ne bată. Şi ei jucau rolurile miliţianului bun şi miliţianului rău. Intra unul în cameră şi îmi spunea să stau pe un scaun: “Te ia dracu’ dacă te mişti de acolo!”. Venea altul: “Ce faci bă, stai pe scaunul şefului meu?”. Şi începeau loviturile. Ne puneau să ne alegem bastoanele cu care ne loveau. Nici nu mai ştiu ce am declarat în anchetă, pentru că nu mai ştiam ce se întîmplă cu mine. De fapt, scriam ceea ce spuneau ei, nu aveam cum să schimb nimic.
Aurel Burceanu, despre ancheta la Bucureşti: “timp de două săptămîni, indiferent de zi sau noapte, eram scos din celulă şi anchetat. Purtam numărul de ordine 408. Ancheta decurgea în felul următor: aşezat pe genunchi, pe un scaun cu spătar eram bătut la palme şi la tălpi cu bastonul de cauciuc. După aceea, eram pus să dau declaraţia. Palmele nu le mai simţeam de durere şi, nemaiputînd să scriu nimic, scria anchetatorul declaraţia şi eu doar reuşeam să semnez. Această anchetă se desfăşura de 2-3 ori pe zi sau de 2-3 ori pe noapte”.
Gheorghe Zaharia: “M-au băgat într-o cameră micuţă şi mi-au spus să dau declaraţie. În altă cameră era şi colegul meu. Şi ce scriam eu, scria şi colegul. Cînd vedeau că declaraţiile corespund, considerau că sîntem vorbiţi. Era unul, Ionaş, cred că era comandantul Miliţiei. Şi Ionaş venea şi dădea. Acest Ionaş m-a luat, m-a dus pe nişte scări şi pînă să dau declaraţie, m-a pus să stau cu mîinile întinse, mi-a pus două coli de hîrtie albă pe ele şi mi-a dat cu bastonul cît a putut el. Mi s-au învineţit mîinile şi mi s-au umflat palmele ca nişte pîini. Abia atunci m-a pus să scriu, dar aveam palmele umflate şi tremurau”.
Cînd am ajuns la Bucureşti, în anchete, mă întrebau dacă am fost în oraş, dacă am intrat, dacă am spart şi spuneam că am fost, dar nu am intrat şi nu am spart nimic. M-au bătut cu palmele la cap, m-au pus cu genunchii pe scaun şi mă loveau la tălpi. Strigam ca din gaură de şarpe că nu am făcut nimic. Rîdeau de mine... Pînă la urmă mi-au spus să trec în declaraţie că am spart şi un geam dublu, un cuier de pus haine.
“Tot la fel ca la Braşov am fost bătut şi înjurat. Spre deosebire de ancheta de la Braşov, la Bucureşti ancheta se desfăşura noaptea, de la orele 22 la 5, bineînţeles, aceasta fiind cea mai mare tortură, de a nu te lăsa să dormi şi pe deasupra să te mai şi bată la tălpile de la picioare”.
Daniel Anghel: “Un locotenent care spunea că e din Botoşani, unul înalt şi blond, nu stătea la explicaţii precum maiorul, doar te bătea fără să-ţi dai seama dacă mai scapi din mîna lui. Era un tip atletic, se vedea că e un băiat bine pregătit şi bătea şi cu picioarele, suindu-se pe tine. Voia să te bată, pînă nu mai putea respira. La anchetă, frate-miu a recunoscut că a spart, eu n-aveam nimic de recunoscut. Şi pentru asta, am luat bătaie cu nemiluita. Foloseau bastoane. În celulă stăteam de vorbă cu fratele meu: “Băi, n-are rost, uite, pe mine nu mă mai bat. Eu am recunoscut ce am făcut şi au încetat să ma mai bată”. “Dom-le, dacă n-am făcut, cum să spun că am făcut?” Pînă la urmă am acceptat să “recunosc” că am spart nişte vaze de flori... După proces am ajuns acasă, aveam o pereche de blugi în care fusesem arestat. Cînd am ajuns acasă, trebuia să-mi ţin blugii cu mîna. Slăbisem, de îmi cădeau pantalonii pe mine, în două săptămîni.
Gheorghe Gyerko: “M-a luat mecanicul şef, era şeful nostru. Lucra la întreţinere. M-a luat de la serviciu, m-au dus la Personal să repar o uşă. Împreună cu un alt angajat care mă însoţea, de fapt, stătea în spatele meu ca un căţel. Cînd am ajuns la Personal şi am intrat pe uşă, m-au lovit cu un baston, cu un obiect dur. Nu ştiu cine m-a lovit şi cînd mi-am revenit eram deja legat la spate cu cătuşele... mi-au spus să mergem la Miliţie...N-am crezut că sînt în stare să suport asemenea bătaie. Am căzut şi tot nu se opreau, mă loveau şi cu picioarele. După care m-au ridicat, mi-au legat mîinile la spate în veriga din perete şi preţ de cîteva ore au continuat bătaia. Cred că leşinasem, m-am trezit că au aruncat cu apă, mi-au desfăcut mîinile şi mi-au spus “scrie”. Nu puteam să scriu, tremuram tot. ... A venit tovarăşa Cebuc, reprezentanta partidului, împreună cu cîţiva generali: “Ia să-i vedem pe ăştia care…vă ia dracu, aţi făcut Braşovul de ruşine”. Treceau pe lîngă noi şi ne scuipau. Am reuşit să slăbesc cel puţin 12-13 kg, în 7-8 zile. M-au bătut în fiecare zi şi nu mă lăsau să dorm.
În momentul cînd am plecat la Bucureşti, a început perioada în care am îndurat teroarea de pe pămînt. Anchetatorii se prezentau cu nume fictive. Pe unul îl chema Timofte, pe altul Petrache etc.... picioarele în burtă sau fărîmă scaunul pe tine. Aveai impresia că fac nişte experimente... În Bucureşti erau bătăile mai clasice. La rinichi, numai în zona rinichilor. Te legau într-o anumită poziţie şi nu te loveau cu bastonul pentru că era prea moale, ci cu picioare de scaun. Sau le plăcea să-ţi prindă degetele în uşă, pînă curgea sîngele de sub unghii…”
[nn: Aceeasi metoda a fost aplicata lui Petre Mihai Bacanu, de catre inculpatul Pirvultescu, maior de Securitate]
Eniko, soţia lui Gheorghe Gyerko:
“Tot calvarul familiei mele a început din data de 19 noiembrie. Din seara de 19 noiembrie, soţul meu nu a venit acasă. După cîteva zile, au venit la domiciliul meu doi ofiţeri, care m-au anunţat că soţul meu este reţinut şi că trebuie să facă sechestrul bunurilor din casă. Au făcut proces verbal şi mi-au spus că nu am voie să vînd şi să deteriorez obiectele comune, deoarece se vor licita. După două săptămîni, soţul meu a fost adus acasă de doi securişti. Era foarte slăbit şi tras la faţă. În perioada deportării, soţul meu nu avea voie să vină la Braşov. Deplasarea mea la Craiova a fost foarte greoaie, deoarece trebuia să schimb două trenuri şi călătoream noaptea, timpul era foarte scurt. După cîteva luni, n-am mai putut să mă duc la el, deoarece nu-mi permitea sarcina”.
Aurică Geneti: “Atunci a început bătaia în reprize... La ora 3 vine Alexandru Ionaş, fostul comandant al Poliţiei... am intrat într-o cameră unde am fost bătut...”
„am suportat bătaia cu bastonul la picioare şi la mîini, am fost bătut de la ora 8,45 pînă la ora 18,30. În intervalul acesta am mai fost bătut de un cetăţean din organele de ordine... În declaraţiile pe care le-am dat la Braşov am fost supus să dau declaraţiile aşa cum le dictau ei, că am fost băut şi că am spart multe obiecte din Consiliu”.
Conform autorilor cartii, “un lider în stare de ebrietate a unui grup de huligani puşi pe distrugeri era tot ce spera regimul să obţină în urma anchetelor, pentru a masca realitatea şi cauzele care au produs manifestaţia de la 15 noiembrie”.
“În ’90 [Ionaş] m-a chemat la dînsul, m-am dus, şi a început să-mi explice cum a fost regimul, că a fost obligat să procedeze aşa.
la o declaraţie m-a bătut generalul Nuţă. L-a pus pe un locotenent tinerel să mă bată... “Aşa se bate un infractor, stai că-ţi arăt eu”.
Costică Sbârn a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni la locul de muncă. În cursul anchetelor (a fost arestat în 20 noiembrie) nu a vrut să recunoască multe dintre cele ce i se imputau. Relatează într-o declaraţie a sa că la Braşov a primit 47 de lovituri cu bastonul de cauciuc la tăpli, după care a leşinat. Revenit din leşin, şi-a menţinut însă declaraţia anterioară, cu toate bătăile la care a fost supus ulterior. La Bucureşti a fost anchetat 18-20 de ore zilnic. Acolo „cea mai puternică bătaie am luat-o în faţa generalului Mihalea de la trei persoane pe care nu aş putea să le descriu şi înainte de a mă pune faţă în faţă cu Geneti Aurică şi după, chiar personal şi generalul Mihalea m-a bătut cu o bucată de lemn rotund ca un picior de scaun pe care îl avea pe birou, după care a chemat persoana care m-a adus la dînsul, care avea grad de colonel şi s-a exprimat cam aşa: „ia-l şi du-l în Cristosu mă-sii, că îl omor degeaba, că tot nu vrea să recunoască nimic din ceea ce a făcut. După care m-a luat acea persoană care m-a dus acolo –... care m-a sfătuit că dacă nu declar ceea ce a spus Geneti, mă duce înapoi la şefu şi mă sparge în bătăi, pînă tot am să declar”.
***
Doamna Nicoleta Matei Giurcanu a relatat si ea, cu un curaj exemplar, cum s-a petrecut “influentarea pozitiva” a Securitatii ceausiste asupra ei in decembrie 1989.

In piata Universitatii se striga “Libertate” si “Jos Ceausescu”. Au pus futurnele pe noi. Au folosit gaze lacrimogene. Noi eram uzi, ne usturau ochii, eram ragusiti, fratele meu plangea ca il usturau ochii. A fost o bubuitura mare, dupa care am fugit. La metrou jos am vazut cum USLAsii bateau manifestanti si ii luau. Am mers pe strazi laturalnice pana la Unirii. Pe drum ne-au luat o patrula; ne-au strigat: mainile sus, ne-au oprit la fantani. Erau multe masini, securisti, militieni se organizau. Zona era luminata. Am vazut astfel ca cei care ne adusesera, desi aveau uniforme de soldati, aveau de fapt in jur de 35-ani. Ne-au impins tot cu mainle sus si capul jos, ne-au bagat in dube. Am fost dusi la sectia 14 militie
In garajul sectiei 14 am stat cateva ore.  Ne bateau si ne puneau sa strigam libertate. “Ati vrut libertate, ma, ati vrut democratie? Stati ma ca va dam libertate, va dam noi democratie!”.
Au adus un caine lup, l-au pus sa sara pe noi; ne-au pus sa stam cu fata la perete, cu mainile ridicate, dar sa nu atingem peretele; asa ne bateau.
Pe fratele meu de 12 ani,  la Sectia 14 l-au batut rau pana cand a inceput sa-l doara tare un picior. Am vazut persoane foarte rau batute. In stanga, in spatele meu, vedeam cum erau aduse persoane, rand pe rand, si batute in mijlocul garajului. Multe dintre ele lesinau. Militienii umpleau galeti cu apa de la o “instalatie de apa” si udau persoanele respective cu apa. De multe ori auzeam cum cuge furtunul, cum se umpleau galetile; ma rugam la Dumnezeu sa-i readuca la viata. A vazut un om, credeam ca a murit, era scalpat: partea dreapta a parului din cap ii atarna, smulsa cu totul, intr-o parte era doar teasta plina de sange. El a fost cu noi in duba respectiva. Si prietenul tatalui meu, Baloi, l-a vazut.  Persoana scalpata a fost a fost luata apoi cu noi in aceeasi: eu, tata, fratele meu, vecina care era singura, si familia de vecini. La un moment dat, un om nu s-a mai miscat dupa ce au turnat apa pe el. L-au carat afara. Unul din militieni a spus: “Ba, l-ai omorit...” . Si cel care-l batuse a raspuns: “lasa-l sa moara, al dracului de nenorocit”
Ne-au dus la militia capitalei. [Acolo] era un culoar foarte lung si de o parte si de alta erau militieni cu bastoane. A stigat cineva “lasati copiii in fata”. Am crezut ca ne vor cruta. Dar ne-au lovit ca si cei maturi; dadeau cu picioarele, dadeau cu pulanele de cauciuc in timp ce treceam in sir indian prin culoarul ala.
La capatul culoarului erau niste birouri. In primul birou am intrat noi: eu, fratele meu, tata si vecinul. Doamnele s-au despartit de noi. Aici au dat primele declaratii, tata si prieteul lui. Sotia prietenului tatei ajunsese in biroul de alaturi. Auzeam cum o bate; lucra la fabrica “Dambovita”; si avea o foarfeca in geanta. Au perchezitionat-o si i-au gasit foarfeca, si au taiat-o cu foarfeca. Vecinul striga: “bateti-ma pe mine, faceti-mi orice, dar nu o bateti pe ea”. Auzea, era sotia lui, era in camera alaturata si auzea cum o tortura. Cand doama a ajuns acasa a doua zi, mama mea s-a ingrozit cand a vazut-o asa taiata.
Dupa ce tata a dat declaratii, a incercat sa ne incurajeze, pe mine si fratele meu. I-au spus sa taca si l-au batut de fata cu noi, spunandu-i:  “Ai vrut libertate? Na libertate!”
Ne-au scos din camera respectiva, pe unii i-au legat cu sfori, pe noi cu sarma, cu mainile la spate, trebuia sa stam cu capul in piept. A trebuit sa trecem iar prin culoarul ala de bastoane, si ne-au bagat intr-o alta duba.
In duba, tata devenise foarte agitat. Presupunea ca eram dusi la Jilava. Incerca sa ne spuna orice s-ar intampla, eu cu fratele meu sa ramanem impreuna. Militianul a scos arma si i-a bagat teava in gura.  “Daca mai vorbeste iti zbor creierii”.  Am crezut ca ne vor omori.
Am cerut sa ies la toaleta; m-a coborat cu un militian, mi-a spus sa-mi fac nevoile pe marginea santului. “Daca fugi trag in tine”. Simteam teava armei in spate. Si n-am mai apucat sa ma dezbrac, am facut pe mine.
Am ramas o ora in duba aia; a venit cineva si a strigat: aici e un minor; l-au coborat pe fratele meu. L-au smuls de langa noi, eu am ramas in duba pana la Forutul 13 de la Jilava.
La intrarea fortului, 5-7 militieni au coborat, au scos bastoanele, si dupa modelul de la militia Capitalei, ne-au pus sa trecem iar prin culoar de bastoane, doar ca de data asta era zidul intr-o parte. Ramasesem 4.  Ne dadeau si cu capul de peretele inchisorii – partea boltita de la intrarea in inchisoare.
La inceput am fost cu adultii. Erau cam 60 de oameni in celula aia. Nu puteai sa te misti. Apoi m-au dus la un grup de copii, l-am gasit pe fratele meu; il durea un piciorul de la bataia de la Circa 14.
Unul din baieti avea coastele rupte de la bataie, nu putea sa respire.
Acolo ne-au spus mai mai multi arestati ca i-a anchetat Securitatea pana pe la 2-3 dimineata. Am aflat asta inclusiv de fratii Frant. Acestia au fost batuti la talpi.
Toti 11 copii ne-au pus in alta duba; credeam ca ne elibereaza, ca ne duc la metrou la Unirea. Dar ne-au dus inapoi la militia Capitalei. N-au pus sa trecem iar prin tunelul de bastoane, iar bataie.
Ne-au pus sa spalam pe jos sangele ramas dupa bataile din 21 seara, apoi wc-urile.
Pe la 8:15 dimineata, baiatul cu coastele rupte, care era langa mine, s-a dus si a dat  jos si a rupt tablourile cu Ceausescu, le-a spart si geamul. Au venit militienii. Au intrebat cine a spart tabloul? Nici unul n-a parat. Au inceput sa arunce dupa noi cu ramele rupte, cu cioburile. Ne-au pus sa stam in genunchi sa cerem iertare, sa ne rugam la poza lui Ceausescu, ca si Ceausescu a luptat pentru tara asta si ca noi am iesit ca niste prosti. Si ne bateau si ne puneau sa strigam “Libertate”, acolo, in fata tablourilor.
[La centrul de copii] era un furtun cand cu apa rece, cand cu apa fierbinte. Ne-au batut cu prosoapele ude, eram toti desbracati. In urmatoarele zile eram negri pe spate. 
[La masa] Bateau ca un gong din 2 tigai, ca avem voie sa mancam.  Foarte curand suna din nou. Nu apucau sa manance, baietii luau painea in buzunare.
Cei 11 copii adusi de la manifestatia anti-Ceausescu, Mama Gabor ne-a dus la club, la parter.  Avea un manunchi de bate, ca niste cozi de maturi, lemne cioplite. Daca nu ii convenea cum ne uitam, ingrijitoarele “mamele”, luau din manunchiul ala si aruncau la noi, si te trezeai cu ele in  cap, pe spate. M-au pus sa spal rufe, paturi de armata, cu alte fete spalam, pana mi-am facut rani la maini. M-au dus in camera baietilor, era un maldar de fecale, m-au pus sa ma duc cu ele si sa le arunc in toaleta turceasca. Vomam, mi-era rau. M-au prins, m-au aruncat in mizeria aia.. Nu era un fir de apa sa ma spal. Am intalnit si alti copii care au trecut prin astfel de lucruri – au si ei povesti ingrozitoare.
[urmau sa ne trimita] la case de corectie. Ca sa fim “reeducati”. Dar pentru asta trebuiau sa dovedeasca faptul ca eram delicventi, sa ne faca dosare de drept comun. Si fratelui i-a inscenat infractiuni de furt, ca sa-i faca dosar de delicventa juvenila
Vroiau sa ne spele pe creier, sa ne fie frica sa mai strigam “Libertate”. De aia ne tineau in genunchi si ne bateau acolo, in fata tablourilor lui Ceausescu.
In 1990... ne era frica sa iesim din casa... Parintii puneau cuierul in usa sa nu poate intra cineva.  Ne era frica in fiecare zi ca vor veni dupa noi. Au fost ani in care mi-a fost frica. Ne-a fost frica la toti. De frica aia n-am vorbit cu parintii nostri. In decembrie ne ocoleam privirile. Nu a vorbit despre aceste evenimente timp de 28 de ani. Din cauza batailor tata s-a ales cu un plaman perforat.
***
Deci, in achitarea tortionarilor lui Gheorghe Ursu, doamna judecator Mihaela Nita a gasit, in anul 2019, ca in perioada Ceausescu, “politica statului roman nu a fost de reprimare a formelor de opoziție față de regimul politic și conducătorul statului  prin violență”.
Mai exact, “nu se poate retine ,in opinia Curtii, ca la acea vreme a existat o intenţie sistematică  din partea  autorităţilor de aplicare a unor astfel de tratamente”.

In noul complet au ramas, din completul anterior, domnii judecatori Constantin Epure si  Alin Sorin Nicolescu, carora li s-a adaugat doamna judecatoare Valerica Voica.


  • 9.2.2022. Lansarea online, datorita pandemiei, a volumului  „Europa mea”, de Gheorghe Ursu, Polirom, 2022. Prefata de Andrei Ursu, postfata de Stefan Bosomitu. Invitați: Tania Radu, Gelu Ionescu, Andrei Ursu, Ovidiu Șimonca.  In organizarea Carturesti si Polirom.
  • 5.2.2022. Interviu cu Melania Cincea. Au trecut mai mult de 36 de ani de la asasinarea de către Securitate a disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, fără ca Justiția să-i fi făcut dreptate. De peste 30 de ani, fiul său, Andrei Ursu – numit în decembrie 2021 director al Direcției Științifice a Institutului Revoluției Române –, încearcă să scoată la lumină adevărul, să determine Justiția să recunoască implicarea Securității în această crimă. În toți acești ani a fost însă martorul unor episoade de ignorare deliberată a probelor, de distrugere de acte, de tergiversare a anchetei, de exonerări ale vinovaţilor. Dosarul este acum la Înalta Curte de Justiție. Practic, aici e ultima speranță să se facă dreptate.
    Care este, de fapt, miza încercării de a menţine la întuneric adevărul în cazul Ursu? „Mare. Nu e vorba doar despre cazul Ursu şi cei doi securişti torţionari, de aceea au depus eforturile de mistificare, de tergiversare, de influenţare a Justiţiei. Dacă în dosarul Ursu se stabileşte criminalitatea Securităţii, se creează precedentul, ceea ce înseamnă că vor fi repercusiuni pentru toate celelalte crime ale Securității. Sunt mii de victime şi sute de torţionari, potenţiali inculpaţi”, spune, în acest interviu, Andrei Ursu. Adăugând că speră ca şi Justiţia română să se mântuiască de frica Securităţii. https://putereaacincea.ro/andrei-ursu-sper-ca-si-justitia-romana-sa-se-mantuiasca-de-frica-securitatii/?fbclid=IwAR1v7fEsg8uWWvmv040dlF153kPSP5IjygPVJEHoHHH3-uVoYx732ohHAhc
  • 2.2.2022.Am avut in seara asta o surpriza de zile mari: o echipa de profesori de istorie din Vaslui, sufletisti si priceputi la superlativ, au adunat online, dupa ore, peste 80 de elevi de liceu, la randul lor, sufletisti si insetati de adevar. Au ascultat timp de mai bine de doua ore istorii ale represiunii sub dictatura Ceausescu, ale crimelor de la Revolutie,  despre mistificari securiste, necesitatea aflarii adevarului si a infaptuirii actului de justitie. Le sunt recunoscator tuturor - profesori si elevi - pentru interesul si profunzimea cu care s-au aplecat asupra cercetarilor noastre, a cartii "Tragatori si mistificatori"; pentru intrebarile pertinente. Si pentru doza de veritabila si reconfortanta speranta pe care mi-au transmis-o.
  • 1.2.2022. Interviu in Observatorul Cultural.
https://www.observatorcultural.ro/articol/iiccmer-si-institutul-revolutiei-romane-pot-sa-functioneze-independent-fara-ingerinte-politice-sau-securistice-2

In sumar: la total, lucrurile par sa mearga spre bine. Nu-i intodeauna simplu; sunt si acolo personaje a caror misiune pare sa fie de a pune piedici. Dar se contureaza totusi noua echipa de cercetatori. Si cel putin initial, directia principala de studiu va fi identificarea vinovatiilor pentru victimele de la Revolutie. 
Cat despre IICCMER: curand urma sa se implineasca un an de la lansarea cu fanfara a protocolului de colaborare a acestei institutii cu Fundatia noastra, dedicat investigarii crimelor de la Revolutie. Proiect pentru care in tot acest timp, 𝐟𝐨𝐬𝐭𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐟𝐚𝐜𝐮𝐬𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐮𝐧 𝐩𝐚𝐬. Anuntul respectiv a ramas litera moarta pe situl IICCMER (ii gasiti linkul pe aceasta pagina, intr-o postare din aprilie 2021; si intr-un comentariu la aceasta postare).
Dar remarcati ca am spus  𝒇𝒐𝒔𝒕𝒂 conducere. In acest moment sunt noi sperante si la IICCMER: am incredere in conducerea interimara, cred ca va debloca proiectul comun. Si sper ca si noua conducere, oricine va fi si oricand va veni, sa ne lase sa ne facem treaba.

  • 1.25.2022. Impresionanta - si bine gandita - expozitia despre opozitia si violenta represiunii Securitatii din anii ceausismului tarziu.  Organizata de Muzeul ororilor comunismului (Irina Hasnas,  Alexandru Groza si colaboratorii lor) intr-un loc mai putin obisnuit - mall-ul Veranda. De fapt, cu atat mai impresionanta prin contrastul cu decorul - lumea de azi. Si prin apropierea de oameni - multi dintre care poate nu ar avea timp pentru un muzeu. Un loc aparte este rezervat lui Gheorghe Ursu.
  • 1.23.2022. Tragatori si mistificatori a fost si in 2021 in top-10 non-fictiune la Polirom (pe locul 3). Ii multumesc lui Roland Thomasson, partenerul nepretuit, pentru aducerea la lumina a unor documente extrem de semnificative. Ele demonstreaza o data in plus ca sursele folosite in cartea amintita nu au fost decat virful aisbergului. Procurorii le-au avut la indemana si pe acestea, in toti acesti ani. Fapt ce nu i-a impiedicat sa eludeze (crasa ineptitudine? lasitate?  iresponsabila comoditate?) - vinovatia retelei de "rezistenti" ai Securitatii pentru victimele de dupa 22 decembrie 1989.
    Exista sperante. Tot mai multi cercetatori si istorici devin interesati de acest probator - si de ocultatele evenimente sangeroase pe care acesta le descrie.
    Dar nu numai istoricii. Filmul lui Catalin Moise pe aceasta tema (https://www.youtube.com/watch?v=qK_xPf532bwlink) a trecut de 1,6M vizualizari.

  • 1.20.2022. Alaturi de Matei Sumbasacu (Re:Rise), Cosmin Pojoranu (Funky Citizens) si Alexandru Groza (Muzeul Ororilor Comunismului), o conversatie despre fake news in comunism, pericolul seismic al Bucurestilor, o crima mai putin cunoscuta a lui Ceausescu, si scrisoarea lui Gheorghe Ursu catre Europa libera citita pe post in 4 si 5 martie 1979. https://web.facebook.com/events/479065170329219/
  • 22.12.2021. Conferinta de presa la "noul" IRRD. Am prezentat o serie de documente care contrazic fundamental teza parchetului - conform careia nu ar fi existat  "nicio probă care să indice faptul că, după 22 decembrie, Securitatea, DSS, în ansamblul ei, la ordin, s-ar fi implicat în vreo activitate contrară cursului Revoluţiei, sau intereselor poporului român" (din declaratia de azi a sefului SPM Catalin Ranco Pitu. Declaratiile domniei sale devin din ce in ce mai halucinante).
    E vorba de documente esentiale pentru identificarea celor care au tras in scopuri terorist-diversioniste dupa 22 decembrie 1989. Ele fac parte dintr-un volum semnificativ de probe la care cercetatorii institututului au avut recent acces si care urmeaza a fi studiate in detaliu. Procurorii militari si domnul Pitu le-au avut in dosare.
    Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 a trecut recent prin schimbari semnificative. Sub o noua conducere generala si stiintifica, IRRD a inceput recladirea directiei de cercetare pe o baza profesionista si independenta de orice ingerinta politica sau administrativa.
    Dupa 32 de ani, autenticitatea Revolutiei a ramas controversata si chiar contestata, iar societatea romaneasca inca nu a primit un raspuns satisfacator la dureroasa intrebare “Cine a tras in noi dupa 22?”. In acest context, noua conducere a IRRD si Colegiul National au aprobat noul program de cercetare cu tema initiala principala:
    “Cercetarea imprejurarilor si identificarea vinovatilor pentru actele de violenta si decesele din decembrie 1989.”
    Noul Consiliu Stiintific al IRRD va include persoane cu probitate si anvergura academica si in cercetarea istorica, printre care prof. dr. Adrian Miroiu, membru corespondent al Academiei, prof. dr. Bogdan Murgescu, prof. dr. Lavinia Stan, prof. dr. Adrian Cioroianu, prof. dr. Dennis Deletant, prof. dr. Mark Kramer, prof. dr. Miodrag Milin, dr. Stefano Bottoni, dr. Cristian Vasile, conf. dr. Adrian Niculescu, prof. dr. Florin Cintic, conf. dr. Armand Gosu

  • 16.12.2021. Interviu la TVR1 la "Breaking fake news" cu Marian Voicu.
    Fara dreptate pentru eroii care ne-au scapat de tiranie, comemorarile din partea guvernantilor miros a politicianism si ipocrizie. Si iar lasa un gust amar. Dosarul Revolutiei a ramas in mana Sectiei Parchetelor Militare, cei care, intonand partitura fostei Securitati,  l-au mistificat cu sarg si brio timp de 32 de ani. Domnul Iohannis stie acest lucru. Stie si ca SPM nu poate face o ancheta onesta si eficienta. Pentru asta, un nou serviciu trebuie, si poate fi infiintat in cadrul Parchetului General, specializat în infracţiuni contra umanităţii. O stiu si cei de la varful Ministerului Public. Si de mai bine de doi ani - de cand solicitam infiintarea acestui serviciu -n-au facut nici o miscare. Incremeniti parca in proiectul Securitatii de falsificare a istoriei. Politicienii se intrec in schimb la comemorari - pe cat de bombastice, pe-atat de amare.
    Victimele, dar si societatea romaneasca, au nevoie de dreptate, domnilor guvernanti. Inainte de 22 decembrie1989, mii de revolutionari au fost arestati, batuti salbatic, raniti, ucisi. Nici un tortionar n-a fost nici macar anchetat.  Dupa 22 au mai murit, aparand Revolutia, o mie de oameni. Inclusiv ca sa puteti dumneavoastra candida in alegeri libere. Si n-au murit "impuscandu-se intre ei ca prostii". Un probatoriu covarsitor - pe care il avem - arata ca cei ucisi dupa 22 au fost victimele "luptei de rezistenta" a retelei pregatite in acest scop de Nicolae Ceausescu si de Securitate.
    Mai multe despre acest "război hibrid împotriva propriului popor" in interviu. https://www.youtube.com/watch?v=_XTcIbCf0zU

  • 30.11.2021. Un Apel - care include importante probe nou descoperite - pentru completarea anchetei din Dosarului Revoluției de către un nou serviciu al Parchetului General specializat în infracţiuni împotriva umanităţii.
http://gh-ursu.ong.ro/ApelCreareServiciuParchet.pdf
si acest comunicat de presa despre necesitatea cercetarii stiintifice a Revolutiei, blocajul de la IICCMER, si schimbarile de la IRRD:
http://gh-ursu.ong.ro/ComunicatDePresaCercetareaRevolutie...
  • 17.11.2021. 36 de ani de la uciderea lui Gheorghe Ursu. Multumiri echipei Re:Rise si Grupului pentru dialog social - organizatii fraterne, una mai noua, alta veche cat libertatea noastra post revolutionara. Pentru ca ati dat si in acest an o semnificatie aparte zilei de 17 noiembrie. 
    A fost ziua cand in 1985 tata a respirat pentru ultima oara. Era in spitalul penitenciarului Jilava, unde fusese adus in aceeasi dimineata, la doua zile dupa ultima tortura aplicata, sistematic si salbatic, de anchetatorii  Securitatii. Dupa spusele doctorilor care l-au examinat, a fost tinut in arest pana cand, din punct de vedere medical, "nu se mai putea face nimic".
  • 15.11.2021. A fost iarasi 15 noiembrie. “Ziua cea mai lunga” atat pentru Gheorghe Ursu in 1985 cat si pentru eroii brasoveni in 1987.
    A fost ziua cand “Gheorghe Ursu a fost scos la ancheta dimineata si adus de acolo seara, batut, intr-o patura intrucit nu mai putea merge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta de anchetatorul lui care era maior... PIRVULESCU […]. In tot timpul care a urmat a urlat de durere, dar nu i s-au acordat ingrijiri medicale”. O marturie care se coroboreaza cu zeci de alte declaratii similare din dosarul aflat acum la instanta formata din judecatorii Stefan Pistol, Constantin Epure si Alin Nicolescu de la ICCJ.
    Gheorghe Ursu a murit doua zile mai tarziu, pe 17 noiembrie 1985, in urma acelor batai.
    Astazi, 16 noiembrie la ora 12:00 va fi o noua sedinta in procesul tortionarilor tatalui meu, fostii ofiteri de Securitate Pirvulescu si Hodis.
    O cutremuratoara marturie a depus Mariana Gherghina Besciu la ultima sedinta, din 5 octombrie. Fosta disidenta a vorbit cu calm despre cum a scris si distribuit manifeste anti-ceausiste in 1977, împreună cu Gheorghe Gherghina şi Nicolae Ion. Despre cum au fost arestati in 1981 in urma unui denunt indus de teroarea Securitatii. Despre ancheta la care a fost supusa in arestul Securitatii, timp mai multe luni, in care anchetatorul, printe altele, a lovit-o “în frunte cu un pumn de chei mari de fier”; lovitura care i-a dat ameteli si o durere de cap pe care a simtit-o timp de trei luni.
    A vorbit cu acelasi calm despre sarcina pierduta din cauza tratamentului suferit in timpul anchetei la Securitate.
    A mai povestit cum sotul ei, Gheorghe Gherghina si prietenul acestuia, Nicolae Ion “au fost bătuti la miliţia capitalei şi în sediul Securităţii”; unde acelasi anchetator care a lovit-o si pe ea, colonelul de Securitate Coman “avea pistolul pe masă şi îi ameninţa mereu cu moartea“.
    A povestit cum la Aiud, unde au fost incarcerati timp de 5 ani, cei doi au fost batuti “cu lanturile” in “zarca” – respectiv in “camera de tortura”. Cum erau “ţinuţi în lanţuri şi cătuşe, ameninţaţi, după care erau forţaţi de circumstanţe să dea declaraţii unul despre celălalt”. Cum erau “ţinuţi dezbrăcaţi complet în frig”,  în “celula neaerisită” unde aveau “un hârdău pentru necesităţi”; iar mâncarea era “formată din arpacaş în care era nisip, care le distrugea dantura şi stomacul”. Cum sotul sau s-a imbolnavit grav, dar nu i s-a acordat ingrijire medicala; cum acestuia i s-a inscenat o acuzatie de furt, pentru ca
    “se urmărea ca în ţara noastră să nu existe deţinuţi politici, ci numai deţinuţi de drept comun”.
    Doamna Besciu a mai relatat ca Nicolae Ion, prietenul sotului sau, “a fost bătut la miliţia capitalei, la securitate, în penitenciar, îi mutau din celulă în celulă şi a fost chinuit ca şi soţul meu”.
    ***
    Nu pot sa inchei aceasta nota fara sa amintesc, din nou, ca dosarul represiunii asupra brasovenilor care s-au ridicat in aceste zile in 1987 impotriva dictaturii este in continuare blocat in mod impardonabil la Sectia Speciala.
    “Nici după 34 de ani de la revolta anticomunistă a braşovenilor, muncitori şi studenţi, înnăbuşită într-un mod barbar de către Securitate, nu am aflat cine sunt cei care se fac vinovaţi de infracţiuni contra umanităţii” remarca Mariana Iancu in Adevarul.
    Dosarul contine probe indubitabile ale torturilor salbatice aplicate zecilor de manifestanti arestati. Dintr-o multitudine de marturii si documente gasite la CNSAS se pot identifica cu usurinta agresorii – fostii ofiteri DSS si Militie. Dosarul demonstreaza “metodica” – de acum, clasica - a Securitatii ceausiste de a deghiza opozitia sub acuzatii de drept comun si represiunea “sub acoperirea Militiei”. Asa cum au facut-o si in cazurile Ursu, Bacanu si mii de altele mai mult sau mai putin stiute.
    Pentru ca, sa nu uitam, in opinia unui magistrat precum judecatoarea Nita Mihaela de la Curtea de Apel Bucuresti - cea care i-a achitat pe fond pe tortionarii lui Gheorghe Ursu - Securitatea ceausista “n-a mai folosit violenta” dupa 1965. A ingenunchiat poporul roman, facandu-l sa-si aplaude frenetic ineptul Fiu Iubit, doar prin “influentare pozitiva” (sic!)
    Cu tot probatoriul covarsitor al torturilor sistematice, dosarul Brasov ’87 zace de patru ani in fisetele magistratilor Sectiei Speciale. Asta dupa ce a fost pritocit bine, alti cativa ani, la Sectia Parchetelor Militare. Desigur, aceiasi bravi procurori militari care au terfelit si dosarul Revolutiei. Unii colegi de la CNSAS presupun că dintre magistrații care i-au anchetat pe brasoveni, cativa ar fi încă activi, acesta fiind motivul inhibitiei cronice a procurorilor. Istoria justitiei noastre postrevolutionare – inclusiv vastul probatoriu din dosarul Revolutiei, arata insa ca miza principala - iata, inca in 2021 - raman tot fostii securisti, activi sau inactivi. Analizand dosarul respectiv alaturi de colegii mei rezulta ca probele pe care le-am prezentat in cartea “Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989” nu au fost decat virful icebergului. Sute de volume de marturii dovedind vionvatia aceleiasi institutii care i-a anchetat si torturat pe brasoveni – au fost ignorate cu asiduitate de procurorii militari. Motiv pentru groparii justitiei noastre dambovitene sa mai tina cativa ani sub cheie ambele dosare – pana dispar martori, victime, tortionari. Si cu ei - sansa asanarii noastre morale.
     https://adevarul.ro/.../revolta-anticomunista.../index.html
  • 26.10.2021. Dezbatere organizata de Muzeul Ororilor Comunismului si facultatea de Istorie din Bucuresti. Si excelenta expozitie a lui Andrei Pandele cu fotografii din vremea lui Ceausescu. Pornind de la aceste fotografii istoric emblematice, lugubre si totusi pline de umanitate, am o interventie (cam de la jumatatea inregistrarii), despre ordinul dictatorului de sistare a consolidarilor cladirilor deteriorate de cutremurul din 1977 (si pericolul la care sunt inca expusi zeci de mii de locatari); despre scrisoarea tatalui meu citita la Europa Libera prin care a dezvaluit publicului ordinul criminal; despre umilintele acelor ani, teroarea si violenta - la vedere sau disimulata - a Securitatii ceausiste si despre adevarul si mistificarile Revolutiei.
https://www.facebook.com/istorieUB/videos/620938275942265

  • 5.10.2021. La ICCJ e un nou termen in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu. Au venit ca martori, pentru a dovedi judecatorilor ca represiunea Securitatii ceausiste a fost violenta,   doamna Mariana Gherghina Besciu si Radu Filipescu. Doi dintre cei care au avut curajul sa infrunte Securitatea si pe Nicolae Ceausescu. Au avut, desigur, de suferit pentru asta. Dictatorul si aparatul sau represiv nu accepta opozitia, iar cei care o faceau, plateau scump. Pentru ca a scris si raspandint manifeste impotriva regimului, doamna Gheroghia Besciu a fost maltratata in timpul anchetei si in arestul preventiv, cand a pierdut si o sarcina. Sotul sau, Gheorghe Gherghina si Nicolae Ion au fost torturati "la militie, la Securitate, si in penitenciar" la Aiud, unde au fost inchisi timp de 5 ani. 
    Radu Filipescu povesteste prin ce a trecut - tot pentru raspandirea de manifeste anti-ceausiste - in cartea lui Borbely Erno, "Academia politica de la Aiud. Detinuti politici in Romania anilor '80":
    "...exista un mecanism  intentionat care prin lipsa de informaţie crea o teroare foarte mare asupra populaţiei. Ideea unui proces poate e mai putin infricosatoare decât ideea unei dispariţii. In general, dizidenţii sau oponenţii dispăreau fără să se ştie ce se întâmplă cu ei. Şi astfel, teroarea... a fost foarte bine folosită de regimul Ceauşescu ca amenintare continua asupra populaţiei şi asupra celor care erau nemulţumiţi"...
    "...detentie  mizerabilă, incluzand  gardienii , condiţiile de iarnă în celulă de beton, cu un frig în cameră la fel ca cel de afară... Celula de la Rahova, avea  un geam glisant şi se aduna apă la baza geamului.  In timpul iernii apă îngheţa  în poziţia în care lăsai geamul.  Şi aveai de ales, fie a-l închide de tot, dar asta însemna că mirosul din cameră nu mai iesea din celula. Era mult prea greu de suportat pentru că în celulă erra şi WC-ul. Eram 2,3,4,5,6 deţinuţi si nu aveam altă cameră pentru a ne rezolva aceste probleme. Nu puteam  să ţinem geamul deschis tot timpul, asa incat alegeam varianta intermediară cu geamul jumătate deschis, jumatate deschis. Asta  însemna şi aerisire  şi frig".
    "...Drăghici Ion a fost  pedepsit cu izolarea. A stat 10 zile într-o celulă fără geam şi cu apă pe jos şi cu pereţii daţi cu sare special ca umezeala să fie mai puternică. Când a venit în cameră aproape că nu l-am recunoscut de barbă, şi de cât era de palid. Deşi a avut probleme de sănătate, crize cu ficatul, nu a contat şi a fost ţinut 10 zile în continuu la izolare... Ilie Ion a venit după 10 zile era complet schimbat, într-un hal fără de hal.  Extrem de traumatizat şi fizic şi psihic. Nu ştiai niciodata dacă eşti pedepsit de ce eşti pedepsit sau ce se întâmplă, ce urmează să se întâmple cu tine"
    [la ancheta] „au scos bastoanele din sertare si a trebuit să ridic  mâna,  să ma descalţ şi după aceea au început să ma lovească cât au putut de tare. Era acelaşi anchetator din 1983, Traşcă Ion, între timp fusese avansat, era  locotenent colonel”.
    "Am fost lovit încontinuu cu o răutate şi pe care incercai sa o intelegi  in nişte ochi înjectaţi care nu-ti dădeau nici un fel de speranţă”.
    "Mîinile mi s-au umflat, spatele, picioarele dădeau să crape şi el nu se oprea. Îmi aduc aminte că aşa era de înfierbântat încât ajungea să lovească şi o hartă de pe perete şi s-o rupă în momentul în care eu mă mai feream. Eram îngrozit de ceea ce urma pentru că mi-am dat seama că nu pot să rezist multa vreme. Trebuia să spun ceva şi atunci am inventat o poveste care a fost destul de aproape de realitate", etc. Apoi, faptul ca au incercat sa-l depisteze pe diplomatul englez pe care l-ai inchipuit, " şi au venit cu tot felul de poze pe care sa le recunosc , tot felul de informaţii despre diplomaţi englezi sau americani, încercând să afle exact cine m-a ajutat."
    "îmi aduc aminte că în momentul în care mergeam în cameră jos, în celulă, eram aşa  de îngrozit de ceea ce urma, încât mă uitam pe tavan să caut un cârlig sa ma spinzur , că mai bine caut ceva să scap de ancheta violnta, să mă sinucid decât să fiu obligat ziua următoare să fiu din nou batut".

  • 3.6.2021. Dupa restituirea Dosarului Revolutiei, din nou, la SPM, adresam o scrisoare deschisa si apel catre Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, Primul ministru, domnul Florin Cîțu, Ministrul Justiției, domnul Stelian Ion, si Procurorul General al României, doamna Gabriela Scutea. 
Este vorba de dosarul Revoluției, restituit recent, din nou,  de ÎCCJ,  Parchetului Militar. Dupa 31 de ani de ping-pong cu dreptatea jucat de magistratii militari, după modul cum și-a bătut joc de Dosarul Revoluției, de cel al revoltei de la Brașov și de cel al Mineriadei, dupa cum a tratat (printr-o clasare  plângerea eroului Costinel Mirea, Secția Parchetelor Militare și-a pierdut orice credibilitate. Inclusiv pentru europeni, dacă ne gândim la penalizările pe care SPM le-a atras României din partea CEDO. De aceea le cer celor patru demnitari trei lucruri:
  • înființarea Serviciului pentru anchetarea crimelor împotriva umanității. Cu procurori onești, având probitatea și capacitatea profesională de a cerceta cu adevărat crimele de acest fel, inclusiv pe cele de la Revoluție. Cu procurori mai ales “eliberați de frică”.
  • sa determine Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, si Ministerul Justitiei să predea neîntârziat, conform legii, dosarele Securității pe care le mai dețin în mod ilegal, la CNSAS.
  • sa ajute IICCMER-ul, pe care Guvernul il are în subordine, si care are ca misiune existentiala investigarea crimelor comunismului – să cerceteze, în sfârșit, ultima și cea mai sângeroasă dintre acestea: crimele de la Revoluție. Până acum nu a fost desemnat de către IICCMER nici un cercetător pentru acest proiect.
Pentru edificare - in cazul în care mai au dubii asupra rolului Securității în diversiune teroristă de după 22 decembrie 1989, le ofer un document pe care colegii mei l-au identificat recent chiar in dosarul Revolutiei. E vorba de un raport din 25 decembrie 1989 - ziua executarii lui Nicolae Ceausescu - semnat de colonelul de Securitate Bălței Domițian, adresat sefului sau, Iulian Vlad. E un document pe care procurorii militari il aveau de mult. Va invit sa-l rasfoiti, e interesant. Si apoi, sa ne mai intrebam de ce rechizitoriul SPM din dosarul Revolutiei - care nu inculpa NICI UN SECURIST - a ajuns una din marile rusini ale justitiei romane.
  • 11.05.2021, ICCJ. Aflam ca noul complet de judecata (nr. 2) pentru procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu ii are in componenta pe Stefan Pistol (presedinte), Constantin Epure, Alin Sorin Nicolescu.
  • 29.04.2021, ICCJ. La aceasta sedinta in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu, am fost anuntati ca datorita pensionarii judecatorilor Ionut Matei si Florentina Dragomir, procesul se suspenda. Nu a fost audiat nici unicul martor prezent. 
  • 15.04.2021. O veste pozitiva: #IICCMER și Fundatia "Gheorghe Ursu" au încheiat un parteneriat care are ca obiect colaborarea în domeniul recuperării memoriei represiunii din timpul Revoluției din decembrie 1989, al investigării crimelor și abuzurilor înfăptuite de către fostele instituții de represiune ale statului comunist pe întregul teritoriu al României.

🤝 Activitatea comună va fi îndreptată spre efectuarea de investigaţii în vederea identificării acelor persoane (agenți ai statului etc.) care se pot face vinovate de infracțiuni contra umanității, respectiv arestări abuzive, bătăi, torturi și alte tratamente neomenoase fizice sau psihice, rănirea și uciderea cu intenție a unor persoane nevinovate, focuri de armă sau simulate menite să inducă psihoze sau acțiuni violente în rânduri populației ș.a.
🔎 Între acțiunile specifice ce se vor derula în cadrul acestui parteneriat se numără efectuarea de cercetări de documentare, digitizarea documentelor relevante, realizarea de interviuri, identificarea și prelucrarea filmelor relevante și crearea videotecii Revoluției, precum și crearea unei platforme online pentru ca rezultatele obținute să fie accesibile publicului larg.
🔑 Datele obținute în urma cercetărilor vor fi utilizate atât de IICCMER pentru îndeplinirea misiunii sale instituționale, cât și de Fundația „Gheorghe Ursu” în proiectele sale științifice.

Vinovatii pentru eroii ucisi la Revolutie nu au fost pedepsiti

Cititi aici comunicatul de presa al IICCMER si al Fundatiei.

  • 14.04.2021. Organizarea proceselor ca piedica in calea justitiei in Romania

    Doi judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ionut Matei si Florentina Dragomir, au facut cereri de pensionare. Ambii, in vârstă de aproximativ 50 de ani, fac parte din completul care de mai bine de un an judeca dosarul uciderii in tortura a lui Gheorghe Ursu. Cererea de pensionare a domnului Ionut Matei cu incepere de la 1 iunie a fost deja aprobata de CSM. Asta ar putea duce la reluarea apelului, cu audierea tuturor martorilor, de la capat. Amintesc faptul ca la fond, acest proces a durat trei ani.  

    La modul cum inainteaza audierile – o sedinta odata la 6 saptamani - nu ar fi exclus ca din noul complet ce va fi desemnat incepand din iunie, sa se mai pensioneze un membru inaintea pronuntarii sentintei. Caz in care procesul ar putea fi din nou reluat, potential la nesfarsit.

    In general, procesele durează absurd de mult in Romania, de multe ori - ani de zile. Prin comparatie, in Statele Unite spre exemplu, procesul lui Derek Chauvin tocmai s-a sfarsit dupa trei saptamani.

    Avem, evident, un sistem profund ineficient de programare si desfasurare a proceselor. Este contraproductiv sa ai o ședință la 45 de zile. După o vreme, judecătorii pot uita ce au spus martorii. 

    In principiu, procesele ar trebui sa se desfășoare compact, cu audieri zilnice pentru aceeași cauza, până la pronuntarea sentintei. Apoi, următorul dosar. Ar fi o optimizare de 50 la sută - deci procesele, in medie, s-ar putea sfârși de două ori mai repede. (Lucru care se poate intelege cu usurinta daca ne imaginam 10 dosare cu 10 martori fiecare, fiecare martor necesitand 1 zi pentru audiere: daca s-ar face audieri in toate dosarele in paralel, TOATE cauzele s-ar sfarsi dupa aproximativ 100 de zile; daca s-ar lua dosarele la rand, cu audieri compacte in fiecare dosar, primul dosar s-ar rezolva dupa 10 zile, al doilea dupa 20 de zile, s.a.m.d. Doar un dosar, ultimul, s-ar rezolva dupa 100 de zile.  Media de rezolvare ar fi de aproximativ 50 de zile, jumatate din timpul maxim.

    Mai mult, completele de judecata ar avea o șansă mai mare să facă dreptate, pentru că mărturiile le-ar fi proaspete in minte. Se vor putea concentra pe o singură cauză. Deci, le-ar fi mai ușor judecătorilor, si ar fi mai just pentru victime. Iar riscul pensionarii in mijlocul desfasurarii unui proces ar fi – conform experimentului mintal propus mai sus - de zece ori mai mic.

    Vreau sa sper ca legiuitorii – si sunt cativa, din ambele partide de guvernamant, in care am o mare incredere - vor lua in considerare o astfel de initiativa de modernizare a codului de procedura penala. Aceasta normare a programarii proceselor ar spori atat eficienta cat si sansele de infaptuire a dreptatii in justitia noastra. 

  • 18.03.2021, ICCJ. La sedinta de proces in cazul torturarii si uciderii lui Gheoghe Ursu au fost audiati martorii CML si CV. 
Martorul CV a fost coleg de celula cu Gheorghe Ursu in primele zile detentie ale acestuia, in septembrie-octombrie 1985. Marturia acestuia a fost concludenta:

"La momentul arestării mele, Ursu Gh. părea într-o stare bună nu se plângea de nimic. Din discuţiile cu acesta am aflat că în urma unei percheziţii domiciliare i se găsise un jurnal cuprinzând scrieri ale acestuia cu privire la familia Ceauşescu, precum şi o sumă mică în dolari 5 sau 12.
Pe perioada cât am stat împreună Ursu Gh. a fost o singură dată scos la anchetă, iar când s-a întors era speriat, tremura spunându-ne că din discuţiile pe care le-a avut cu anchetatorul acesta i-a zis că „Azi ai scăpat uşor, dar data viitoare o să procedez altfel.” Mi-a spus, de asemenea, că a fost lovit de anchetator....
Totodată, ne-a spus că a fost scos la anchetă de un securist şi dus în corpul de clădire care aparţinea securităţii, o clădire situată în partea dreaptă a imobilului. Cât am stat cu Gh. Ursu în aceiaşi cameră nimeni nu l-a lovit şi nici nu l-a ameninţat dintre cei care eram acolo.
Gh. Ursu era o persoană volubilă, ne ridica şi moralul şi chiar ne spunea şi poezii."

Faptele relatate de martorul CV sunt consistente cu cele spuse de acesta in ultimii 28 de ani:

Ursu Gheorghe Emil a fost scos la ancheta de Securitate [...] era agitat si speriat [...] I-au fost date doua palme de anchetatori [...]  Era vorba de un jurnal personal [...] unde scria de familia Ceausescu [...] Clita Marian era cu siguranta informator al Securitatii".

In perioada in care am stat in aceeasi camera de arest cu Ursu Gheorghe Emil am aflat de la acesta ca i s-a facut o perchezitie la domiciliu, undeva in zona Ho Si Min, ocazie cu care i s-a gasit cca. 12-18 dolari. In timpul perchezitiei i s-a gasit si un jurnal personal in care critica regimul comunist, in special pe Nicolae si Elena Ceausescu.

Cu certitudine insa, Ursu Gheorghe Emil s-a intors [de la ancheta] foarte agitat si speriat  si mi-a spus ca a fost scos de cei de la Securitate [...] si ca acum a scapat usor luand doar doua palme, pentru ca in ziua aceea nu a avut timp de el, si ca la urmatoarea intalnire o sa-i aplice un alt tratament."

„[Ursu Gheorghe] cand s-a intors in camera mi-a spus ca a fost scos de Securitate [...] el a mai precizat ca anchetatorul i-a zis ca acum nu are timp de el dar sa se gandeasca bine la ceea ce trebuie sa spuna cand va fi scos din nou la ancheta".

"Ursu Gheorghe era anchetat de un ofiter de Securitate […] Mi-a spus ca era anchetat de Securitate pentru ca i-au gasit un jurnal […] Mi-a spus ca-l ancheteaza un ofiter de la Securitate din cladirea vecina".

In noiembrie 1985, in ultimele zile de viata ale lui Gheorghe Ursu, martorul CML a fost coleg de celula cu acesta si cu cei doi informatori ai Securitatii care aveau misiunea sa extraga si ei de la victima informatii pentru ancheta. Si martorul CML si-a mentinut declaratiile date in ultimii 20 de ani:

"mi-am dat seama că [Clita Marian si Radu Gheorghe] sunt oamenii anchetatorilor, că sunt ţinuţi acolo pentru nişte avantaje, în sensul că făceau nişte interogatorii, în felul lor cu persoanele cu care împărţeau celula, încercând să afle ceea ce anchetatorii nu reuşiseră... L-au întrebat [pe Ursu]... Cei doi nu au fost mulţumiţi de răspuns şi au început să îl şicaneze... 

Gh. Ursu a fost scos la anchetă de mai multe ori în acea perioadă, iar de două trei ori a fost adus în pătură, deşi de fiecare dată pleca pe picioarele lui. Nu prezenta însă urme vizibile de lovituri şi oricum durerile pe care le acuza erau în zona abdomenului. Eu nu am întrebat motivele, însă fiind scos la anchetă se subînţelegea că acesta fusese lovit de anchetatori. E posibil ca Giguţă şi Clită să îl fi întrebat ce a păţit, iar Gh. Ursu a spus că a fost bătut de anchetatori.
În cursul procesului am aflat de identitatea a doi anchetatori, iar despre aceştia mi-am amintit că l-au anchetat şi pe Gh. Ursu. 

Ceilalţi doi cred că erau condamnaţi definitiv, dar cu toate acestea, erau scoşi din când în când din celulă.
Cât am stat eu acolo nu îmi amintesc ca Giguţă şi/sau Clită să îl fi lovit pe Ursu, de altfel, nici nu mai era cazul având în vedere cum se prezenta acesta după ce era adus de la anchetă. ...
Nu îmi amintesc ca în acea perioada Gh. Ursu să fi fost dus la vreun medic pentru a fi consultat, dar a cerut aşa ceva. La un moment dat a fost scos din celulă şi nu s-a mai întors. Starea de sănătate probabil se agravase pentru că stătea în pat chircit de dureri".

Martorul daduse declaratii similare si anterior:

„Ursu Gheorghe venea de la ancheta in patura, intrucat era batut. Ceilalti [colegi de camera] erau pusi sa-l sicaneze. Erau favorizati, erau scosi zilnic, primeau pachete, mancare. Cand venea de la ancheta [Ursu] acuza dureri interne, vaitindu-se ca il durea in zona abdominala". Colegii de celula  ''vroiau sa-l traga de limba' , 'erau dirijati sa afle cat mai multe despre Ursu Gheorghe Emil. Erau scosi din camera de arest aproape zilnic".

„Cele declarate de mine anterior sunt in mod cert reale, asa ca imi mentin afirmatia, in sensul ca cele consemnate in declaratiile anterioare sunt corecte". "...in mod categoric imi aduc aminte acum ca intr-una din zile, dupa ce afara s-a inserat, acesta a fost adus in camera de detinere intr-o patura si se vaita ca-l doare burta". „Stiu ca Ursu Gheorghe Emil a ramas peste noapte in camera si imi aduc aminte ca se tot vaita de dureri abdominale".

„Cam cu 2-3 zile inainte de a fi dus la spitalul penitenciar Jilava, ing. Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si adus de acolo batut intr-o patura, intrucit nu mai putea merge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta de anchetatorul lui care era maior Pîrvulescu sau Florescu. In tot timpul care a urmat a urlat de durere, dar nu i s-au acordat ingrijiri medicale. Retin ca timp de doua zile si nopti ing. Ursu a urlat de durere si nu a primit ajutor medical. Am inteles ca mai fusese anchetat. Cand i s-a facut rau, pe data de 15-11-1985, Ursu a fost cercetat de dimineata pana seara si a fost readus in camera pe o patura. Ursu nu mai putea vorbi."

" Ursu a venit de cateva ori in camera dupa ce fusese scos pt. ancheta acuzind dureri abdominale; o data chiar a fost adus in patura. De la el am aflat ca a fost batut de anchetator si de aceea are dureri abdominale. Clita si Gicuta vorbeau cu ing. Ursu  si erau scosi zilnic de unde am tras concluzia ca puteau fi informatori".


Din declaratiile celor doi martori rezulta cu claritate cresterea treptata a violentei torturilor la care a fost supus Gheorghe Ursu de catre inculpati pe toata durata arestarii sale, pentru ca a refuzat colaborarea cu anchetatorii.
     
  • 4.02.2021, ICCJ. Au fost audiati martorii Florica Toader, fost subofiţer de pază în arestul Inspectoratului General al Miliţiei, şi C.M., care era reţinut într-o celulă alăturată de cea în care era ţinut Gheorghe Ursu.
    Martora Florica Toader nu a lasat dubii cu privire la faptul că Pîrvulescu, pe care l-a recunoscut, a fost cel care îl scotea pe Gheorghe Ursu din arestul miliţiei şi îl ducea la anchetă în clădirea Securităţii.  Martorul C.M. a specificat, din nou, că a auzit clar cum Gheorghe Ursu era bătut pentru „scrieri anti-comuniste, în special împotriva lui Nicolae şi Elena Ceauşescu”. Gasiti aici mai multe detalii asupra acestei sedinte de proces.
Martorul C.M.:

"am auzit din celula învecinată cu cea în care stăteam eu cum un arestat era bătut şi interogat de cei care îl băteau... Mi-am dat seama că era vorba de o bătaie, întrucât victima ţipa, zbiera... Zgomotele erau atât de puternice încât se auzea prin zidul despărţitor dintre cele două celule sau prin uşă. Am auzit cum cei doi agresori întrebau victima
despre un manuscris şi despre Elena şi Nicolae Ceauşescu. erau întrebări de genul „ Ce ai scris? ” „De ce ai scris?”... Era ca un joc între supraveghetor şi agresor... Motivele erau în legătură cu jurnalul şi cu persoane care ar fi ştiut despre existenţa jurnalului sau a unei acţiuni pe care victima ar fi făcut-o.... Da, [agresorii citeau victimei dintr-un material scris] pentru că făceau referire şi îi citau dintr-un material pe care se presupunea că victima l-a scris. Erau referiri la declaraţiile făcute „sus” înţelegând prin aceasta la anchetă. Astfel, îi reproşau că sus a spus ceva, iar lor le spunea altceva... Era vorba de scrieri împotriva regimului comunist şi a soţilor Ceauşescu".

Martora Toader Florica:

"În legătură cu Gheorghe Ursu... a fost scos la anchetă la cererea inculpatului Pârvulescu, pe care îl cunoşteam... acesta l-a scos doar pe Gh. Ursu la anchetă, de două trei ori...
Intrebare: s-a efectuat vreo anchetă administrativă în cadrul Direcţiei după moartea lui Gh. Ursu?
Răspuns: Nu cunosc, era totul secret, ca în toate cazurile în care deceda un deţinut.
  • 11.17.2020, Bucuresti. Cu ocazia implinirii a 35 de ani de la uciderea lui Gheorghe Ursu, organizatia ReRise si Fundatia Gheorghe Ursu au organizat o serie de evenimente legate de scrisoarea pe care inginerul Ursu a trimis-o in 1978 la Europa Libera, in care
    • A avertizat locatarii blocurilor avariate de cutremurul din 1977 asupra gradului de periculoziate in care aceste cladiri au fost lasate de regimul Ceausescu
    • L-a acuzat direct pe dictator de a fi dat ordinul criminal de sistare a lucrarile de consolidare la  blocuri respective.
  • Fundatia Gheorghe Ursu se solidarizeaza cu eroul Revolutiei romane Costinel Venus Mirea in demersurile sale pentru aflarea adevarului si pedepsirea teroristilor care l-au impuscat pe 24 decembrie 1989. E vorba de tragatori in combinezoane negre, folosind arme speciale care nu se gaseau decat in arsenalul Securitatii, si care dupa 22 decembrie au supus unitati militare si revolutionari din Craiova unor actiuni diversioniste care au produs morti si raniti. Fundatia publica un Comunicat de Presa prin care face cunoscute:
    • cazul capitanului (R) Costinel Mirea
    • concluziile scrise depuse de acesta la Camera Preliminara de la ICCJ in Dosarul Revolutiei, prin care cere restituirea acestuia la Parchet pentru completarea cercetarii penale
    • plangerea penala formulata de acesta catre Procurorul General Gabriela Scutea
  • 10.09.2020 ora 12:00, sala sectiei penale (P8) : au fost audiati martorii Palamariu Florinel si Popa Dan. Acestia si-au mentinut declaratiile anterioare, aratand din nou, fara dubiu, ca Gheorghe Ursu a fost anchetat de inculpatul Pirvulescu in timp ce se afla in detentie la Militie, anchete in cadrul carora a fost supus la violente fizice.
    • A admis cererea de probe a procurorului Irina Kuglay de reaudiere a 16 martori
    • A admis in parte cererea de probe a familiei Ursu:
      • audierea martorilor Dinu Ion, a disidentilor si fosti detinuti politic Radu Filipescu si Petre Mihai Bacanu, a disidentei Mariana Gherghina-Besciu (sotia fostului detinut politic Gheorghe Gherghina), a revolutionarilor bucuresteni Nicoleta Giurcan si George Stancu, si a reprezentantilor revoltei muncitoresti de la Brasov 1987, Marius Boeriu si Dan Iacob
      • Rechizitoriul 76/P/1990, ordonanta 76/P/1990 din 24.07.1990, ordonanta 97/P/1990 din 18.10.2010 privind represiunea de la Revolutia din 21/22 decembrie 1989 din Bucuresti si ordonanta 18/P/2016 din 24.07.2018 privind clasarea unor cauze din procesul comunismului.
    • A respins cererea partii civile de a administra ca probe o parte din dosarul revolutiei de la Timisoara si mai multe carti care zugravesc violentele indurate de opozanti ai regimului Ceausescu din partea Securitatii (volume despre Vasile Paraschiv, Iulius Filip, muncitorii de la Brasov 1987)
    • A respins cererea partii civile Andrei Ursu de a participa la proces de la distanta, date fiind restrictiile de calatorie existente.
  • 21.05.2020: La primul termen de judecata al apelului impotriva sentintei de achitare a tortionarilor lui Gheorghe Ursu la ICCJ (sala 103, etajul 1, sala Sectiilor Unite), cauza S-A AMANAT. Completul de judecata format din: Florentina Dragomir, Ioana Alina Ilie si Ionut Mihai Matei au aprobat cererea inculpatilor de acordare a unui termen pentru angajarea unor aparatori alesi. Instanta le-a invederat ca acesta va fi singurul termen acordat pentru acest motiv. A fost prezent doar inculpatul Hodis (Pirvulescu a lipsit). Termenul urmator este pe 2.07.2020 la ora 12:00. Pana pe 18.06.2020 pot fi depuse cererile de probe de catre parti.
Comunicat de presa 20 mai 2020
Motivele de apel ale familiei
Motivele de apel ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
  • 17.01.2020: O RUSINE PENTRU JUSTITIA ROMANA, O BATAIE DE JOC LA ADRESA DREPTATII SI A VICTIMELOR DICTATURII CEAUSISTE: Motivarea achitarii tortionarilor lui Gheorghe Ursu de catre judecatoarea MIHAELA NITA de la Curtea de Apel Bucuresti.
Comunicat de presa
De ce a fost torturat si ucis Gheorghe Ursu
Tortura nu a fost "o situatie de conflict"?
Diversiunea cu notiunea de "disident politic"
             Scrisoarea poate fi semnata aici.
  • 10.18.2019: ACHITAREA TORTIONARILOR. JUDECATOAREA MIHAELA NITA A SERVIT  INTERESOLOR SECURITATII.  
Securitatea a inregistrat inca o victorie asupra opozantilor lui Ceausescu, asupra poporului pe care l-a ingenunchiat timp de 40 de ani.  Asasinii si tortionarii sunt  liberi, printre noi.

Puteti citi aici un sumar al cazului si probatoriului

Aici puteti citi descrierea situatiei premisa: represiuna ceausista. Gheorghe Ursu era cazut sub puterea adversarului politic

Situatia de fapt: cronologia faptelor, in baza probelor, in cazul Gheorghe Ursu


Analiza faptelor si a probelor

Declaratii relevante ale martorilor. Documente medicale

Cititi aici concluziile scrise ale partii civile, inclusiv probatoriul care dovedeste fara putinta de indoiala vinovatia inculpatilor Pirvulescu si Hodis.
  • 10.1.2018 - Termen la ICCJ. A fost audiat:
    • Martorul Gavrilescu Nicolae, fostul ambasador roman la Washington in 1985. Acesta a recunoscut ca 
      • a fost "intrebat in cadrul unei audieri in Senatul SUA despre situatia domnului Ursu Gheorghe"
      • a "informat autoritatile romane despre interesul manifestat de Senat fata de persoana domnului Ursu Gheorghe", 
      •  "tematica drepturilor omului era in permanenta in dezbatere in cadrul Congresului american, fiind argumentul suprem al autoritatilor americane". 
      • "Statul roman nu avea interes sa furnizeze informatii despre situatia lui Gheorghe Ursu... care a fost solicitata de Congresul american". 
    • Apararea partii civile a depus ca mijloc de proba un document al Congresului american din 1987, din care rezulta ca detentia si apoi moartea lui Gheorghe Ursu in arest in 1985 au reprezentat subiectul mai multor interventii ale autoritatilor americane (senatori, congressmeni, Departamentul de Stat) la guvernul Romaniei, si au contribuit la retragerea, in 1987, a Clauzei natiunii celei mai favorizate (cu importante avantaje economice)  tarii noastre. Acest document dovedeste o data in plus ca in logica dezinformarii si a setei dictatorului pentru o imagine externa cit mai favorabila, regimul Ceausescu n-ar fi putut sa-l lase liber pe Gheorghe Ursu dupa ce acesta fusese torturat in inchisoare pentru motive politice. Este evident ca acesta ar fi demascat ancheta politica si regimul de teroarea la care fusese supus de catre Securitate. Prin detentia si uciderea lui mascata (sub acoperirea militiei), Ceausescu si politia politica au incercat sa minimizeze ecoul international al cazului si prejudiciul de imagine a tarii in privinta respectarii drepturilor omului.
  • 22.11.2017 - Termen la ICCJ. Au fost audiati martorii:
    • Cristian Martin, fost coleg de arest cu Gheorghe Ursu: 
      • "In camera vecina ... doi detinuti il maltratau pe al treilea... il anchetau, il bateau...  intrebau de... [un manuscris legat de]...Elena si Nicolae Ceausescu...  Era o complicitate intre cei doi si militianul supraveghetor... a treia persoana  era agresata aproape tot timpul. Era mult zgomot, se auzeau urlete.  Dupa cateva zile eu nemai suportind situatia din camera invecinata am luat atitudine si am solicitat sefului de tura fie sa ma mute in alta camera, fie sa-i mute pe cei din camera vecina, intrucit nu mai suportam sa aud ziua si noaptea zgomotele si urletele, persoana respectiva fiind terorizata. Din cauza acestei atitudini eu personal am fost sanctionat cu cinci zile in camera de izolare, fiind legat cu lanturi la maini si la picioare... am aflat numele persoanei agresate, respectiv Ursu... In mod normal cind intr-o celula intre doua persoane intervenea o cearta mai serioasa, atunci supraveghetorul muta pe una din persoanele implicate imediat.
      • [Mutarea pe Catanga] se intimpla cind un arestat nu recunostea fapta... in sensul dorit de anchetatori.
      • Scopul [celor doi agresori] era sa recunoasca ceva, intrucit ii spunea 'la ancheta nu ai spus asa'... acele batai erau prea multe, de dimineata pina seara... Pentru a speria o persoana nu era nevoie de o astfel de corectie, fiind prea mult ceea ce se intimpla in camera vecina."
    • Clita Marian, fost coleg de celula si tortionar al lui Gheorghe Ursu, condamnat pentru uciderea acestuia in 2000. A retractat majoritatea celor opt declaratii anterioare in care marturisea:
      • "Ursu era anchetat de Securitate in legatura cu un jurnal in care consemnase opinii personale impotriva conducerii de stat si partid... Cind venea de la ancheta era abatut spunind ca s-au folosit metode violente Cu citeva zile inaintea datei de 17.11.85 [data mortii], … venind de la o ancheta… a inceput sa se plinga ca ii este rau de la stomac, prezentind simptome de voma si scaune repetate. In noaptea urmatoare a ajuns sa vomite sange".
      • "Am primit dispozitii sa execut un regim de teroare asupra lui Gheorghe Ursu... In urma unor angajamente de colaborare cu organele de Militie si Securitate... trebuia sa ne spuna tot ce stia si facuse cu privire la acele note... in care si-a adus dezacordul fata de regimul ceausist... Noi trebuia sa aflam si eventualele retele care l-au ajutat pe Gheorghe Ursu sa scoata materiale scrise din tara cu directia unor cotidiene occidentale sau posturi de radio care faceau denigrari la adresa regimurilor comunisto-totalitare din Est...
A recunoscut totusi citeva elemente care confirma declaratiile anterioare si se coroboreaza cu ale celorlalti martori:
  • "in perioada cit a stat in celula cu mine... cunosc chiar de la defunct ca era cercetat de Securitate... [acesta] cunoscindu-se cu Ana Blandiana ... mai era anchetat pentru o scrisoare... care trebuia sa ajunga in strainatate, insa aceasta a ajuns sa fie vizualizata de Securitate...  Victima Gheorghe Ursu mi-a spus ca lucrez in Securitate...". 
  • In legatura cu notele informative si calitata sa de informator, a declarat ca o sa raspunda "dupa ce se va desecretiza dosarul".
  • 25.10.2017 - Termen la ICCJ. Au fost audiati martorii:
    •  Muneanu Ion, fost sef de schimb de paza arest IGM, care a declarat, printre altele: "Ursu... a fost scos la ancheta si de ofiteri de Securitate"). 
Martorul  si-a mentinut declaratiile anterioare "care sint corespunzatoare adevarului", respectiv:
      • "[Clita si Radu Gh. au de lucru cu Ursu... ca nu recunoaste... aceasta camera era in consemn."
      • "am vazut cum, in mai multe rinduri, ofiteri de securitate, imbracati in civil, il scoteau pe Gheorghe Ursu din arest si pe usa de acces de la etajul 1 al cladirii il duceau la ancheta... in perioada in care acesta a fost in arestul militiei, a fost scos de mai multe ori la ancheta de catre ofiterii de Securitate, in special seara. Afirm inca o data ca Gheorghe Ursu a fost la ancheta si de catre Securitate si stiu ca nu s-a consemnat in registrul de scoatere la ancheta acest lucru. De multe ori, Gheorghe Ursu era scos din camera fara bon de scoatere, doar venea lucratorul de Securitate si pur si simplu il luau din camera."
    • Cimpoieru Vasile, fost coleg de celula cu victima: "Gh. Ursu a fost scos la ancheta de Securitate... era agitat si speriat... I-au fost data doua palme de anchetatori...  Era vorba de un jurrnal personal... unde scria de familia Ceausescu... Clita Marian era cu siguranta informator al Securitatii...
    • Toader Florica, fosta subofiter de paza: "Il cunosc pe domnul Pirvulescu si acesta l-a scos personal la ancheta pe Ursu Gheorghe... Eu am primit nota de scoatere din arest. Stiam ca era Gheorghe Ursu intrucit ii vedeam numele pe bonul de scoatere."
    •  Casapu Mitrus-Laurentiu, fost coleg de celula cu victima: "Ursu Gheorghe venea de la ancheta in patura, intrucit era batut. Ceilalti [colegi de camera] erau pusi sa-l sicaneze... Erau favorizati, erau scosi zilnic, primeau pachete, mincare... Cind venea de la ancheta [Ursu] acuza dureri interne, vaitindu-se ca il durea in zona abdominala."
Martorul  si-a mentinut declaratiile anterioare "care sint corespunzatoare adevarului", respectiv:
      • "Gicuta si Clita Marian ... 'vroiau sa-l traga de limba'... erau dirijati sa afle cit mai multe despre Gheorghe Ursu... "

      • "...in mod categoric imi aduc aminte acum ca intr-una din zile, dupa ce afara s-a inserat, [Ursu Gheorghe] a fost adus in camera de detinere intr-o patura... si se vaita ca-l doare burta... Stiu ca Gheorghe Ursu a ramas peste noapte in camera si imi aduc aminte ca se tot vaita de dureri abdominale".  

      • "Cam cu 2-3 zile inainte de a fi dus la spitalul penitenciar Jilava, ing. Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si adus de acolo batut intr-o patura, intrucit nu mai putea mearge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta de anchetatorul lui... care era maior... PIRVULESCU sau Florescu. In tot timpul care a urmat a urlat de durere, dar nu i s-au acordat ingrijiri medicale. Retin ca timp de doua zile si nopti ing. Ursu a urlat de durere si nu a primit ajutor medical. Am inteles ca mai fusese anchetat. Cand i s-a facut rau pe 15-11-1985 Ursu a fost anchetat de dimineata pana seara... Pe data de 15-11-1985, Ursu a fost cercetat de dimineata pana seara si a fost readus in camera pe o patura. Ursu nu mai putea vorbi."

      • Ing. Ursu a venit de citeva ori in camera dupa ce fusese scos pt. ancheta acuzind dureri abdominale; o data chiar a fost adus in patura. De la el am aflat ca a fost batut de anchetator si de aceea are dureri abdominale". 

    • Cojocaru Gheorghe. "Ursu Gheorghe era scos la ancheta si de Securitate... Bufetul era comun atit pentru noi cit si pentru Securitate" (fapt ce se coroboreaza cu declaratia lui Toader Florica privind modul cum l-a cunoscut pe inculpatul Pirvulescu Marin).
Martorul  si-a mentinut declaratiile anterioare date in cursul urmaririi penale, respectiv:
      • "...Burcea Stefan mi-a spus ca avem... o persoana care este cercetata de Securitate pentru ca ar fi trimis niste articole la Europa Libera... In ce priveste pe Gheorghe Ursu s-a auzit atunci ca i se gasise un pretext pentru a fi arestat de militie, in sensul ca s-a gasit asupra sa valuta, fapt pentru care a fost aresat, insa in fapt era anchetat de organele de Securitate.
      • ...cind ofiterii de Securitate scoteau la ancheta un arestat care era incarcerat in arestul Directiei Cercetari Penale, trimiteau un subofiter care se prezenta la usa de acces in arest si prezenta un bon de scoatere, semnat de anchetatorul de Securitatate, iar arestatul era scos din camera si condus de subofiterul de Securitate in biroul de ancheta.
      • Marian Clita era informator, intrucit era scos in mod frecvent din camera de catre seful de schimb si dus intr-o incapere singur, unde avea o foaie de hirtie si pix. Scoaterea din camera a informatorilor erau legendate, in sensul ca se motiva ca acestia erau scosi la ancheta".
  • 27.9.2017 - Termen la ICCJ. Au fost audiati patru martori: Popa Dan, Palamariu Florinel, Alexa Ion, si Ghebac Radu, fosti subofiteri de paza la arestul DCP al IGM. Palamariu Florinel a relatat cum numai pe schimbul sau, inculpatul PIRVULESCU Marin (identificat dupa semnatura pe bonul Securitatii de scoatere din arest)  l-a anchetat de cel putin patru ori pe Gheorghe Ursu, in timpul detentiei acestuia in arestul Militiei. La intoarcerea de la aceste anchete, martorul a vazut ca Gheorghe Ursu "era  rosu la fata si nu se tinea bine pe picioare". 
Doi dintre martori au declarat ca in timpul celorlalte procese sau anchete legate de uciderea lui Gheorghe Ursu au primit amenintari. Ei totusi si-au mentinut, ca si ceilalti martori, declaratiile anterioare: "l-am vazut pe Gheorghe Ursu cind a revenit in camera de detinere, dupa ce fusese scos la ancheta si am vazut ca era rosu la fata si se tinea de burta",  "[Ursu] avea legaturi cu postul de radio Europa Libera".. si a fost "anchetat de Securitate si ca nu ar fi reusit sa afle de la el ce-i interesa si in celula cu acesta au fost introdusi Clita si cu celalalt…", respectiv ca "Ursu Gheorghe Emil era cercetat de Securitate si ca i s-a inscenat faptul ca detinea in mod ilegal valuta", iar arestatii "Clita Marian si Radu Gheorghe au fost introdusi in aceeasi celula cu Ursu Gheorghe Emil pentru a-l determina sa recunoasca faptele de care erau interesati cei de la Securitate".
  • 12.9.2017 -  ICCJ  Respinge, ca nefondate, contestatiile formulate de inculpaţi.
  • 28.8.2017 - Hotarire: Curtea de Apel Bucuresti dispune sechestru asupra bunurilor inculpatilor. Acestia fac contestatie la ICCJ.
  • 11.8.2017 - Termen la Curtea de Apel Bucuresti. Se discuta masura asiguratorie. Partea civila reitereaza ca sumele solicitate vor fi folosite doar in scopuri caritabile.
  • 7.7.2017 - Termen la Curtea de Apel Bucuresti. Cauza privind masurile asiguratorii se amina din nou, intrucit SRI nu a furnizat inca informatii cu privire la veniturile inculpatilor.
  • 7.6.2017 - Termen la Curtea de Apel Bucuresti. Se citeste rechizitoriul si se ia declaratie partii civile (Andrei Ursu). Inculpatii nu dau declaratii. Instanta decide continuarea cercetaii judecatoresti la 27.09.2017. Pentru discutarea luarii masurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatilor, amina cauza, pentru a se solicita la SRI date asupra veniturilor inculpatilor.
  • 10.5.2017 - Termen la Curtea de Apel Bucuresti. Partea civila a refuzat explicit sa ceara despagubiri de la vreo institutie de stat, considerind ca ar fi o nedreptate pentru contribuabilul roman sa ajunga sa plateasa pentru crimele inculpatilor din timpul regimului comunist. Un regim de care ne desparte o revolutie singeroasa, si despre care chiar autoritatile noului stat au determinat ca a fost "nelegitim si criminal". Instanta a decis totusi citarea SRI-ului, Ministerului de Interne, si Ministerului Finantelor ca parti responsabile civilmente, urmind ca la sfirsitul procesului sa decida asupra modului de solutionare a acestor responsabilitati. 
  • 16.3.2017 - Primul termen la Curtea de Apel Bucuresti, sectia 1 penala, in dosarul 2500/2/2017. Cauza s-a aminat din lipsa de procedura: adresa de citare a inculpatului Postelnicu nu ar fi fost corecta.
  • 4.4.2017 -  Un articol din Revista 22 al istoricului si cercetatorului CNSAS Madalin Hodor (Dupa cutremur, Ceausescu a lasat Bucurestiul sa moara), aduce la lumina documente recent descoperite in arhivele Securitatii, care explica in profunzime unul din motivele principale ale anchetarii si uciderii lui Gheorghe Ursu de catre Securitate: ura lui Ceausescu pentru acesta datorata scrisorii disidentului catre Europa Libera in care demasca deciziile criminale ale dictatorului in domeniul constructiilor.
  • 16.3.2017 - Invocind decesul inculpatului HOMOSTEAN, judecatoarea Silvia CERBU declina judecarea cauzei catre Curtea de Apel Bucuresti. Insa inculpatul POSTELNICU, ca fost Ministru secretar de stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului (29 martie 1985 - 3 octombrie 1987)
    A FOST MEMBRU AL GUVERNULUI DASCALESCU. Ca membru al Guvernului, conform Art. 40 NCPPtrebuia sa fie judecat in prima instanta la ICCJ. Prin aceasta dezinvestire nelegala, judecatoarea CERBU a dat impresia ca nu a dorit sa-l judece pe fostul sef al Securitatii.
  • 6.3.2017 - In baza probelor aflate in dosarul din instanta si a dosarelor aflate la CNSAS, familia lui Gheorghe Ursu depune o plingere penala la Sectia Parchetelor Militare impotriva fostului sef al securitatii interne din 1985, VLAD Iulian.
  • 24.2.2017 - Primul termen de judecata pe fond a inculpatilor Pirvulescu, Hodis si Postelnicu s-a aminat la cererea lui Hodiş Vasile, motivata pentru lipsa de aparare.
  • 10.2.2017 - ICCJ judeca, si pe 13.2.2017 "Respinge, ca nefondate, contestatiile formulate de inculpaţii Hodiş Vasile, Tudor Postelnicu şi Pârvulescu Marin". 
  • 08.12.2016 si 03.01.2017 - Inculpatii POSTELNICU, PIRVULESCU si HODIS depun contestatii impotriva hotaririi de incepere a judecatii. (Inculpatul HOMOSTEAN a decedat).
  • 29.11.2016 - In temeiul art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, instanta ICCJ dispune "începerea judecăţii în cauza penală privind pe inculpaţii Pârvulescu Marin, Hodiş Vasile, Postelnicu Tudor şi Homoştean George, ca urmare a sesizării instanţei prin rechizitoriul din data de 29.07.2016 emis în dosarul nr. 32/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, Secţia parchetelor militare, a cărui neregularitate a fost remediată prin precizările formulate de aceeaşi unitate de parchet la data de 15.11.2016."  (vezi evolutia cauzei pe portalul ICCJ).
Un numar considerabil de exemple, inclusiv marturii si alte probe ale represiunii regimului Ceausescu, adunate din literatura de cercetare arhivistica, istoriografica si memorialistica sint examinate in anexa la analiza situatiei premisa, oferind dovezi covirsitoare ale caracterului sistematic si generalizat al acelei represiuni si reliefind asemanarile lor cu cazul Gheorghe Ursu.
  • 15.11.2016 - Parchetul raspunde cerintelor doamnei judecator Silvia Cerbu. Dupa cum se poate vedea, procurorii aduc completari precise, detaliate si la obiect, care nu lasa nici o indoiala asupra legalitatii si temeiniciei rechizitoriului astfel extins.
  • 19.10.2016 -  In mod surprinzator judecatoarea Silvia Cerbu de la ICCJ a trimis rechizitoriul inapoi la Sectia Parchetelor Militare pentru completari. Domnia sa cere procurorului sa precizeze detalii asupra faptelor ce se circumscriu fiecarei variantele de incadrare (lit. e, g şi k)  din art.439 alin.1. Mai greu de inteles este cerinta de a se preciza probele care furnizează datele factuale pe baza cărora a fost reţinută existenţa situaţiei premisă ca fiind "un atac generalizat si sistematic". De notat ca situatia premisa a acestui caz este represiunea din timpul regimului comunist, care a fost unanim recunoscut drept dictatorial, "nelegitim si criminal", deci o represiune eminamente sistematica (adica planuita de regimul comunist) si generalizata (adica indreptata impotriva intregii categorii a opozantilor). Acest fapt ramas in memoria colectiva a milioane de oameni care au avut de suferit material si moral sub dictatura comunista a fost atestat inclusiv de Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (RFCPADCR, Bucuresti 2006) si de nenumarate studii istorice, articole, filme documentare, marturii ale victimelor, documente si analize ale institutiilor de studii si cercetari post-comuniste (CNSAS, IICCMER, IRIR, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet - AIOCIMS), etc.
  • 4.10.2016 -  Cauza privind legalitatea rechizitoriului este judecata la camera preliminara a ICCJ. Inculpatii au ridicat cereri si exceptii fara vreo sustinere legala. Reprezentatul parchetului a demonstrat temeinicia si legalitatea rechizitoriului. Pronuntarea va fi pe 19 octombrie.
  • 23.9.2016 - Dosarul, aflat la camera preliminara a ICCJ (ce verifica legalitatea procedurala a rechizitoriului) este aminat la cererea inculpatului Homostean George.
  • 1.8.2016 - UN PAS IMPORTANT SPRE DREPTATE: Sectia Parchetelor Militare de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie, sub noua conducere, finalizeaza ancheta si trimite in judecata patru dintre principalii vinovati de uciderea lui Gheorghe Ursu: fostul sef al Securitatii POSTELNICU Tudor, fostul Ministru de Interne HOMOSTEAN George, si fostii ofiteri de securitate PIRVULESCU Marin si HODIS Vasile pentru crime impotriva umanitatii, printre care tortura
Rechizitoriul intocmit este un document cu valoare istorica: pentru prima oara in perioada post-decembrista, SPM invoca si descrie criminalitatea de sistem a dictaturii comuniste, demonstrind imprescriptibilitatea faptelor inculpatilor.
  • 1.6.2016 - Seful Sectiei Parchetelor Militare (incepind din anul 2008), generalui VASILACHE Ion, cel care refuzase ani de zile sa redeschida aceasta ancheta (ca si dosarele Revolutiei si Mineriadei), iese la pensie.
  • Ian-Iunie 2016. Ancheta se apropie de sfirsit. Noile marturii dovedesc si mai clar ca fostul maior de Securitate  PIRVULESCU Marin l-a anchetat si torturat in detentie pe Gheorghe Ursu, contribuind direct la asasinarea acestuia pentru motive exclusiv politice. Noi martori l-au indicat nominal pe tortionar. Mai mult, noua ancheta dovedeste si implicarea conducerii Securitatii si a Ministerului de Interne din 1985, inclusiv participarea directa a fostului sef al Securitatii Interne, generalul Iulian VLAD
  • Pe 17.11.2015 s-au implinit 30 de ani de la uciderea lui Gheorghe Ursu, fara ca principalii vinovati sa fie inca judecati. Păstrînd un moment de reculegere pentru victimele tragediei de la Colectiv, sîntem alături de tinerii ce încă se zbat între viaţă şi moarte şi ne raliem miilor de voci care s-au ridicat în aceste zile împotriva corupţiei, cerînd clasei politice şi statului de drept din România înnoire, transparenţă, integritate, inclusiv in sfera juridica. Alaturi de Grupul pentru dialog social, Green Hours, si Cinemateca Romana, Fundatia a organizat mai multe manifestari comemorative. 
  • Sept-Oct. 2015 - fostii ofiteri de Securitate PIRVULESCU Marin, DUMITRACIUC Ion, HODIS Vasile - anchetatorii lui Gheorghe Ursu, sunt condamnati  la Curtea de Apel Bucurest pentru activitati de politie politica.
  • Februarie - August 2015 - SPM intreprinde demersuri la arhivele SRI si ale Ministerului de Interne pentru obtinerea dosarelor de TO (Tehnica Operativa) pe care CNSAS a demonstrat ca au fost substituite in DUI (Dosarul de Urmarire Informativa) al lui Gheorghe Ursu. Pina la aceasta ora, institutiile respective nu au dat curs acestor cereri.
  • Iulie 2015 - Documente MAE obtinute de SPM (cu greu, si doar recent "desecretizate") atesta modul cum oficialii romani din 1985, folosing dezinformarile crase ale Securitatii ("infractor de drept comun, speculant notoriu, ale carui fapte nu au avut un caracter politic,iar decesul sau nu are nici o legatura cu retinerea si cercetarea lui... fiind datorat unor afectiuni cardiace de care suferea anterior " (!))  ii "dictau" Ambasadorului de la Washington cum sa raspunda intrebarilor guvernului si Congresului American despre arestarea si moartea lui Gheorghe Ursu.
  • Iunie 2015 - fostii ofiteri de Securitate PIRVULESCU Marin, DUMITRACIUC Ion, HODIS Vasile - anchetatorii lui Gheorghe Ursu, sunt trimisi in instana civila de CNSAS pentru activitati de politie politica.
  • Incepind din ianuarie 2015: Noua ancheta a Sectiei Parchetelor Militare si cercetarile CNSAS dezvaluie noi probe si marturii importante care dovedesc cu atit mai mult vinovatia ofiterului de Securitate PARVULESCU Marin in torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu
  • Noiembrie 2014 - La CNSAS este descoperit Dosarul Penal nr. 66142 intocmit de PIRVULESCU Marin lui Gheorghe Ursu pentru "propaganda impotriva orinduirii socialiste" (art. 166) , dosar pe care SRI-ul, timp de 16 ani a pretins ca nu mai exista.  Dosarul releva in detaliu principalele capete de acuzare impotriva lui Gheorghe Ursu: scrisorile la Europa Libera, relatiile cu disidentii din afara si cu scriitori cu conceptii "dusmanoase" din tara, intentia de a-si publica jurnalul critic la adresa regimului, afisarea de manifeste antitotalitare, cu intentia de a le multiplica si citi in Marea Adunare Nationala si la Congresul PCR.
Ecouri recente din mass-media:
           Cititi aici stiri din anul 2014 si anterioare
           Ecouri din mass-media anterioare.


MISIUNEA FUNDATIEI

Fundatia va milita pentru rezolvarea "CAZULUI URSU", pentru cercetari care sa duca la cunosterea publica a adevarului, pedepsirea criminalilor precum si a celor care au ordonat acest asasinat politic.

Fundatia va sustine si premia, in spiritul generos, multivalent si liber al poetului, publicistica, opere de arta si documentare, lucrari socio-politice, originale sau editoriale, care vor contribui la pastrarea memoriei deceniilor de prigoana totalitara din Romania.

Fundatia va sustine moral si material programe si manifestari care combat politica de forta, extremismul atat de stanga cat si de dreapta, coruptia oficiala, demagogia nationalista sovina, mistificarea adevarului istoric, musamalizarea crimelor regimului Ceausescu, mentinerea fostei Securitati in cadrul noii Puteri.

In final, misiunea esentiala a acestei fundatii, asa cum insusi Gheorghe Ursu si-ar fi dorit-o, este sa contribuie la imbunatatirea climatului spiritual in Romania: printr-un indemn la valorificarea invatamintelor istoriei; la constientizarea imperativelor democratiei, a decentei si civilitatii sociale, prin educatie si prin arta; la respectul drepturilor tuturor cetatenilor tarii, mai cu seama al dreptului celui mai sfint - libertatea individului si a gindurilor sale.

Insusi exemplul lui Gheorghe Ursu, care a dus o existenta materiala modesta, dar atit de bogata spiritual, ilustreaza in ce masura un nume insufleteste o idee daruindu-i totodata si o forta cu adevarat combativa.