DOSARUL FOSTULUI SEF al SECURITATII IULIAN VLAD 

Pe 6.3.2017 - In baza probelor aflate in dosarul din instanta si a dosarelor aflate la CNSAS, familia lui Gheorghe Ursu depune o PLINGERE PENALA la Sectia Parchetelor Militare impotriva fostului sef al securitatii interne din 1985, Iulian VLAD.

Din noul probatoriu aflat in instanta la ICCJ rezulta ca fostul general Iulian VLAD, seful Securitatii interne in 1985, a ordonat arestarea lui Gheorghe Ursu sub un pretext de drept comun, pentru a fi anchetat pentru motive politice, sub tortura, in stare de arest la Militie. Aceasta vinovatie rezulta din urmatorul material probator:

• Zecile de marturii si documente DSS care dovedesc indubitabil ca Securitatea interna (prin Directia a VI-a Cercetari Penale) l-a anchetat, torturat si ucis pe Gheorghe Ursu pe motive politice. Ori generalul Iulian VLAD era in acel moment seful securitaii interne.

• Declaratiile ofiterilor de Securitate Nicu Crisan si Dumitraciuc Ion (prezentate mai jos) care stabilesc fara dubiu ca "nu puteau dispune începerea urmăririi penale decât cu aprobare de la conducerea superioară...  aceste aprobări erau date de şeful Securităţii Statului, care în acea perioadă era gen. VLAD Iulian". Rezulta deci ca anchetarea ilegala (in timp ce era arestat sub un pretext de drept comun la IGM), torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu nu putea fi dispusa decit de numitul Iulian VLAD .

• Acest fapt e sustinut si de Nota lui VLAD Iulian din primavara lui 1985 catre Seful Directiei a VI-a, Vasile Gheorghe (cf. adresarii de pe plicul aferent), in care seful Securitatii interne critica faptul ca "Nu rezultă suficient de bine conturate elementele constitutive ale infracţiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste... Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză ? ... De ce nu s-au aprofundat pînă acum legăturile în rindul scriitorilor? Despre ce este vorba mai concret ?". Este evident pentru oricine ca in acest fel, numitul Iulian VLAD NU le cerea subalternilor sa opreasca ancheta, cum fals pretinde acum, ci din contra, sa o continue sub stare de arest la IGM. Evitind o acuzatie politica, evident, atit pentru ca:

• "pînă acum" nu erau destule probe pentru art. 166, dar si 
• "deoarece nu era in interesul regimului sa figureze cu detinuti politici, l-au arestat pentru detinere de valuta " - vezi marturia lui IvSt).

• Faptul este coroborat si de declaratia ofiterului DI, care spune ca a "primit dosarul cu un bileţel scris olograf... care conţinea un ordin rezolutiv al şefului Securităţii Statului, gl. Vlad, ca acţiunea referitoare la infr. prev. de art. 166 alin. 2 din vechiul Cod penal să înceteze şi să se ia măsuri faţă de Ursu Gheorghe de avertizare pe linie de securitate la locul de muncă, iar pentru operaţiunile cu mijloace de plată străine să se continue cercetările de către miliţie".  

• Dosarul Penal: "Refuz sa scriu in declaratii numele prietenilor, deoarece sint trecuti in jurnal" (ori, conform notei numitului Vlad "piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite [in instanta]" )
• Declaratiile de martori (colegi din celule si subofiteri de paza)

• Faptul e sustinut chiar de declaratiile numitului Iulian VLAD:
• Acesta  recunoaste ca a avut o intilnire cu subalternii sai Vasile Gheorghe si Macri Emil pe cazul Ursu. Daca seful Securitatii interne nu ar fi supervizat aceasta ancheta, nu ar fi avut nici un sens nici intilnirea amintita, nici solicitarea DUI-lui lui Gheorghe Ursu de la directia a 2a (cf. marturiei lui Dumitraciuc Ion), nici nota mentionata mai sus. Pretextul ca directia a 6-a s-ar fi aflat sub controlul direct al lui Postelnicu nu se sustine, atita vreme cit:
• In declaratiile ofiterilor de securitate (CN, DI), si in documentele din dosar (vezi nota de mai sus, ca si telegrama ambasadorului Gavrilescu din 8.10.1985, in doua exemplare diferite) apare doar numele numitului Iulian Vlad, seful securitatii interne, si nicaieri nu apare numele lui Postelnicu Tudor, pe care numitul Vlad, ca si fostul sau sef de cabine Aurel Rogojanu, incearca acum sa arunce vina. 
• Nu se sustine nici faptul ca intilnirea ar fi avut loc doar pentru ca directia a 2-a ar fi fost sub controlul numitului Iulian Vlad. Acest fapt, in afara ca e fals (cf. declaratiei ofiterului din directia. a 6-a, CN), nici nu are vreo relevanta, intrucit intreaga discutie (conform notei mentionate, adresate sefului Directiei a 6-a de Cercetari Penale) a privit ancheta penala. Pe numitul Vlad il interesau "declaraţiile persoanelor audiate", si "Ce poziţie a avut în timpul cercetării", adica elemente care ar fi trebuit sa "contureze elementele constitutive ale infracţiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste", deci rezultatul cercetarii penale. Ori aceasta cercetare penala se facea, conform vastului probatoriu din dosar, exclusiv de Directia a 6-a de Cercetari Penale, si nu de Directia a 2-a, care pastra doar dosarul de urmarire informativa.

• Acesta pretinde col. Vasile "nu mai puteau să continue cercetarea în dosarul lui Ursu Gheorghe Emil având în vedere ordinul scris de care am făcut vorbire mai sus."
  
  Aceasta asertiune are doua semnificatii majore:
  
  1. Nu exista NICI UN ORDIN in nota respectiva, si nicaieri in dosarele cauzei, din partea numitului Iulian Vlad, de sistare a anchetei. Prin acest fals evident, numitul Iulian Vlad nu face decit sa arate ca incearca prin orice mijloace sa-si acopere rolul decisiv pe care l-a avut in torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu.
  
  2. Asertiunea ca un astfel de "ordin scris" dat de numitul Iulian Vlad directiei a 6-a, respectiv lui Pîrvulescu Marin şi col. Vasile, i-ar fi impiedicat pe acestia sa continue cercetarea vine in directa contradictie  cu incercarea de "alibi" a aceluiasi  Iulian VLAD, conform careia directia a 6-a nu era in subordinea lui, ci a sefului sau, generalul Postelnicu.
  
  Evident, ca daca ar fi fost adevarat ca directia a 6-a era sub Postelnicu, atunci:
  A. Iulian Vlad nici n-ar fi putut da un astfel de ordin
  B. Si chiar daca ar fi dat un astfel de ordin, col. Vasile tot ar fi putut continua cercetarea, prin ordin de la Postelnicu.
  
  Rezulta din faptul ca putea sa dea un astfel de ordin colonelului Vasile Gheorghe, numitul Iulian Vlad avea in subordine Directia a 6-a si ancheta;  dar si ca ordinul, care a fost evident verbal, a fost in sensul a exact ceea ce s-a intimplat: anchetarea sub tortura  in timpul arestarii  de catre Militie.

• Acelasi fapt (intilnirea directa cu Vasile Gheorghe) este mentionata si de catre generalul ROGOJANU Aurel, fostul sef de cabinet al lui Iulian Vlad (cu amanunte ce sunt, pentru orice lector atent, neverosimil de precise la 30 de ani de la evenimente).  Din mai multe articole (vezi  http://m.cotidianul.ro/article.php?id=269619) rezulta ca numitul ROGOJANU s-a constituit, in acesti ani, in apologetul fostului sef al Securitatii interne. Detaliile prin care subalternul incearca sa-l disculpe pe fostul sef nu se sustin, din motivele aratate mai sus, reprezentind falsuri in traditia de dezinformare a Securitatii.

• Este neverosimil ca numitul Vlad sa fi dat ordinul ca ancheta politica sa se opreasca definitiv, asa cum pretinde, iar seful Directiei a 6-a sa fi decis acest lucru din proprie initiativa. Acest lucru ar fi nu numai absurd, data fiind 
• gravitatea cazului, legaturile  cu Statelor Unite si cu numerosi scriitori "cu conceptii dusmanoase", 
• dorinta lui Ceausescu sa nu apara cu detinuti politici, etc., 

• Faptul ca nu s-a facut nici o cercetare dupa moartea lui Gheorghe Ursu (fapt pe care zeci de martori l-au mentionat, si pe care nimeni "nu si l-a putut explica") arata ca ordinul asasinarii a venit de la virful conducerii statului si a Securitatii, pe scara ierarhica din care a facut parte, conform functiei sale si dovezilor de mai sus, numitul Iulian VLAD.

• Nota DSS din 15.08.85 mentioneaza: "Cazul este cunoscut si analizat la nivelul conducerii Securitatii Statului si MI" si "Prezentat tov. procuror general la 28.08.85". Nota e semnata si de N. Iscrulescu, procuror general adjunct la acea data. Aceasta data este ulterioara datei la care Securitatea a pretins ca a incetat anchetarea lui Ursu, si cu trei saptamini inaintea arestarii si inceperii torturii in arest. Deci conducerea Securitatii Statului, din care facea parte numitul Iulian VLAD,  analiza inca acest caz, avind acelasi interes pentru cazul Ursu, la mai bine de 3 luni dupa ce acelasi Iulian VLAD pretinde ca ar fi luat decizia sa inceteze ancheta penala.  Aceasta dovedeste o data in plus ca ceea ce a urmat la trei saptamini ulterior - respectiv arestarea si anchetarea sub tortura a lui Gheorghe Ursu - a fost rezultatul direct al acelei "analize". Care, coroborata cu probatoriul de mai sus, rezulta a apartinut numitului Iulian Vlad.

• Acest interes al Securitaii interne, deci al numitului Iulian VLAD pentru cazul Ursu in vara anului 1985 (deci dupa simularea "inchiderii" cazului, ce avusese loc, cf. raportului semnat de PIRVULESCU, pe 3.5.1985)  rezulta si din declaratia lui DI: "imi amintesc că, din redările interceptărilor telefonice pe care eu le-am citit şi, ulterior, le-am introdus în plicul albastru [DUI Udrea], despre care am făcut vorbire mai sus, erau interceptări şi din vara anului 1985 în care apăreau discuţii cu scriitori, dintre care îmi amintesc de Nina Cassian."

• Din declaratia lui Dumitraciuc Ion:

DECLARATII ALE OFITERILOR DE SECURITATE

Declaratia lui Nicu CRISAN
2015-03-16 - SPM

"Ofiţerii anchetatori [din DCP a DSS] nu puteau dispune începerea urmăririi penale decât cu aprobare de la conducerea superioară, respectiv ministru de interne sau ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului. imi amintesc că în perioada cât am lucrat eu la Direcţia Cercetări Penale aceste aprobări erau date de şeful Securităţii Statului, care în acea perioadă era gen. VLAD Iulian. Nu îmi amintesc să fi fost vreo aprobare de acest fel dată de ministru.
Pasul următor în cercetare, propunerile de arestare, de punere în libertate ori trimitere în judecată se făceau doar după obţinerea aprobării în aceleaşi condiţii şi aceleaşi persoane ca în situaţia începerii urmăririi penale.
Propunerile de scoatere de sub urmărire penale, la fel erau aprobate de aceleaşi persoane. Precizez că la nivelul conducerii, potrivit ordinului se purtau discuţii şi cu procurorul militar care supraveghea urmărirea penală. Îmi amintesc că în perioada respectivă, procurorii militari care supravegheau activitatea Direcţiei Cercetări Penale erau procurorii militari Dan Ioan şi Stefănescu Mihai."

Concluzie:

Din aceasta declaratie rezulta ca ordinul de arestare de catre IGM si de anchetare a lui Gheorghe Ursu in arest nu avea cum sa fi venit de la altcineva decit numitul Iulian Vlad. Acest fapt se coroboreaza si cu documentele din Dosarul Penal prezentate mai jos.
Mai rezulta si faptul ca numitul Iulian VLAD, contrar a ceea ce pretinde acum, avea in directa subordine directia a VI-a, de Cercetari Penale, a Departamentului Securitaii Statului.

"Am întocmit de-a lungul timpului note privind verificările efectuate în cazul Ursu Gheorghe pe care le-am prezentat şefului unităţii. Am facut astfel de note şi după infiinţarea Serviciului Român de Informaţii. Aceste informări erau cerute de fiecare dată când apărea un material în presă."

Din aceasta declaratie rezulta si faptul ca SRI a supravegheat verificările efectuate în cazul Ursu Gheorghe fara vreun temei legal, intrucit cazul Gheorghe Ursu nu mai tinea, evident, de "Securitatea Statului" Roman. Singura explicatie pentru aceasta supraveghere fiind dorinta unor fosti ofiteri de Securitate, ramasi SRI, de a acoperi  crima numitului Pirvulescu si ordonata de numitul Iulian Vlad, fostul lor sef, de altfel, mult admirat de acei ofiteri (vezi cartea "Duplicitarii" a lui Cristian Troncota).


Declaratia lui Dumitraciuc Ion
2015-10-06 SPM

"...prin primăvara anului 1985 de la cabinetul şefului securităţii, gl. VLAD mi s-a cerut dosarul de urmărire informativă a lui Ursu Gheorghe. Eu am predat dosarul secretariatului direcţiei, dar nu ştiu cine l-a dus la cabinetul gl. VLAD

Îmi amintesc că, după un timp, am primit dosarul cu un bileţel scris olograf, prins cu o agrafă, care conţinea un ordin rezoluţiv al şefului Securităţii Statului, gl. VLAD ca acţiunea referitoare la infr. prev. de art. 166 alin. 2 din vechiul Cod penal să înceteze şi să se ia măsuri faţă de Ursu Gheorghe de avertizare pe linie de securitate la locul de muncă, iar pentru operaţiunile cu mijloace de plată străine să se continue cercetările de către miliţie".

Este ridicol de presupus - in baza referatului intocmit chiar de numitul Iulian Vlad ("De ce nu s-au aprofundat pînă acum legăturile în rindul scriitorilor? Despre ce este vorba mai concret?") ca numitul le-ar fi cerut subalternilor sa opreasca cercetarea; din contra, arestarea ulterioara de catre militie si ancheta si torturarea de catre Securitate in arest dovedesc tocmai ca numitul Iulian Vlad i-a cerut de fapt lui Vasile Gheorghe, seful directiei Cercetari Penale, in intrevederea pe care Vlad a recunoscut ca a avut-o cu acesta, tocmai sa "aprofundeze legăturile în rindul scriitorilor", si sa afle "Despre ce este vorba mai concret". Acest fapt este dovedit de zecile de marturii ale colegilor de celule si paznicilor din arest, care demonstreaza ca victima era torturata tocmai pentru a spune "despre problema cu prietenii scriitori". 


Declaratia generalului Rogojanu Aurel - fost sef de cabinet al lui Iulian VLAD

2015-09-09 - SPM

"Direcţia a VI-a Cercetări Penale nu se afla în coordonarea generalului Vlad, ci a ministrului secretar de stat, Tudor Postelnicu şi în coordonarea generală a ministrului de interne, astfel că informările de la această direcţie ajungeau la cei doi, în principal."
Asertiune falsa, cf. declaratiilor lui NC.

"...în primavara anului 1985, generalul Vlad ... i-a prezentat Direcţia a II-a prin generalul Macri, respectiv şi despre acţiunile pe care le-au desfăşurat în legătură cu un caz care îl avea ca subiect pe URSU EMIL, impreună cu Direcţia a VI-a. Ştiu că generalul Vlad le-a cerut o sinteză asupra cazului şi că s-a făcut o astfel de sinteză care i-a fost prezentată şi pe care a adnotat-o. Imi amintesc că; după ce a studiat sinteza, a făcut o adnotare, sub formă de întrebare "ce mai rămâne pentru instanţă, dacă natura jurnalului nu permite folosirea sa în instanţă, ca mijloc de probă".

Asertiune necredibila, prin detalii, inclusiv formularea adnotarii, "amintite" dupa 30 de ani. De asemnea, omite un detaliu important: ca Iulian Vlad a studiat disarul Udrea (cf. declaratiei martorului Di).

" După ce a făcut această adnotare , materialul şi adnotarea au fost pregătite pentru returnare , la generalul Macri."

Asertiune falsa: nu exista in dosare nici o nota catre Macri; in schimb exista nota catre directia a 6-a Cercetari Penale, respectiv catre Vasile Gheorghe, PERSONAL.

"...Macri şi Vasile, ... s-au prezentat la cabinet şi generalul ne-a cerut să-i dăm plicul cu adnotarea mai sus arătată, că le-o va înmâna personal.  Precizez că, atunci când cei doi au ieşit din biroului generalului, mimica feţei lor exprima faptul că ar fi fost admonestaţi..."

Necredibil, din nou, aceste "amintiri" a unui moment "nesemnificativ", dupa 30 de ani. Apologetul incearca sa acrediteze ideea ca seful sau le-a solicitat celor doi sa inceteze ancheta. Aceeasi mimica insa putea fi exprimata insa si in situatia - reala - cind seful i-a cerut lui Vasile Gheorghe sa-si complice existenta prin continuarea anchetei, cu violenta, in timpul detentiei la IGM.

"După 1990, ...am purtat o discuţie cu dl. general despre această situaţie, ...mi-a spus că iniţial cazul Ursu nu a fost la Direcţia a II-a, ci la Direcţia de Securitate a Municipiului Bucreşti şi că ei au preluat de acolo cazul. "

Declaratie falsa: in nici un dosar nu apare ca "intial cazul Ursu", adica cel inceput in decembrie 1984 odata cu confiscarea jurnalului de la locul de munca a lui Gheorghe Ursu, ar fi fost la Directiei Securitatii Municipiului Bucuresti.

"Această afirmaţie a generalului Vlad mi s-a confirmat astăzi la parchetul miltar când mi s-a prezentat o copie a unei telegrame venite de la Ambasada României de la Washington în luna octombrie 1985, telegramă pe care generalul Vlad a repartizat-o pentru rezolvare, generalului Bucurescu, la Securitatea Municipiului Bucureşti. Recunosc pe această telegram scrisul olograf al generalului Vlad şi semnătura sa, pe colţul stânga sus şi semnătura scurtă a acestuia. De asemenea, recunosc ştampila de registratură a cabinetului şi grupa de numere alocată cabinetului pentru astfel de documente."

Dezinformare:  Vlad NU a "repartizat-o pentru rezolvare" lui Bucurescu (nu apare o astfel de nota), ci n-a facut decit sa il instiinteze pe acesta de ecoul din SUA al cazului; la fel cum acelasi Bucurescu era instiintat de Pirvulescu (prin Vasile Gheorghe) in 5 iulie si 22 octombrie 1985 de faptul  ca, din ancheta asupra lui Gheorghe Ursu, rezulta ca "URSU ANDREI HORIA... e semnalat cu manifestari antisociale", si respectiv, ca "URSU GHEORGHE EMIL a confiat unei surse ca fiul sau URSU ANDREI-HORIA efectueaza lucrari destinate Ministerului Apararii Nationale...". Asta pentru ca dosarele copiilor lui Gheorghe Ursu, Andrei si Olga, erau la Securitatea Municipiului Bucureşti. Tot asa se explica faptul ca Vlad l-a instiintat pe Bucurescu despre ecourile internationale (datorate fiicei lui Gheorghe Ursu, Olga Stefan, aflata in SUA) ale cazului.

De remarcat la aceasta telegrama contine insa un fapt relevant pentru "alibiul" numitulul Iulian Vlad:  telegrama a fost distribuita mai multor  demnitari ai regimului, printre care Ministrul de Externe Stefan Andrei, Ministrul de Interne Homostean, si sefii securitatii externe - Stamatoiu, si interne - Vlad, avind un continut evident ingrijorator pentru regimul Ceausescu ("deputatul Sydney Yates... [care se interesa de cazul Ursu] este unul din membrii cei mai influenti ai Camerei Reprezentativilor, este o relatie apropiata ambasadei care a sprijinit dezvoltarea relatiilor romano-americane" ). Ea insa nu a fost transmisa si lui Tudor Postelnicu, cel care numitul Iulian Vlad pretinde ca ar fi avut in subordine directia de Cercetari Penale, cea care-l anchetase, si il mai ancheta inca, pe Gheorghe Ursu. Acest fapt arata, inca o data, ca de fapt Iulian Vlad era cel care avea in subordine acea Directie si ancheta asupra lui Gheorghe Ursu, asa cum rezulta si din restul probatoriului.


Declaratia lui Vlad Iulian - seful Securitatii interne in 1985

2015-09-21 SPM

"Atât în discuţia cu cei doi şefi de direcţie [Macri si Vasile Gh], cât şi în nota pe care am trimis-o oficial la Direcţia a VI-a am concluzionat  ca nu sunt elemente care să ducă la continuarea cercetărilor pentru infracţiunea la securitatea statului şi, mai mult, nu avea niciun suport propunerea de arestare preventivă. Ordinul meu a fost clar, să sisteze cercetarea, să propună soluţia procurorului pentru această faptă, iar dacă mai erau fapte de drept comun să le decline organelor competente."

FALS: Nu apare in nota respectiva nici un ordin de a se "sista cercetarea"; mai mult, dupa cum se citeste negru pe alb,  apare cererile ca ancheta sa contureze mai "bine" "elementele constitutive ale infracţiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste", sa arate "Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză ? ",  sa se aprofundeze "legăturile în rindul scriitorilor", si sa raspunda la intrebarea "Despre ce este vorba mai concret ?"

"Fac precizarea că, nici ofiţerul Pîrvulescu Marin şi nici şeful lui, col. Vasile, nu mai puteau să continue cercetarea în dosarul lui Ursu Gheorghe Emil având în vedere ordinul scris de care am făcut vorbire mai sus."

Falsitatea si contradictia inerenta a acestei asertiuni a fost aratata mai sus.

"Mi se prezintă, astăzi, la Secţia Parchetelor Militare raportul cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire deschis asupra numitului Ursu Gheorghe Emil şi constat că, închiderea dosarului s-a făcut la aproape doi ani de 1a decesul lui Ursu Gheorghe Emil, respectiv după 01.08.1987. Şi această situaţie o consider inadmisibilă."

Concluzie: Nimeni altul decit seful Securitaii interne, care avea in subordine si Directia 1-a (scriitori) putea sa ordone mentinerea "in lucru" a dosarelor lui Gheorghe Ursu inca doi ani dupa moarte, pentru "a fi exploatate" la nivelul celorlalte directii aflate in subordinea sa.

"...intre cele două structuri specializate, Direcţia de Cercetări Penale a I.G.M-ului şi Direcţia a VI —a Cercetări Penale a D.S.S., a existat în permanenţă o legătură strânsă, nu îmi amintesc dacă a existat si un ordin scris în acest sens dar, în fapt, arestaţii din cele două direcţii puteau fi scoşi de ofiţeri, pentru a fi audiaţi."

Aceasta declaratie dovedeste inca o data subordonarea (cunoscuta si exploatata la nivelul conducerii Securitatii) a IGM-ului fata de Directia a VIa a Securitatii, si metoda folosita de Iulian Vlad de a "rezolva" cazul Ursu (arestul de Militie, anchetarea de Securitate) era una uzuala, asa cum rezulta si din alte declaratii de martori, precum si alte cazuri (Brasov, Valea Jiului, grupul Petre Mihai Bacanu).

Documentele din Dosarul Penal

- Nota lui Iulian Vlad din primavara lui 1985 catre Seful Directiei a VI-a, Vasile Gheorghe (cf. adresarii de pe plicul aferent).

1. Nu rezultă suficient de bine conturate elementele constitutive ale infracţiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste.
2. Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză ?
3. Ce s-a reţinut, cu valoare de probă, din declaraţiile persoanelor audiate ?
4. Ce poziţie a avut în timpul cercetării ?
5. De ce nu s-au aprofundat pînă acum legăturile în rindul scriitorilor? Despre ce este vorba mai concret ?
6. Ce rămine efectiv pentru instanţă, dacă piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite ?
7. Anexa 4 - chiar dacă are un substrat - nu are nici o valoare probatorie şi nici nu poate fi reţinută ca piesă incriminată.

Din aceasta analiza rezulta negru pe alb nu faptul ca numitul Iulian VLAD ar fi cerut sefilor directiilor a VIa si a IIa sa inceteze ancheta, cum susnumitul pretinde acum, ci din contra, sa continue ancheta prin alte mijloace (asa cum s-a si intimplat, si demonstrat fara dubiu: prin tortura in detentie la IGM). Motivul este simplu: tocmai pentru a putea raspunde la intrebarile puse:
- Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză (proliferarea referindu-se evident la actiuni si ale altor persoane din cercul lui Gheorghe Ursu).
- Pentru a se obtine declaratii "cu valoare de proba".
- Pentru a se "aprofunda legăturile în rindul scriitorilor" si a putea determina "despre ce este vorba mai concret" . O astfel de intrebare nu avea nici un sens daca numitul Vlad Iulian le-ar fi cerut in acel moment, deci la sfirsitul anchetei in stare de libertate, subordonatilor lui sa inceteze ancheta si sa inchida cazul.
- Pentru a putea valorifica Alexa 4 (evident un fragment de jurnal) - care are "substrat" dar nu si valoare probatorie - tocmai pentru ca "piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite"

- Plicul cu stampila cabinetului lui Iulian VLAD din primavara lui 1985 , cu numarul 0290247, demonstrind provenienta si adresantul notei de mai sus, ca si destinatia: Directia a 6a a DSS, lui Vasile Gheorghe, "PERSONAL".

Aceste documente demonstreaza si ca de fapt, numitul Iulian VLAD, contrar a ceea ce pretinde acum, avea puterea de decizie asupra directiei a VI-a, documentele fiind adresate direct, si personal (deci sub un regim secret), sefului acestei directii, colonelul Vasile Gheorghe, fapt care se coroboreaza si cu declaratiile martorilor de mai sus.