David si Goliat in tranzitie
H. -R. PATAPIEVICI, Revista 22, iulie 2003

Putini oameni nu au auzit de cazul disidentului Gheorghe Ursu, omorat in bataie in inchisoare, in timp ce se afla in detentia Securitatii, in ziua de 17 noiembrie 1985. Putini oameni din tara aceasta si cu siguranta nimeni din strainii care se ocupa de Romania. Ei bine, d-na Alina Tonigaru, care este purtatoare de cuvant a Ministerului Justitiei, nu a auzit.(1) Si nu a auzit nu, asa, in general, ci chiar in zilele in care, dupa 13 ani de pertractari, tortionarii lui Gheorghe Ursu - fostii colonei de militie Tudor Stanica si Mihail Creanga - au fost, in fine, condamnati. D-na purtator de cuvant a ministerului care i-a refuzat celui asasinat timp de treisprezece ani dreptatea si care i-a dat-o acum, macar in prima instanta de judecata, pur si simplu nu a auzit de cazul Gheorghe Ursu. Acest fapt nu este o simpla gafa a unui functionar public. Este un semn al insensibilitatii statului fata de durerile cetateanului. Este un indiciu al prapastiei care separa asteptarile oamenilor de pe strada de ceea ce e dispus sa ofere societatii o institutie publica. Oricine traieste printre oamenii obisnuiti - printre oameni ca mine ori ca dumneata, cel care citesti acum - stie ca societatea romaneasca a fost puternic impresionata de lupta dusa de fiul celui asasinat, pentru a face dreptate memoriei tatalui sau ucis. O lupta inegala, in care un om, singur si lipsit de protectie, fiul, a fost purtat de la Ana la Caiafa de catre toate institutiile statului, care, in mod ori aberant ori complice, se intreceau in a-i proteja pe fostii tortionari. Pana la sentinta in cazul Ursu de care nu auzise purtatoarea de cuvant a Ministerului Justitiei, am putea spune ca, in Romania, David fusese strivit de Goliat. Totul era impresionant in aceasta lupta inegala: devotamentul fiului supravietuitor, onoarea tatalui ucis, dispretul sigur de sine al tortionarilor ajunsi bancheri, indiferenta institutiilor, rea-vointa oficialilor. Si, deodata, lovitura de teatru, rasturnare de situatie: cei care au instigat si organizat asasinarea lui Gheorghe Ursu sunt, in fine, condamnati la ani grei de inchisoare, de Curtea de Apel Bucuresti. Uriasul Goliat pare prabusit, micutul David pare sa triumfe. Dar lucrurile sunt departe de a fi clare. Legal, cei doi au dreptul sa faca recurs. Este normal: intr-un stat de drept, drepturi cetatenesti au si criminalii. Iata insa ca fostii colonei de militie, asasinii lui Gheorghe Ursu, nu sunt de gasit. Nemaifiind sefi ai Politiei Vamilor ori presedinti la Credit Bank, cum fusese unul dintre ei, au disparut. Cautati la domiciliu de politie, cei doi sunt de negasit. Nu e prima oara cand politiei ii scapa printre degete infractori faimosi: daca e sa ne amintim numai de Fane Spoitoru, de Alexandru Dinulescu, de Ana-Maria Vlas, de Shimon Naor, de Severin Tcaciuc ori de un Victor Athanasie Stanculescu, nu e clar daca cei care nu au putut fi adusi in fata justitiei au scapat ori au fost scapati. In Romania, datorita impreciziei oamenilor si lipsei de claritate a institutiilor, greu se poate distinge intre neprofesionalism si intentie vicioasa. Dar comportamentul bizar al institutiilor statului nu se opreste aici. Chestorul Marian Tutilescu, seful Politiei Capitalei, a declarat ca Tudor Stanica si Mihail Creanga s-au ascuns undeva in tara, in asteptarea recursului. Iata cuvintele chestorului: cei doi "sunt impreuna, intr-o locatie si asteapta rezolvarea recursului".(2) Te intrebi: De unde stie chestorul ca cei doi sunt impreuna, daca nu le stie "locatia"? Iar daca nu a luat legatura cu ei, de unde stie ce asteapta acestia? Iar daca a luat legatura cu ei, cum de omul care era supranumit inainte de '89 "fiara de la Rahova" nu se afla dupa gratii? Memoriei lui Gheorghe Ursu nu i s-a facut inca dreptate. Iar David nu a invins: Goliat asteapta undeva, intr-o "locatie", ca institutiile statului sa rastoarne din nou in favoarea sa situatia. 1. "Beneficiari ai unei legislatii greoaie, tortionarii lui Ursu fug de politie", Ziarul (joi, 17 iulie 2003), p. 7. 2. Adevarul, nr. 4060 (vineri, 18 iulie 2003), p. 1; Cotidianul, 17 iulie, 2003, p. x; Evenimentul Zilei, nr. 3436 (vineri, 18 iulie 2003), p. 2; Ziua, nr. 2764 (vineri, 18 iulie 2003), p. 1.