Cazul Gheorghe Ursu: o rusine pentru justitia romana
Interviu cu Andrei Ursu
(Revista 22, mai 2002)

Miercuri 22 mai 2002., la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, am asistat la un nou termen de judecata in procesul intentat de Andrei Ursu (fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, asasinat de Securitate in 1985) fostilor ofiteri de Militie: col. Tudor Stanica (fost sef al Directiei Cercetari Penale a Militiei in 1985), col. Creanga Mihai (seful arestului Directiei Cercetari Penale a Militiei, in 1985) si Burcea Stefan (unul dintre subofiterii de paza ai arestului din acea perioada). In decembrie 2000, dosarul Ursu a fost inaintat la TMT Bucuresti. Judecatorul Liviu Parvu a incercat restituirea cauzei la Parchet; dupa aprobarea recursului, cauza s-a intors la TMT Bucuresti, la acelasi judecator. Din ianuarie 2002, au avut loc 7 sedinte de judecata, in care au fost audiati martorii si inculpatii. Din cauza absentei martorilor in sedinta din 22 mai, procesul a fost din nou amanat.

Presiuni asupra martorilor

Ce piedici ati intampinat pe parcursul desfasurarii procesului?
Este strigator la cer modul cum sunt administrate sedintele de judecata si cum sunt lasati martorii sa-si schimbe in totalitate depozitiile date in fata altor instante si a organelor de procuratura. Judecatorul Liviu Parvu nu a incercat in nici un fel sa rezolve contradictiile dintre depozitii si sa le puna in vedere acestor martori gravitatea faptului de a presta marturii mincinoase.

Alte nereguli pe care le-am observat sunt legate de atitudinea judecatorului fata de aparatoarea noastra, av. Eugenia Crangariu. Multe intrebari care erau importante pentru aflarea adevarului au fost respinse, astfel incat am fost intr-o anumita masura, in timpul sedintelor de judecata, aflati in imposibilitatea de a demonstra vinovatia inculpatilor. De ce multi dintre acesti martori, cum ar fi fostii subofiteri de paza Munteanu Ion, Udrea Marian, si-au schimbat declaratiile date in ancheta de la procuratura? Este evident ca martorii au fost timorati de catre inculpati, niste tortionari cunoscuti. Este de notorietate ca, de pilda, col. Tudor Stanica a fost un cunoscut tortionar, "specialist" in incercarea rezistentei organismului uman; in anii de dupa revolutie a ajuns o forta financiara foarte mare - a fost vicepresedinte la Credit Bank, are multe firme, a fost si consilier la Banca Populara Romana. Recent s-a dezvaluit ca ar avea relatii cu membri din Guvern si din conducerea PSD. Acesti oameni inspira frica, au o mare forta de persuasiune pe care si-o exercita nestingherit chiar in sala de judecata. Au venit cu oamenii lor, i-au contactat pe martori sub ochii judecatorului. Noi am facut plangeri pentru marturii mincinoase.

De asemenea, din cauza incercarilor repetate de intimidare a martorilor, am cerut, conform legii, ca inculpatii sa fie arestati in mod preventiv, pe durata desfasurarii procesului. Aceasta este practica in cazuri de omor. Judecatorul a reactionat violent, ca in multe alte situatii, as spune ca a repezit-o pe avocata noastra: "Cu ce drept puneti aceasta problema?". Au fost totusi si multi martori care si-au pastrat demnitatea si verticalitatea morala si care si-au mentinut depozitiile date in cadrul cercetarii penale, cum ar fi martorii Pascale Gheorghe, Cristian Martin, Palamariu Florin, Harsu Ilie. Ei au fost foarte curajosi si au trecut peste incercarile de intimidare. Un alt aspect este legat de intarzierea cu care obtinem fotocopii dupa filele din dosar. De exemplu, in februarie am facut cereri pentru niste file din dosar si nu am reusit inca sa le obtinem.

Ni s-a spus ca nu au toner si atunci am facut chiar o donatie de toner din partea Fundatiei "Gh. Ursu". Pentru fiecare copie dupa file din dosar, noi trebuie sa facem o cerere speciala, care trebuie aprobata in sedinta de judecata de catre presedintele completului.

De la o sedinta la alta apar noi amanari. Sunt si martori care nu s-au prezentat deloc, dar instanta nu a gasit modalitatea sa-i aduca. Mi se pare ca este o evidenta incercare de tergiversare, de uzura morala, in speranta ca unii martori sa moara intre timp sau ca noi sa renuntam.

Vinovati cu functii inalte

Ce au relevat marturiile?
Avem marturii ca Radu Gh. si Clita M., detinutii tortionari, au fost informatori platiti ai Securitatii si Militiei, "oamenii de incredere" ai lui Tudor Stanica si Mihai Creanga. Din ansamblul probelor, s-a reconstituit o intreaga retea existenta in 1985 in arestul Directiei Cercetari Penale a Militiei, care urmarea extragerea de informatii de la tatal meu, initial prin tortionarii din celula. In legatura cu Vasile Gheorghe, seful Directiei Cercetari Penale a Securitatii, la care ajungeau aceste informatii, exista un dosar aflat inca in lucru. Cauza a fost disjunsa in decembrie 2000 de catre d-l proc. Dan Voinea, pentru a definitiva mai multe probe.

In cazul Gheorghe Ursu au fost implicati seful Securitatii, Iulian Vlad, ministrul de Interne, Gheorghe Homostean, ministrul de Externe, Stefan Andrei. Cazul a avut anvergura si prin asta se intelege de ce dosarul a ramas inca deschis si dupa uciderea tatalui meu la 17 noiembrie 1985, pana in 1987. In 1985 au fost implicati in musamalizarea acestui asasinat politic procurori, doctori, Institutul de Medicina Legala. Printre altii, au participat procurorul Vasile Manea Dragulin (care a ajuns procuror general in anii '93-'96), procurorii Tuculeanu si Piciorus, care in 1985 au prelungit abuziv starea de arest a tatalui meu. Acum Tuculeanu si Piciorus au functii importante in Parchetul General si Tuculeanu a fost chiar propus ca membru in Consiliul Suprem al Magistraturii.

SRI a fost permanent, din punctul de vedere al cazului Ursu, continuatorul Securitatii. Intreaga Directie a VI-a, Cercetari Penale a Securitatii, condusa de Vasile Gheorghe in 1985, a ramas in cadrul SRI. Au ajuns la Directia juridica, formatiunea "J", fosti tortionari securisti implicati in cazul Ursu, cum ar fi Vasile Hodis - colonel in formatiunea "J" a SRI pana in 1999 -, unul dintre anchetatorii tatei si g-ralul Grigorescu, care a fost sef in formatiunea de "Inscrisuri" a Securitatii. Oamenii acestei formatiuni, care se ocupau exclusiv cu monitorizarea populatiei, faceau munca de politie politica, au ramas in Directia "Inscrisuri" a SRI (al carei sef a fost acelasi g-ral Grigorescu pana in 2000).

Dosar contrafacut

Cum evolueaza procesul impotriva g-ralului Grigorescu?
Procesul impotriva g-ralului Grigorescu - care a distrus sau a subtilizat Jurnalul tatalui meu din Arhivele Securitatii - se afla in al doilea an de amanari nejustificate. Pe 23 mai va fi termen de judecata la Curtea Militara de Apel in acest proces. Judecatorul Popescu Traian a incercat de doua ori sa-l restituie Parchetului, dar noi am facut recurs de fiecare data. Exista chiar semnatura de primire a Jurnalului tatalui meu, in iunie 1990, de catre g-ralul Grigorescu. Dosarul de urmarire informativa, numarand 811 file, ce continea fragmente din Jurnalul tatalui meu, impreuna cu probe pe care Securitatea le considera a fi cele mai incriminante, a fost vazut in 1990 de mai multi reprezentanti ai societatii civile, de ziaristi, printre care si d-na Gabriela Adamesteanu, d-nii Gabriel Andreescu si Radu Filipescu. Din momentul in care a fost restituit la SRI si a intrat pe mana g-ralului Grigorescu, dosarul nu a mai fost vazut. SRI, prin d-nii Magureanu si ulterior Costin Georgescu, a negat in continuare ca el ar fi existat.

SRI nu a gasit de cuviinta sa puna la dispozitia Procuraturii dosarul de urmarire informativa a tatei pana in anul 2000. Abia dupa zeci de plangeri, scrisori deschise la presedintii Iliescu si Constantinescu, la ministrii de Justitie si la sefii SRI, printr-o decizie a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, in aprilie 2000 am reusit sa obtinem acest dosar. Am avut insa oribila surpriza sa descoperim ca este un dosar complet contrafacut. 90% din file nu sunt originale, sunt adaugate in anii '92-'94, de catre ofiteri SRI. Printr-o neatentie, cred, au lasat in acel dosar chiar ciorne ale propriilor planuri de contrafacere a dosarului. Incepand din '90 si pana in '96 si poate si dupa aceea, dosarul a ramas deschis, fiind monitorizata si activitatea d-lui procuror Dan Voinea. Exista in acel dosar pagini de ziar, copii xerox dupa articolele d-lui Petre Mihai Bacanu si chiar articole din revista 22. Pe coperta apare data dosarului "1987", insa pe prima pagina, cum deschizi, vezi copii dupa articole din 1992, semnate de Petre Mihai Bacanu. Am putea sa publicam in facsimil instiintarea pe care am primit-o de la Procuratura, care prelua datele SRI, cum ca dosarul care mi-a fost dat era acelasi cu cel microfilmat in 1987. In clipa in care am atras atentia ca este absurd sa se pretinda ca niste foi care contin materiale din 1992-'94 ar fi fost microfilmate in 1987, mi s-a spus ca se vor face cercetari.

Pana in prezent ati primit vreun raspuns?
Sunt doi ani de atunci si nu am primit nici un raspuns de la SRI, Procuratura sau Ministerul de Justitie cu privire la rezultatul cercetarilor. Nu pot decat sa concluzionez ca actuala conducere a SRI, decat sa intre iarasi in angrenajul falsurilor, a preferat sa taca. Daca dosarul a fost un document secret de importanta pentru siguranta statului, atunci este evident ca SRI ar fi trebuit sa aiba o evidenta clara a tuturor acelora care au avut acces la el, incepand din 1990 pana in 2000. Exista un borderou cu toti cei care il luau in primire, si totusi, nimeni nu a verificat cine a avut in lucru acest dosar si deci cine l-a falsificat si a extras paginile originale.

V-au ajutat oamenii politici carora le-ati adresat memorii?
Nu mi s-a parut ca factorii politici au avut cu adevarat dorinta de a face dreptate in cazul Gheorghe Ursu. Ce-i drept, s-au facut mult mai multe progrese in perioada '97-2000, dar trimiterea in instanta a acestor ofiteri s-a facut cu mare greutate, dupa enorme lupte mediatice. A trebuit sa fac greva foamei pentru ca procurorul general de atunci, Mircea Criste, sa ii dea voie d-lui Dan Voinea sa trimita dosarul in instanta. Factorii politici nu au reactionat in cursul timpului decat la presiuni din partea presei si a societatii civile.

V-a sustinut faptul ca procesul acesta este emblematic?
Este o rusine ca justitia nu a reusit sa rezolve acest caz care reprezinta si nenumarate alte victime ale Securitatii. Este vorba de intangibilitatea fostilor tortionari. Practic, nici unul dintre tortionarii anilor '80 nu a fost deferit justitiei. Si s-au facut multe crime. In cadrul cercetarilor legate de acest dosar, am ajuns la fire care duc la alte victime. Aceste victime, poate necunoscute, nu au avut sansa pe care am avut-o noi sa fie sustinute de mass-media, de societatea civila, de organizatiile pentru drepturile omului. Intr-un fel, avem si o raspundere fata de toti ceilalti, ca macar intr-un caz, in acest caz, care este destul de avansat si cunoscut, sa se demonstreze criminalitatea institutiei Securitatii. Poate se va destrama noua imagine a Securitatii formata din "profesionisti care au vegheat la interesele tarii", care au luptat contra CIA si KGB, acest mit care incearca sa se creeze acum, pentru a se eluda adevarata fata a Securitatii ca organizatie criminala. Nesolutionarea acestui caz este nu numai o rusine pentru justitia romana. Ea dovedeste o inadecvare a societatii noastre cu structurile democratice mondiale, NATO si UE.

Daca rezultatul procesului nu va fi cel dorit, veti merge la Curtea Europeana de Justitie?
Speram sa avem aici castig de cauza. Aceasta ar fi cu adevarat sansa de a spala onoarea justitiei romane, intr-un tarziu. Dupa epuizarea tuturor cailor pe care le avem, cu siguranta ca vom merge la Curtea Europeana. Ni se pare o datorie de a face cunoscut lumii intregi nedreptatile care se fac aici.

Interviu realizat de Gianina Buzea