CAZUL GHEORGHE URSU - Istoric dupa anul 2003
Dosarul militienilor
Dupa condamnarea, pe 14 octombrie 2003, a coloneilor de militie Tudor Stanica si Creanga Mihail, Stanica a fost eliberat " temporar" in octombrie 2004 – dupa nici un an de inchisoare, pe motiv de boala (initial cancer, ulterior tulburari psihologice). Stanica a fost ajutat de medicul Laurentia Minea, a carui parafa l-a eliberat si pe Omar Hayssam, si de Dr.Dan Georgescu, seful Clinicii Medicale de la Spitalul Clinic de Urgenta " Sfintul Ioan" , cunoscut pentru diagnosticele date si altor persoane implicate in procese penale: fostul sef al Loteriei Nicolae Cristea, George Constantin Paunescu, Ovidiu Tender, generalul Victor Athanasie Stanculescu, generalul Mihai Chitac si fostul primar de sector Marin Lutu. Medicul IML Valentin Iftenie a transmis instantei de citeva ori ca Stanica Tudor este " in imposibilitatea executarii pedepsei privative de libertate" . Iftenie mai incercase sa-l ajute pe Stanica: el este cel care a vrut sa schimbe natura medico-legala a mortii lui Gheorghe Ursu, ca urmare a uneia din cererile de revizuire a cauzei depuse de Stanica Tudor, pretinzind ca moartea lui Gheorghe Ursu nu a fost neaparat una violenta (!). Ipoteza socanta formulata de Iftenie a fost respinsa de Comisia Superioara a IML si de ICCJ, care au declarat-o nelegala si nestiintifica. Si totusi, Iftenie a continuat sa semneze certificatele medico-legale in baza carora Stanica e liber si acum, la zece ani de la condamnare.
Familia Ursu a facut plingeri penale impotriva medicilor care au emis actele medicale suspecte, cerind sa fie facuta o noua expertiza medico-legala, obiectiva. Toate plangerile noastre au fost respinse de magistratii judecatoriei sectorului 4 (procurorii Corneliu Iftim, Danut Cristea, judecatoarea Vasile Francesca).
Stanica Tudor a fost vazut de jurnalisti in toti acesti ani intr-o stare fizica buna, atat la resedinta sa din Bucuresti (str. Rafael Sanzio nr. 5), la cea de linga Snagov (Izvorani), cat si la vila sa din Poiana lui Tudor / Poiana Marului de linga Zarnesti, el insusi dind si interviuri in presa. E de amintit ca fostul tortionar al Militiei a fost dupa revolutie vicepresedinte a doua banci, ambele falimentate (Credit Bank, Banca Populara Romana).
Dosarul securistilor
In noiembrie 2000, dosarul ofiterilor de securitate, printre care Pirvulescu Marin, anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, a fost disjuns din dosarul militienilor la Sectia Parchetelor Militare, formandu-se dosarul 8/P/2001. Pina in 2003 s-au adaugat noi probe. Conform marturiilor fostilor detinuti si gardieni de la arestul Rahova, fostul anchetator al directiei a 6-a cercetari penale a Securitatii l-a torturat pe toata durata detentiei si pina la moarte pe Gheorghe Ursu, in paralel cu tortura administrata de ofiterii de Militie si de informatori in celula:
" cu 2 zile inainte de moarte... Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si a fost adus in celula seara, cu patura, intrucit nu mai putea sa mearga. La revenire, acuza mari dureri abdominale, nu mai putea vorbi, avea varsaturi. In tot timpul care a urmat a urlat de durere, dar nu i s-au acordat ingrijiri medicale. A rezultat ca fusese batut in cadrul anchetei, de catre anchetatorul sau, un maior cu numele Pirvulescu..." .
" In jurul orei 11 noaptea, a fost dus la ancheta si dupa putina vreme a fost readus cu vizibile urme de violenta… povestea ca a fost batut de un... maior de securitate. Spunea ca acel ofiter il mai cercetase cu ceva timp in urma, il lasase si acum il reancheta" (Acesta neputind fi altcineva decit Pirvulescu). Zeci de alte marturii dovedesc implicarea anchetatorului in torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu.
Si totusi, dosarul de omor implicandu-l pe Pirvulescu si alti securisti a fost lasat neatins timp de 10 ani. A fost contopit in dosarul nr. 82/P/2007 (" Procesul Comunismului" ), si apoi declinat la Sectia de urmarire penala si criminalistica. La cererile noastre, procurorii – in speta, sefii Parchetelor Militare Vasilache si Lupulescu – au raspuns ca " dosarul este in lucru" . Consideram ca este o bataie de joc la adresa memoriei lui Gheorghe Ursu, si a celorlalti disidenti ucisi in temnitele comuniste, ca un astfel de dosar sa fie lasat in nelucrare la nesfirsit.
Plangerile impotriva fostului ofiter de securitate Pirvulescu Marin pentru tortura motivata politic
De mai multi ani am depus, alaturi de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, plangeri pentru judecarea lui Pirvulescu pentru tortura si persecu?ii pe motive politice. Conform probelor din dosar, Gheorghe Ursu a fost torturat si in final ucis exclusiv pentru atitudinea de contestare a regimului comunist din România (scrisorile la Europa Libera, citite pe post, afisele anti-totalitare la serviciu, incercarea de coagulare a unei celule de rezistenta intelectuala printre prieteni, jurnalul, in care a analizat mecanismele dictaturii si cultului personalitatii Ceausestilor), si pentru faptul ca a refuzat sa-si toarne prietenii. La tortura ordonata de sefii Securitatii a participat direct anchetatorul sau, PARVULESCU MARIN. Faptele lui Pirvulescu cad sub incidenta prevederilor:
- Art. I litera b. al Conven?iei ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor împotriva umanitatii (ratificata de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969), care stipuleaza clar ca " persecutiile pe motive politicea sunt imprescriptibile, fiind incluse în categoria " crime împotriva umanitatii" .
- Art 7 al pactului international cu privire la drepturile civile si politice din 16/12/1966, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974: " Nimeni nu va fi supus torturii si nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante" .
- Art. 267ą CP Tortura: " Fapta prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ... atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice...Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 ani."
- Art. 358 CP Tratamente neomenoase
Plangerea din 2011
In 2011 am adresat o plangere Procurorului General, in legatura cu nerezolvarea plangerii anterioare (din 2007). Ignorind legile internationale enumerate mai sus, pe 20.12.2011, seful Parchetelor Militare Vasilache Ion a dat o solutie de clasare a plangerii (echivalenta cu NUP) folosind doua pretexte absurde:
- Alti ofiteri ar fi fost condamnati definitiv pentru aceeasi crima (pretext absurd, caci condamnarea ofiterilor de militie nu exclude in nici un fel vinovatia lui Parvulescu)
- Vinovatia ar fi prescrisa (ceea ce e ilegal conform conventiei ONU mentionata mai sus)
Impotriva acestei solutii am facut o noua plangere la Procurorul General, doamna Laura Kovesi. Domnia sa i-a cerut tot sefului Parchetelor Militare sa solutioneze si aceasta plangere – lucru surprinzator, atata vreme cit plangerea se referea tocmai la rezolutia anterioara a domnului Vasilache.
In a doua " solutionare" , prin rezolutia din 30.01.2012, procurorul militar sef reitereaza pretextele absurde initiale, adaugind ca numitul Pirvulescu ar fi cercetat la Sectia de urmarire penala si criminalistica in dosarul 1304/P/2008, aflat " in curs de solutionare" . (Amintesc ca e vorba de dosarul disjuns la Sectia parchetelor militare in 2000, si in care nu s-a mai facut nici o cercetare din 2003). Evident, aceasta asertiune nu era aplicabila plangerii noastre, care privea o alta incadrare juridica, si anume tortura motivata politic ca si crima impotriva umanitatii. Din nou, magistratul ignora legea, concluzionind ca solutia originala a domniei sale fusese " legala si temeinica" (!).
Am facut plingere la ICCJ. Timp de un an, cauza a fost declinata la Curtea de Apel Bucuresti, si de acolo la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.
Pe 13.03.2013 cauza a fost judecata la TMTB de catre judecatorul colonel magistrat Gabriel Gunescu. Solutia domniei sale a fost de un absurd efectiv kafkian: ni s-au respins plangerile contra NUP-urilor anterioare pentru ca:
- primul NUP (a procurorului militar de caz) nu ar fi fost chiar NUP (desi a avut exact acelasi efect) ci era de fapt un referat. Faptul ca procurorul spunea negru pe alb ca faptele lui Parvulescu “nu sunt elemente constitutive ale unei infractiuni contra umanitatii” erau, in viziunea domnului Gunescu, " speculatii" (?!)
- al doilea NUP, care invoca prescriptia pentru tortura, si faptul ca altii au fost condamnati pt. omor, era doar o "comunicare" (a procurorului militar sef).
- al treilea NUP, tot a procurorului militar sef, desi era rezolutie in toata regula, si in care se stipula iarasi, clar, ca faptele au fost prescrise - a fost " solutionata in mod eronat printr-o rezolutie" . Deci, nu se poate face plangere impotriva unei rezolutii pentru ca e... eronata!
Mai mult, judecatorul Gunescu spune: " Petitionarul s-a plans impotriva unui referat intocmit de precurorul de caz, care a fost comunicat printr-o adresa de procurorul militar sef, comunicare care nu constituie o masura sau un act de urmarire penala si nici nu poate fi convertita, avind in vedere ca nu constituie o instrumentare a unei cauze penale, deci nu constituie efectuarea urmaririi penale cu etapele sale clar stabilite de lege" . Adica, decizia de neincepere a urmaririi penale nu se poate lua decit daca se incepe urmarirea penala!!
In final dl. Gunescu se refera si la dosarul de la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica (cel disjuns in 2000 si lasat in nelucrare din 2003). Din nou, magistratul ignora incadrarea juridica a plangerilor noastre, si anume tortura motivata politic, ca si crima impotriva umanitatii.
Plangerea din 2007
Prima noastra plangere pentru tortura motivata politic, depusa in 21.09.2007 la Sectia Parchetelor Militare (35/P/2006), a fost si aceasta declinata la Sectia de urmarire penala. Dupa trei ani, la data de 29.09.2010, ca urmare a plangerilor noastre repetate adresate Ministerului Justitiei si Procurorului General, Parchetul de pe langa ICCJ a dispus in sfirsit, prin ordonanta 1304/P/2008, " continuarea cercetarilor" in cazul plangerii noastre (din 2007!), formandu-se dosarul 1043/P/2010. Dupa inca un an, la data de 12.12.2011, acelasi Parchet de pe langa ICCJ declina competenta de " efectuare a urmaririi penale" in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, schimband si incadrarea juridica de la crima impotriva umanitatii la omor.
Pe data de 21.03.2013, procurorul criminalist Ruxandra Ionescu din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti dispune NUP pentru omor (art. 174/175) datorita prescrierii raspunderii penale privind faptele lui Pirvulescu, ignorind si obiectul plangerii noastre, si legile la care se referea! Impotriva rezolutiei procurorului Ruxandra Ionescu am depus o noua plangere, care a fost declinata de catre Tribunalul Bucuresti, pentru necompetenta, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.
Pe 24.07.2013, cauza a avut termen la instanta condusa tot de judecatorul colonel magistrat Gabriel Gunescu (care incercase sa se auto-recuze). Procurorul de sedinta a cerut declinarea competentei inapoi la Tribunalul Bucuresti (!).
Pe 31.07.2013 instanta a respins aceasta ultima cerere a procurorului. Urmatorul termen de judecata este pe 07.08.2013.
Pe 07.08.2013, 3.09.2013, 2.10.2013 - cauza s-a aminat repetat pentru motive procedurale: s-au facut adrese catre Parchetul General pentru a se lamuri stadiul cercetarilor si rezolutia din cauza privind ofiterii de Securitate disjunsa in anul 2000 din dosarul Stanica. Acel dosar se pare ca, pur si simplu, a disparut.
Pe 09.10.2013 - cauza s-a judecat in completul condus de judecatorul colonel magistrat Gabriel Gunescu. Pronuntarea va fi pe 16.10.2013.