Cazul Babu Ursu – cea mai cunscuta si propiu-zisa crima a dictaturii ceausiste – ramane emblematic pentru blocajul revolutiei romane intre nerusinare si indiferenta consacrate astfel, aproape balzacian ca “valori“ morale ale restaurarii unui capitalism de mandatari socialisti, aflat in tranzitia adjectivala de la “salbatic” la “compasional” si “decent”. De 11 ani, nici o guvernare de stanga sau de dreapta n-a indraznit  - paralizata de cine? - sa-i judece si sa-i pedepseasca (fie si “neinsultator”, dupa o expresie geniala a lui Anton Golopentia) pe asasinii celui mai patetic si imprudent intelectual anticeausist. Nu exista nici o compasiune, nici o decenta in tratarea morala si juridica a “cazului Ursu”. El este, fara sa paleasca obsedanta pata de sange intelectual pe constiinta catorva prieteni, vinovati de luciditatea prea mare a deziluziei lor. Macar sa terminam cu naivitatile catastrofale – e tot ce ne mai poate spune, cu sarcasmul sau vital, Babu.
(Radu Cosasu - Revista Dilema, 2001)