De ce a fost ucis

Cutremurul din 1977. "Datoria fata de constiinta" si fata de miile de locatari

Acuzatia principala a Securitatii impotriva lui Gheorghe Ursu

Raportul DSS nr. D/0290247/30.01.1985 - care se regaseste in Dosarul Penal dar si in dosarul de urmarire informativa "Udrea" al lui Gheorghe Ursu, sumarizeaza capetele de acuzare ale Securitatii. Printre altele:

 "In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in strainatate a furnizat postului de radio autointitulat “Europa libera” 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, care au facut obiectul mai multor emisiuni...
...
...Avind in vedere ca URSU GHEORGHE EMIL a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod penal [propaganda impotriva orinduirii socialiste, nn.]..."

Din acest "rechizitoriu" al Securitatii rezulta motivul principal pentru care Gheorghe Ursu a fost eliminat:  "intensa activitate de propaganda dusmanoasa" si in primul rand scrisoarea trimisa si citita la Europa Libera despre  cutremurul din 1977. Respectiv, primul punct de pe lista de acuzatii.

In acea scrisoare,  Gheorghe Ursu dezvaluise o crima mai putin cunoscuta atunci, dar de o mare anvergura, a lui Nicolae Ceausescu: oprirea consolidarilor blocurilor avariate de cutremur, care a dus la noi prabusiri si a condamnat sute de cladiri, pentru decenii, la "risc inalt" de pierderi masive de vieti omenesti in eventualitatea unui nou cutremur. Multe dintre acele cladiri sunt si astazi un pericol public.

Cutremurul din 4 martie si ordinul criminal al lui Nicolae Ceausescu 

Imediat dupa cutremurul din 4 martie 1977, avand o lunga experienta si specializare in lucrari de rezistenta, inclusiv anti-seismica, Gheorghe Ursu a fost desemnat ca sef de proiect de consolidare la blocul Patria / ARO de pe bulevardul Magheru din Capitala. Astfel, pe 4 iulie 1977 el a participat la o sedinta cu  Nicolae Ceausescu. In fata tuturor factorilor de raspundere din constructii, de la Ministru pina la sefii de proiecte, dictatorul a dat ordinul de oprire a consolidarilor blocurilor avariate. Inginerul Ursu a consemnat in insemnarile sale ordinul criminal:

Notele verbatim ale lui Gh. Ursu din sedinta cu N. Ceausescu 
(In care dictatorul a ordonat sistarea lucrarilor de consolidare a blocurilor avariate de cutremur - 1977)

"Tov. secr.gral. Ceausescu                 Sed. din 4 iul. 1977
                                                        (Urmarile cutremurului)
Sa se puna capat activitatii comisiilor, care au creat o psihoza.  Nici un bloc nu poate fi demolat fara aprobare speciala. S-a dat dispozitie sa nu se inchida niciun magazin.  Comisiile centrale au facut actiuni iresponsabile. Scoaterea din functiune a zeci de imobile care n-aveau nici o avarie. Cladirile puse intr-o situatie care depaseste cu mult ceea ce cutremurul a distrus.  Nu exista nicio justificare, ci pur si simplu o conceptie gresita a proiectantilor.

Am vazut 5-6 imobile, n-am vazut decit 2 stilpi fisurati.

ARO a functionat Barul. E un stilp fisurat in capatul celalalt. SCALA a functionat, de o saptamina. Cica s-au gasit cladiri fara fundatii. Nu ne apucam sa facem ce nu s-a facut cu 40 de ani sau 50 de ani in urma! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, incercari, echipe de specialisti... V-a pus pe voi careva sa masurati cum s-a construit acum 50 de ani?
Numai niste oameni iresponsabili...Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul sa punem ordine in capitala. Voi, activul de partid raspundeti de fiecare zid distrus. Intreaga gindire trebuie revizuita. Trebuie sa-i tragem la raspundere pe proiectanti.
S-au apucat sa ciocaneasca sa vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu sa demolati capitala.
Se opreste orisice echipa de verificare, am dat ordine la Militie si Procuratura sa-i bage la inchisoare. Cine le da voie sa intre in domiciliul cetatenilor?
In imobilele mari se fac lucrari de consolidare locale...cu ciocanul pneumatic sa sparga stilpii ca dupa aceea sa-i consolideze. Trebuie in mare sa terminam pina la 23 August, afara de citeva cladiri pe care le vom examina separat.
Am vazut solutii moderne cu ciment si...solutii chimice. Sintem in stare sa punem capitala jos la pamint. 
Un arhitect sau inginer nu dovedeste o mai mare pricepere daca distruge, ci daca repara. Sa nu ne impresioneze ca-i profesor, va trebui sa vedem cine plateste ce s-a distrus. Oamenii, numai in centru, si-au concentrat atentia sa distruga totul.
Nu se mai admite nici o reparatie capitala. La fel se intimpla cu ministerele; vin cu  solutii care costa de 2 ori cit o cladire noua.
Sa ne adresam direct meseriasilor fara forme birocratice si financiare: sinteti  10 insi, va dau 5000 de lei, faceti aici si aici."

Ordinul a avut cateva consecinte dezastruoase imediate: in urmatoarele luni, la blocurile avariate au avut loc noi prabusiri si ruperi de stalpi. Gheorghe Ursu s-a impotrivit sistarii consolidarilor, afirmand public ca cel putin la blocul Patria le va continua "chiar daca va suporta costul lucrarii".  Securitatea a stiut atat despre urmarile imediate, cat si despre ingrijorarile inginerilor si opozitia lui Gheorghe Ursu, dupa cum reiese din aceasta informare si acest document de sinteza al DSS.

Motivul sistarii: Casa Poporului

Din relatarile lui Gheorghe Ursu, documente gasite la CNSAS si faptele istorice cunoscute rezulta ca Ceausescu a dat acel ordin pentru ca avea pur si simplu alte planuri. După cutremur el a vazut posibilitatea „reconstruirii” Bucureștilor ca un "nou oraș" asupra caruia sa-si lase amprenta faraonica. A inceput un vast program de investitii, preluind si ideea mai veche a lui Carol al II-lea de a amplasa Camera Deputaților pe Dealul Arsenalului. Ambitiosul "Proiect București" al dictatorului, o replică a capitalei Coreei de Nord, nu putea incepe atita vreme cit santierele de consolidari de dupa cutremur erau inca in lucru. De aici ordinul ca majoritatea lucrarilor de consolidare sa fie eliminate pina la 23 august 1977.

Securitatea stia in acel moment nu numai despre prabusirile care au avut loc la unele blocuri in momentul indepartarii schelelor de sustinere, dar si de riscul pierderii a mii de vieti la un eventual nou cutremur. In pofida acestor semnale de alarma, si cu toate datele indubitable asupra pericolului pentru locatari, Securitatea a facut jocul lui Ceausescu, care vroia ca toate fondurile pentru constructii, inclusiv ajutoarele pentru cutremur primite din afara, sa fie folosite la planuita Casa a Poporului.  Multe dintre cladirile avariate la 4 martie 1977 sunt si astazi "un pericol public", in special cele cu "bulina rosie". Inclusiv blocul „Patria”, astazi partial evacuat.

Documentele Securitatii arata ca in urma acelei sedinte, Securitatea a urmarit atent reactiile celor cativa ingineri si pe locatarii care nu au fost de acord cu acel ordin. Intr-o serie de articole, istoricul si cercetatorul CNSAS Madalin Hodor a mai observat si faptul ca dictatorul a cautat sa obtina cat mai multe ajutoare din Occident cu ocazia cutremurului (prin "actiunea Solidaritatea"), iar solicitarile vizau utilaje care nu urmau a fi folosite la consolidarea blocurilor avariate:


Ordinul din 4 iulie 1977 de a sista lucrarile de consolidare pana pe 23 august 1977 (sub amenintarea cu inchisoarea) demonstreaza fara dubiu ca Ceausescu  a lasat deliberat "Bucurestiul sa moara", folosind  ajutoarele nu pentru salvarea blocurilor avariate, ci pentru noile sale proiecte megalomanice. Sute de cladiri au ramas cu structura de rezistenta compromisa, putandu-se prabusi la un nou cutremur, cu riscul pierderii a mii de vieti omenesti.

Securitatea a stiut ca blocurile avariate au ramas intr-o situatie critica

Raportul citat mai sus o spune explicit: cele doua cutremure anterioare "au provocat avarii vizibile, dar in acelas[sic] timp microfisuri si deformatii ale tuturor elementelor de beton".  "Fortele taetoare[sic]... au produs nu numai fisuri si crapaturi vizible ci si microfisuri ale cristalelor de ciment care leaga pietrisul din beton, microfisuri care nu mai asigura rezistenta betonului. Testul este confirmat de o serie de fisuri noi.":


Rezulta clar ca institutia care veghea la "securitatea" tarii si a populatiei a stiut ca structura betonului in multe din blocurile afectate (peste 1500 de cladiri), in special cele care au supravietuit si cutremurului din 1940, era compromisa. Evident, nu a incercat sa aduca situatia la cunostinta dictatorului, nici s-o remedieze in vreun fel. Din contra, s-a concentrat pe acoperirea urmelor si reducerea la tacere a celor s-au opus sistarii consolidarilor.

Cat priveste ingrijorarile contructorilor si mai ales ale locatarilor, DSS a transferat vinovatia asupra unor unor sefi locali care au indeplinit cu servilism ordinul criminal al dictatorului, printre care vicepresedintele Consiliului Capitalei ing. Iordache Nicolae si Inspectorul General in Constructii Georgescu Mircea.

Igienizarea imaginii Celui Mai Iubit Fiu

Mai multi ingineri implicati in lucrarile de consolidare fusesera ingrijorati de oprirea lucrarilor. Constructorii vorbeau ca lucrarile sunt "de mantuiala" iar locatarii nemultumiti au facut "memorii la CC si actiuni in instanta".


Documentele arata ca Ceausescu a cautat cu orice pret sa nu fie vazut ca autor al ordinului criminal. Mai mult decat consecintele "materiale" si "psihologice", apare evident ca problema principala o reprezentau riscurile "politice", asa cum rezulta din documentul Securitatii. Adica, afectarea imaginii "Celui mai Iubit Fiu" in ochii cetatenilor Capitalei. Mai ales ca Mare Adunare Nationala aprobase "Legea calitatii si sigurantei constructiilor", care prevedea "asigurare antiseismica", iar "locatarii cunosc solutiile initiale":



Este evident ca grija Securitatii nu era pentru soarta locatarilor ci exclusiv pentru protejarea imaginii
"Îndrumătorului Principal". Mai ales ca "o serie de locatari isi exprimau nemultumirea chiar public". Mai mult, gradul de periculozitate al cladirilor "cosmetizate"  a atras atentia  atat a "delegatiei sovietice de 11 specialisti" cat si a celei chineze. Chiar si unii proiectanti romani "au insistat si insista in continuare pentru realizarea unorl consolidari mai eficiente si complete". Dintre acestia, Securitatea il remarca pe "ing. Ursu care la bloc Patria a declarat ca va camasui 2 stilpi peste avizul IGSIC chiar daca va suporta costul lucrarii din salariul sau":




Securitatea - principala institutie de forta care veghea la mentinerea cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu - a avut din acel moment misiunea sa blocheze difuzarea oricaror informatii despre sedinta din 4 iulie 1977, si in general, despre gradul de periculozitate in care au ramas cladirile. Problema ei nu a fost riscul pentru locatari ci cum sa ascunda rolul dictatorului in ordinul criminal.

Scrisoarea si emisiunea despre cutremur de la Europa Libera

Ca si la celelalte santiere, si la blocul Patria s-au oprit consolidarile si s-au tencuit suprefetele. Dupa cum se vede din documentele amintite, Gheorghe Ursu si-a facut cunoscuta opozitia fata de aceasta decizie fata de superiori. Santierele totusi s-au inchis. Atunci s-a hotarit sa scrie o scrisoare la Europa Libera. In octombrie 1978, dupa un an de cereri insistente la foruri succesiv mai inalte, a reusit sa obtina aprobarea pentru o excursie turistica la Paris. Cu aceasta ocazie i-a inminat scrisoarea direct lui Virgil Ierunca, pe care-l cunostea din 1974. Emisiunea rezultata a fost difuzata pe 4 si 5 martie 1979, cu ocazia aniversarii cutremurului, in cadrul programului "Povestea vorbei" al lui Virgil Ierunca. Transcrierea ei fost gasita recent la Institutul Hoover din SUA. In ea, Gheorghe Ursu dezvaluie faptul ca ordinul criminal venise de la Secretarul General, reproducandu-i cuvintele halucinante:

„De astăzi să nu mai existe nicio comisie. S-au primit nenumărate plângeri de la cetăţeni că vin comisiile şi ne intră în casă, nu sunt lăsaţi să-şi vadă de treabă. Cu ce drept, comisiile astea violează domiciliul cetăţenilor? De altfel, am dat ordin la miliţie şi la procuratură ca de azi să fie băgate la închisoare comisiile, dacă mai apar [...]. Nu se mai admite nicio reparație capitală[...] Tot ceea ce am spus nu este o indicație, ci un ordin obligatoriu!”

Scrisoarea devoaleaza minciuna abjecta a dictatorului: in realiate,

"de la 5 martie, comisiile de ingineri care au făcut expertize, au fost literalmente asaltate de cetăţeni, spre a fi vizitaţi. Mii de cetăţeni, după ce au fost vizitaţi, au cerut să vină o nouă comisie, pentru că prima n-ar fi văzut toate fisurile, între timp, mai apărând altele[...] Or, toată lumea ştia acest lucru, realitatea fiind exact contrară afirmaţiilor de mai sus."

Pe de alta parte, nomenclatura de Partid si-a asigurat "cu exces" locuintele: 

"Începând chiar din noaptea cutremurului, clădirile în care locuiau cei de sus, precum şi sediile de partid, au avut soartă cu totul diferită de cea a clădirilor „civile”. Câţiva dintre cei mai buni ingineri şi profesori au fost scoşi din comisiile obişnuite pentru a examina locuinţele celor mari, metru cu metru. S-au adus cele mai bune şi mai eficiente utilaje, materiale, meşteri ingineri atât ai Gospodăriei de Partid, cât şi din alte părţi şi s-a trecut la consolidări imediate, totul supradimensionat, cu exces de oţel şi beton, fără nicio reticenţă de ordin economic".

Scrisoarea precizeaza ca pentru cetatenii de rand, ordinul a fost urmat, slugarnic, la litera: 

Imagine de la cutremurul din 4 martie 1977 (preluata de pe site-ul Europei Libere)

Scrisoarea articuleaza cu precizie si motivatia dictatorului de a opri consolidarile, respectiv de a folosi toate resursele pentru "marea  Perspectiva", respectiv amprenta de tip Nord-Corean pe care Nicolae Ceausescu dorea s-o lase asupra Capitalei tarii:


Este descris si sinistrul proces prin care au fost decise demolarile a mii de apartamente, bijuterii arhitecturale, biserici din vechiul centru al Bucurestilor si aspectul noului centru, "criteriul de bază, ca, de altfel, în toate domeniile de activitate din România [fiind]...place… sau... nu place” dictatorului.

Scrisoarea a fost, conform Dosarului Penal  nr. 66142, unul din motivele principale pentru care inginerul Ursu a fost anchetat ulterior de Directia a V-a (Cercetari Penale).

Ancheta Securitatii asupra lui Gheorghe Ursu este centrata pe scrisorile la Europa Libera

Anchetatorii Pirvulescu si Hodis, sub directa supraveghere a sefului Directiei a V-a, Vasile Gheorghe si a sefului Securitatii interne, Iulian Vlad, au incercat sa-l convinga pe inginer sa retracteze continutul scrisorilor trimise si citite la Europa Libera, respectiv acuzatiile la adresa sefului statului. In principal, sa declare ca a facut-o pentru bani.  In declaratiile sale, Gheorghe Ursu a scris, in mod repetat, ca le-a scris "constrins de propria constiinta". Mai mult, din aceste declaratii se vede ca a incercat sa-i convinga pe anchetatori asupra riscului la care au ramas expusi concetatenii lor.  Iata cateva fragmente din declaratiile date de Gheorghe Ursu extrase din dosarul penal intocmit de Securitate (Dosarul de urmarire penala, aflat la ICCJ, Vol 17):

“In vara lui 1977 a avut loc la cel mai inalt nivel o consfatuire pe tema consolidarii blocurilor in urma seismului din 4 martie 1977 la care am participat si eu in calitate de sef de priect la consolidarea blocului Patria din Bucuresti... Considerind ca la acea data s-au luat hotariri care nu corespundeau realitatii, eu m-am gindit ca trebuie sa fac ceva ca sa se reia unele consolidari, fapt pentru care am crezut ca prin prezentarea punctului meu de vedere la Europa Libera, unele organe din tara noastra vor intra in alerta si vor lua masuri… Am redactat materialul al carui concluzie era ca in Bucuresti  nu s-au efectuat consolidari care sa asigure stabilitatea constructiilor deteriorate, in eventualitatea unui nou cutremur.” (declaratia din 10 ianuarie 1985)

"[...] dupa cutremur, am trait o mare zguduire sufleteasca, din cauza faptului ca in tot efortul meu de a face o consolidare serioasa a blocului Patria (la care fusesem numit sef de proiect) am fost impiedicat de forurile mele superioare, si in ultima instanta, la 4 iulie 1977 chiar de catre Conducerea Superioara, sa fac consolidarea. Atunci, in sala de sedinte, a CC a PCR ni s-a ordonat tuturor sefilor de proiect de consolidari sa incetam imediat lucrarile de reparatii [...] Aceasta zguduire a constiintei mele de inginer constructor s-a tradus printr-o dorinta de a atrage atentia atit organelor responsabile cit si locatarilor din blocurile ramase consolidate cu totul insuficient, asupra primejdiei ca la un eventual alt cutremur aceste blocuri s-ar putea prabusi… Am aratat cele de mai sus mai in detaliu deoarece exact aceste fapte [sublinierea lui Gh. Ursu] m-au determinat ca in Octombrie 1978 sa-l caut la Paris pe Virgil Ierunca, sa-i spun despre zguduirea mea si sa-i propun sa scriu un  material privind cele de mai sus.” (declaratia din 17 ianuarie 1985).

“Am relatat in declaratii anterioare despre aceasta problema, care, in rezumat, reprezinta revolta mea si sentimentul de culpabilitate ca am fost obligat sa intrerup lucrarile de consolidare ale blocului Patria, la care fusesem sef de proiect consolidare. Am relatat anterior ca spre a atrage atentia autoritatilor noastre precum si a locatarilor din acel bloc ca consolidarea nu s-a facut cum trebuie si ca la un eventual nou cutremur exista riscul pierderilor de vieti omenesti, am scris un articol in acest sens, pe care l-am predat lui Virgil Ierunca, spre a-l difuza prin Europa Libera...” (declaratia din 2 martie 1985).

"Prezentându-mi-se un citat din jurnalul meu[...] 'am datoria să informez Europa Liberă şi să cer difuzarea acelor texte care trebuie să contribuie la spargerea unui compact zid de minciuni scârnave',  cerându-mi-se să arăt de când am obligaţii, care sunt acestea şi cum m-am achitat de ele, susţin şi declar următoarele: Nu am nici un fel de faţă de <Europa Liberă>, datoria de care scriam în jurnal este o datorie a mea morală" (declaratia din 17 ianuarie 1985).

“Trebuie sa arat foarte clar ca cele doua scrisori expediate de mine la "Europa libera" si a treia (pe care nu am trimis-o) nu au fost determinate in nici un fel de alte persoane, nici de discutiile purtate pe marginea emisiunilor acelui post de radio, nici de exemplul vreunei alte persoane, ci au pornit, in toate cele 3 cazuri, din … datoria mea fata de constiinta sa exprim aceste sentimente… Prin cele 2 materiale trimise si al treilea neexpediat, nu m-am facut purtator de cuvint al nici unei alte persoane, nu am primit sfatul sau ideile nimanui... Deasemenea, repet ca expedierea acelor scrisori nu a avut in vedere nici un fel de rasplata sau remuneratie materiala.”  (declaratia din 26 februarie 1985).

"Remunerarea materiala" ar fi echivalat, evident, cu o retractare a acuzatiilor la adresa lui Nicolae Ceausescu. Ar fi reprezentat si o compromitere a postului de radio, despre care Gheorghe Ursu considera ca e esential sa aiba

Daca il convingea, Securitatea ar fi putut declara ca a reusit „depistarea” unui „agent” platit al serviciilor Occidentale (stiut fiind ca Europa Libera era subventionata de guvernul american).

"Remunerarea" era evident necesara scopului propagandistic primordial al Securitatii, acela de  "igienizare" a prestigiului dictatorului. Tortionarii sai i-au cerut lui Gheorghe Ursu, insistent, sa declare:

• Ca scrisorile ar fi fost determinate de alte persoane, respectiv „agenti imperialisti”, lucratorii Europei Libere
• Ca ar fi fost platit pentru aceste scrisori de Europa Libera sau alte „agenturi” straine „ostile”. In acest fel, ar fi discreditat insasi acuzatia de crima impotriva lui Ceausescu. Acuzatia ar fi fost pusa in seama interesului material al autorului scrisorii, si pe cale de consecinta, deciziile Secretarului General legate de blocurile avariate ar fi fost astfel reabilitate.
• Ca ar fi trimis acele scrisori in calitate de „purtator de cuvant”, sau ca urmare a „sfatului” sau „exemplului” altor persoane cu  „conceptii dusmanoase”
• Ca ar fi comis faptele in „momente de ratacire” sau din cauza unor „nemultumiri personale”; fapte pe care era somat sa le retracteze, sa declare ca le regreta. Aceasta schimbare a atitudinii  era unul din elementele cheie pe care le urmarea Iiulian VLAD in nota sa catre inculpati: „Ce poziţie a avut în timpul cercetării ?”

Dosarul penal demonstreaza ca Gheorghe Ursu a refuzat sa retracteze continutul scrisorii si nu a aratat regret. Declaratiile lui au venit in directa contradictie cu obiectivele principale ale Securitatii: pe de o parte, cu cel propagandistic (sa demonstreze ca scrisorile ar fi fost mincinoase, rezultatul imixtiunii „agenturilor straine”, ceea ce l-ar fi absolvit pe dictator de responsabilitatea pentru starea jalnica in care fusesera lasate cladirile); pe de alta parte, cu cel de „temperare” si "influentare pozitiva” a "obiectivului". Ele au constituit, foarte probabil, un motiv major pentru deturnarea anchetei intr-una violenta, „sub acoperirea militiei”  prin care urma sa se incerce re-educarea lui Gheorghe Ursu prin tortura.

Marturiile colegilor din arest arata ca Gheorghe Ursu si-a mentinut  si sub tortura aceeasi pozitie. Astfel se explica de ce „era schingiuit, era intrebat de scrisori trimise afara din tara si ce bani a primit pentru ele, scrisori care erau impotriva regimului de atunci" (declaratie de martor, Pascale Gheorghe, 25.05.2000, DUP Vol 8 fila 166). Este evident ca unul din motivele principale ale torturarii si uciderii lui Gheorghe Ursu l-a reprezentat tocmai refuzul sau de a renunta la pozitia luata in scrisoarea legata de cutremur, fata de decizia infama a dictatorului. 

Martorii si-au mentinut de-a lungul anilor aceste declaratii, care dovedesc atat identitatea tortionarilor (respectiv cei doi inculpati in procesul aflat pe rol in aceste zile la ICCJ) cat si motivele pentru careGheorghe Ursu a fost torturat si in final, ucis.

Pe 10 septembrie 2020, martorul Palamariu Florinel (fost subofiter de paza in arestul IGP in 1985) l-a identificat pe fostul ofiter de Securitate Pirvulescu Marin drept unul din anchetatorii lui Gheorghe Ursu. Victima se intorcea din biroul respectivului maior "roşu la faţă şi nu era sigur pe el, nu se ţine bine pe picioare". 

Fostul sobofiter de paza Popa Dan a declarat si el fapte similare:

"l-am văzut pe Ursu venind de la anchetă[...] roşu la faţă şi ţinându-se de burtă, lucru confirmat si de alti colegi de pe alta tura care au vazut si ei". "Pentru noi era clar ca era in acea stare datorita anchetei la care fusese supus". "se auzea ca ar fi avut anumite notari despre regimul comunist iar referitor la Europa Libera pentru asta a fost anchetat[...]. Nu s-a scos nimic de la Gheorghe Ursu în timpul anchetei. Nu a vrut sa spuna la ancheta mai nimic si pentru aceasta s-a recurs la aceasta varianta extrema".

Ambii martori au declarat ca de-a lungul anilor au fost supusi la amenintari si alte tipuri de presiuni, "probabil de la inculpati", ca "sa-si schimbe declaratiile".