are in mana arma dosarelor si face ce vrea cu ea. A devenit Agentia Nationala de Santaj. Santajeaza o jumatate de milion de informatori si vreo suta de mii de ofiteri de securitate. Nicaieri in fostele tari socialiste nu s-a intamplat ca fosta politie politica sa pitroceasca doi ani dosarele de securitate si sa santajeze cu ele, cand noi am fi dorit o limpezire inca din primele zile ale Revolutiei.

De ce nu s-au publicat toate dosarele si cu asta, basta, ar fi luat sfarsit suspiciunea?
De ce este ales numai un numar de persoane care sa fie atacate? In vreme ce multi stau sub carapace, ba au consimtit sa colaboreze cu noile "stucturi democratice" din S.R.I, altora li se publica franturi de dosar.
Am impresia ca Institutia, abuziva cum a fost intotdeauna, nu face altceva decat sa scotoceasca dosarele, sa le plazmuiasca, sa scoata din ele tot ce poate compromite un om,
sa-l arunce in noroi cand, de fapt, el a incercat sa iasa din el.
Ati auzit dv., stimati cititori, de vreun securist care sa fi recunoscut macar una dintre faradelegile Institutiei? In afara de crimele de mai demult, au fost unele si recente. Victimele Securitatii au fost mult mai multe fata de jumatatea de milion de informatori, arma de care prevaleaza actualii ei sefi, fara mama, fara tata.
Am mai spus-o, Securitatea avea ocazia sa-si spele pacatele daca aducea in justitie o singura crima, si cea mai clara: inginerul Gheorghe Ursu, care a murit datorita batailor din beciurile din Calea Rahovei 37-39.

Este cazul cel mai clar de crima impotriva demnitatii si drepturilor omului. Nimeni n-a venit sa fi spus: iata cine l-a omorat pe Gheorghe Ursu.
A venit la redactie un gardian al inchisorii din Calea Plevnei, din anul mortii inginerului, si ne-a spus: inginerul Ursu a fost snopit in batatie de ofiterul securist si seful cercetarilor penale, Tudor Stanica.
Despre inclinatiile de sadic ale lui Tudor Stanica am mai avut vesti. Un maniac al incercarilor privind rezistenta umana la tortura.

Asadar, in urma unei plangeri survenite din partea sorei inginerului Babu Ursu, d-na Berdan Georgeta Mihaela, s-a declansat o ancheta. Dosarele erau tinute la C.I.D., directie condusa de colonelul Nicolici (C.I.D. isi are sediul langa biserica Cretulescu si are in subordine si depozitul din cartierul Militari. Acum ii zice Centrul de coordonare si documentare).
Din dosarul Gheorghe Emil Ursu, care avea patru tomuri C.I.D-ul n-a oferit anchetatorilor decat cateva file. Un fel de "dosar penal". Au luat ce au crezut ei si au pus intre doua coperti cateva declaratii si adrese. Restul, evident, ce era mai interesant, a ramas la S.R.I. Cineva de la S.R.i chiar a scris pe adresa Procuraturii Militare, "Da, numai dosarul penal".

Cum poti afla cine este asasinul inginerului Ursu, oferind doar crampeie de dosare?
Asadar, inginerul Gheorghe Ursu lucra la Institutul de Cercetare si Proiectare pentru Sistematizare Locuinte si Gospodarie Comunala. Doua subalterne il denunta ca scrie un jurnal. Directorul de atunci si de dupa Revolutie, ing. A. Alexandrescu, expediaza jurnalul la Securitate. "Va inaintam alaturat un registru-repertoar cu insemnari apartinand inginerului Gheorghe Ursu din ICLGC, din care rezulta unele aspecte de competenta dv". Asta era in 22 decembrie 1984.

Cum sa interpretam gestul inginerului A. Alexandrescu?
Daca cele doua se duceau si reclamau ca n-a luat nici o masura? Oricum era rau. Prima verificare postrevolutionara a procurorului Dan Voinea: daca este inregistrat cazul undeva. Dosarul inregistrat peste tot sub numarul 62/D/HV/S/294.302/12.8.87, nu era de gasit decat la C.I.D. exista un proces verbal de perchezitie la domiciliul lui Babu Ursu ( 17 ianuarie '85). Participa maiorul Marin Parvulescu, anchetator al inginerului, capitanul Ion Dumitraciuc si lt.maj.Vasile Hodici.
Ca sa se justifice arestarea, i-au "gasit" acasa 5 bacnote de cate 1$, o alta de 10 marci si doua de cate 10 coroane.

Abia pe 24 octombrie 1985, pe procesul verbal, inginerul Ursu este pus sa scrie la sfarsit: "Inscrisurile de la pozita 7 si 8 se afla atasate la dosarul meu penal ce se afla la organele de militie si ele sustin faptele mele infractionale. Prezenta este scrisa la cererea mea" … Cat cinism la tortionari!
In tot acest timp anchetatorii Directiei a 6-a intocmesc un dosar voluminos, trag concluzii si-l inainteaza la Directia Procuraturii Militare, colonelului Mihai Stefanescu. Numai el lucra cu Securitatea. Acest personaj ne intocmea si noua "incadrarile", cand "propaganda impotriva oranduirii socialiste", cand complot, cand 15 ani, cand condamnare la moarte. Slava Domnului ca Directia a 6-a lucra cu un singur procuror. Ar fi murdarit, altfel, o sumedenie.

Pentru ce credeti ca fost omorat Gheorghe Ursu?
A intocmit un dosar cu statistici sportive, poseda acasa 5 numere din revistele "Limite" si "Ethos", a ascultat "Europa Libera", a redactat si o poezie, a copiat citate interpretabile din Paul Valery si Simon Bolivar, a tinut un jurnal cu insemnari ce "denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului nostru".

De ochii lumii, maiorul Marin Parvulescu propune neinceperea urmaririi penale, dar inginerul Ursu este trimis in judecata pentru detinere si trafic de valuta.
Gh. Ursu este obligat sa semneze un angajament: "…ma angajez ca in viitor sa nu mai comit nici o fapta de natura sa lezeze interesele statului nostru…Multumesc organelor de stat pentru clementa de care au dat dovada in cazul meu".

Si nu era suficient, asa ca mai este sa mai scrie o declaratie:
"Prin prezenta ma oblig sa predau organelor de cercetare inscrisurile despre care am dat declaratie, eu fiind cercetat pentru redactarea unor inscrisuri cu caracter de propaganda impotriva oranduirii socialiste. Rog prin prezenta, daca este posibil, ca la perchezitie sa nu participe martori, intrucat nu doresc ca alte persoane sa cunoasca despre faptele mele".

Cata marinimie din partea blandului Marin Parvulescu!
Sa examinam si dosarul de penitenciar. Gheorghe Ursu apare decedat, intr-o duminica, 17 XI 1985, ora 15.
Este specificat si numarul mandatului de arestare - 261 din 21.09.1985 - emis de procurorul sef al sectorului 6, Alexandru Tuculeanu, acum la Procuratura Generala.
Motivul: operatii interzise cu valuta.

Sa vedem ce spune certificatul medical de deces.
Dr. Vladimir Hristenco participa si el la minciuna: insuficienta cardio-respiratorie acuta.
Data de 15 octombrie inregistreaza si un raport de pedepsire semnat de Tudor Stanica: "…nu respecta programul ordonat in camera arestului, sfideaza cadrele din conducerea directiei prin modul lui de comportare". Semneaza numai el, isi da avizul, si medicul. Nu semneaza condamnatul; 3 zile de izolare severa.

Pentru toti decedatii, legea prevede intocmirea de acte de catre Procuratura. Nu s-a facut nici o cercetare. Procurorul care raspundea de penitenciare intocmeste dosarul 103 din 21 ianuarie '86 . pune rezolutie de neincepere a urmaririi penale privind decesul lui Gheorghe Ursu abia peste 2 luni: " moartea acestuia a fost patologica, nefiind consecinta vreunei fapte penale".
Este invocat doar certificatul constatator al mortii. Diagnostic anatomo-patologic: moartea a fost neviolenta . Semneaza dr. Anastase Cavaliotti.
Cum s-o fi intamplat ca moartea a fost "fara leziuni traumatice" si totusi mezenterul sa fie "infiltrat in sange"? Asta dovedeste violenta.
Medicii spitalului penitenciarului Jilava au sustinut ca moarte s-a datorat starii toxico-septice, consecutive unei peritonite purulente prin perforatie ileala care a dus la alterarea grava a starii generale.

Discutam cu dl. Procuror Dan Voinea care se ocupa de cazul Ursu:
- Cum ati ajuns la concluzia ca moartea a fost violenta?
- Am cerut o expertiza la penitenciarul Jilava. La fisierul spitalului am dat peste foaia de observatie a lui Ursu. Dr. Simona Marinescu, oftalmolog, era de garda in acea zi a lui 1985 si a cunoscut starea bolnavului. La examenul extern al regiunii abdominale - consemneaza - se observa doua cicatrici operatorii in regiunea inghinala stanga si fesa iliaca dreapta si echimoze de diverse marimi pe hipogastru si flancuri. Echimozele, asadar, nu puteau proveni decat de la lovituri. Doctorita consemneaza: abdomen acut, cu peritonita generalizata si cheama de acasa echipa de doctori: Hristenco Vladimir - chirurg, dr. Ionetec - anestezist, dr. Ghita Gheorghe. Mai participa, mana a doua, un doctor arestat, Ioan Costandache, culmea, prieten din copilarie cu cel ce urma sa fie operat. La ora 10,30 este dus la reanimare. Pana la deces dr. Ionetec a discutat cu bolnavul care a apucat sa-i spuna ca inca de vineri a raportat celor in drept din Calea Plevnei 13-15, simptomele unor dureri groaznice. Dr. Hristenco Vladimir, seful sectiei chirurgie, consemneaza peritonita in evolutie, bolnav moderat transpirat si dureri mari abdominale. La operatie se constata ruptura intestinala, respectiv a intestinului subtire. Lucrurile sunt clare. Prin ruptura intestinului subtire, materiile fecale s-au revarsat in abdomen si a facut septicemie. Iar prezenta echimozelor pe lancuri si fesa iliaca dovedeste ca a fost lovit cu brutalitate. Se stie ca intestinul subtire este bine ocrotit. Inseamna ca a fos lovit cu ceva tare. De presupus , cu varful pantofului. Cu toate ca inginerul Ursu a fost dus la reanimare cu functiile vitale normle decesul survine la 30-40 minute dupa operatie.

(Imi amintesc ce-mi spunea adesea anchetatorul meu colonelul Burloiu: "ce vrei avem si noi responsabilitati"). Foaia de observatie clinica este in contradictie cu autopsia. Comisa de avizare si de control a I.M.L., la interventia procurorului Dan Voinea, apreciaza: moartea a fost violenta si s-a datorat peritonitei purulente, generalizata prin perforatie post-traumatica de ansa ileala. Rezulta ca leziunile externe si interne s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure in regiunea abdominala cu circa 3-4 zile anterior decesului.

Asadar, Gheorghe Ursu a murit ca urmare a exercitarii de acte de violenta.
Mai aproape de codul penal: lovituri cauzatoare de moarte. Cel putin trei oameni ar fi trebuit sa vina si sa se caiasca dupa Revolutie: ofiterul anchetator, maiorul Marin Parvulescu, seful arestului, colonelul Creanga, si seful Directiei cercetari penale, colonelul Tudor Stanica.

Dintre toate personajele care au contribuit la arestarea si moartea inginerului Ursu, singura umbra de cainta am intalnit-o la una dintre cele doua tinere care l-au denuntat pe inginer, Elena Petre: - Mi-a parut rau cand am auzit de decesul lui Ursu Gheorghe si intr-un fel il am pe constiinta. Si i-am spus aceasta si colegei mele Parguta Croitoru, care, insa, la aceasta veste mi-a zis: "Da-l dracu'!"

Consemnam si declaratia lui Stere Caracostea, arestat in Calea Plevnei: "A mai fost batut si in alte dati. De pilda, in jurul datei de 21 octombrie. Ursu mi-a relatat ca a fost batut de un capitan sau maior de securitate. Spunea ca acel ofiter il mai cercetase cu ceva timp in urma, il lasase, si acu il reancheta".
Acesta declaratie este importanta si este cazul sa-l lamurim pe cititor ce-i cu aceasta Calea Rahovei 37-39.
De afara pare o pasnica cladire ce seamana cu o scoala de tip nou. In spatele ei si la subsoluri, pe mai multe nivele se afla o inchisoare. Oficial cladirea adapostea Directia de cercetari penale a I.G.M. In realitate, jumatate apartinea Directiei de Cercetari penale a Securitatii. Lui Ursu, ca de altfel tuturor opozantilor, Securitatea le intocmea doua dosare. Unul politic si altul de drept comun. Arestatul era amagit ca scapa "mai usor" daca accepta ca i s-au gasit acasa cinci bacnote de cate un dolar care indeobste le strecurau intr-o carte, la perchezitie, ofiterii. Securitatea a anipulat sume impresionante de bani negri, milioane de dolari, nimeni nu scoate o vorba despre asa ceva, iar un om infunda puscaria pentru cinci dolari.
Asadar cele doua Directii ale I.G.M. si D.S.S. erau despartite doar de o usa. Arestatul era trecut la I.G.M. pentru salvarea aparentelor: respectivul este detinut de drept comun. Dosarul sau era insa intocmit tot de anchetatorul Securitatii. Daca Gheorghe Ursu a fost tinut in arestul I.G.M. exista o singura explicatie: sa fie tras de limba nu pentru detinere de valuta, ci pentru jurnalele sale. Doar anchetatorul de la Securitate putea dispune de el, cel mult Tudor Stanica, care lucra mana in mana cu celalalt satrap, colonelul Vasile Gheorghe, seful cercetarilor penale al D.S.S.

Marturia gardianului ca raspunzatori de moartea inginerului Ursu sunt colonelul Tudor Stanica si maiorul Marin Parvulescu este plauzibila. Din motive lesne de inteles gardianului ii este greu sa-si declare identitatea. Banuim ca procuratura are metode de a afla adevarul. Oricum, nu cele ale lui Tudor Stanica. 

Interesanta este si o nota de la Iulian Vlad (plicul poarta numarul dosarului 0290247): "…Ce ramane efectiv pentru instanta daca piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite". O fraza care spune multe. Descifrand tehnica si tactica dezinformarii pe care a practicat-o (si-o mai practica) Institutia, ne-am dat seama ca aceasta a fost fraza prin care seful directiei a II-a, generalul maior Emil Macri si seful directiea a VI-a, colonelul Vasile Gheorghe, l-au trimis in judecata in cladirea de "alaturi", pe inginerul Gheorghe Ursu, apoi la moarte.

Ursu a fost trimis in judecata de catre procurorul Piciorus care lucreaza, acum, la guvern. Poate stie ceva si dl. Piciorus.
Si cum se explica ca inginerul Ursu era citat la proces, cand el murise de cateva luni! Cum poate fi trimis un om mort in judecata?
Dosarul de la instanta a disparut si el.

Am primit cateva randuri de la dl. Sorin Cunea, de la "Europa Libera", despre cazul Babu (Gheorghe) Ursu. Dl. Sorin Cunea a amintit in emisiunile sale de sapte ori despre acest caz si a cerut sa se spuna: cine l-a ucis in ancheta pe inginerul Ursu. Este indignat nu numai ca nu s-a raspuns nimic, dar se pastreaza cu strasnicie secretul acestei crime comise de securitate. Intrebarea d-lui Cunea: Cum pot fi trasi la raspundere criminalii care s-au facut vinovati si mai ales cum putem afla cine ii acopera?
In numeroase interviuri pe care le-a tot dat, dl. Magureanu a tot promis ca pana in martie 1992 "va scoate la iveala toate crimele si atrocitatile fostei Securitati". Ati auzit dv. de vreuna? Tot ce s-a mai aflat - doar din presa si din "Memorialul dureri"…