Dosarele Ministrilor si Securistilor
DOSARUL fostului SEF AL SECURITATII IULIAN VLADDOSARUL TORTIONARILOR PIRVULESCU si HODIS, si ai MINISTRILOR HOMOSTEAN si POSTELNICU
Dosarul Penal de la Securitate al lui Gheorghe Ursu (pentru "Propaganda impotriva orinduirii socialiste", art 166CP) a fost gasit recent la CNSAS - unde se pare ca a fost trimis in anul 2006. Traiectoria sa ramine suspecta. Insa citindu-l, se intelege de ce a fost secretizat atitia ani la SRI. El dosarul dovedeste hotarirea lui Gheorghe Ursu de "a face ceva" pentru inlaturarea dictatorului Ceasescu, "Paranoicul" cum il numea in jurnal, pentru a inceta "sa ne prostituam moral si sa lingem blidele material sub domnia Nebunului si a Scroafei Teroriste". Din fragmentele de jurnal citate in dosar se intelege de ce Securitatea a vrut sa-l elimine pe Gheorghe Ursu. De unde a avut atita ura impotriva lui, de ce a fost convinsa de periculozitatea lui Gheorghe Ursu pentru regim, si obsedata de un eventual complot, cel putin de rezistenta intelectuala, dar si de actiune, pe care acesta l-ar fi organizat. In final, se intelege de ce ordinul de tortura si asasinare a lui Gheorghe Ursu a venit mai mult ca sigur de la Ceausesti, si tortionarii Securitatii l-au indeplinit cu bestialitate...Inscrisuri din dosarul de urmarire informativa (DUI) al lui Gheorghe Ursu de la Securitate
Dosarul de urmarire informativa (DUI) al lui Gheorghe Ursu de la Securitate a fost solicitat de catre Parchetul Militar inca din timpul anchetelor asupra lui Stanica si Creanga. Procurorul Dan Voina reusise sa obtina fotocopii dupa unele documente din dosar inca in februarie 1990, probabil datorita schimbarilor temporare care se petreceau post-revolutie. Ulterior SRI-ul a blocat accesul la acel dosar, eliberindu-l numai datorita unei campanii de presa, prin hotarirea nr. 14 a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) din 21.02.2000.Previzibil, dosarul fusese insa falsificat in buna parte (si anume in anii 1990-1994), sustragindu-se cele mai multe documente care ar fi identificat pe asasini si tortionari. O cercetare detaliata scoate la iveala nu numai modalitatile falsificarii, dar si multe documente relevante atit pentru dimensiunea politica a acestu caz, cit si pentru motivatia planuirii si implicarii Securitatii in asasinat. Este foarte posibil ca aceste documente sa fi fost lasate in dosar numai datorita imprejurarii amintite mai sus, si anume ca procurorul Dan Voina obtinuse fotocopii dupa unele din aceste documente, deci s-a considerat in defavoarea SRI-ului ca acestea sa dispara in intregime.
Coroborandu-se cu declaratiile martorilor, aceste documente dovedesc, la o analiza atenta, atat intentia si motivele organelor de Securitate de a-l suprima pe Gheorghe Ursu, cat si participarea directa a ofiterului PIRVULESCU la tortura si omor.
Raportul DSS nr. D/0290247/30.01.1985, in care, pe baza anchetei si notelor semnate de PIRVULESCU Marin, sunt acuzatiile principale aduse de securitate lui Gheorghe Ursu:- "Tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului roman, inserind si comentarii dusmanoase din emisiunile postului de radio autointitulat “Europa libera”. Insemnarile mai contin si grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat"
- "Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara romana de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat “Europa libera”, de la care a primit si introdus in tara, in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in limba romana cu continut anticomunist"
- "In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in strainatate a funizat postului de radio autointitulat “Europa libera” 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, ca au facut obiectul mai multor emisiuni"
- "A copiat 4 citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia critica din vremurile respective (cu sute de ani in urma sau in timpul regimurilor fasciste) s-ar potrivi in prezent realitatilor din Romania".
In final, conducerea DCP a DSS hotaraste:
- "Avind in vedere ca URSU GHEORGHE EMIL a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod penal…[propaganda impotriva orinduirri socialiste, nn.]"
-"Intrucit cel in cauza intretine legaturi apropiate cu unii scriitori care se afla in atentia organelor de securitate pentru conceptiile lor dusmanoase, urmeaza ca in cercetari sa se clarifice si natura relatiilor cu acestia".
Nota DSS din 15.08.85, in care Directia Procuraturilor Militare noteaza: "Cazul este cunoscut si analizat la nivelul conducerii Securitatii Statului si MI" si "Prezentat tov. procuror general la 28.08.85". Nota e semnata si de N. Iscrulescu, procuror general adjunct la acea data. Aceasta data este ulterioara datei la care Securitatea a pretins ca a incetat anchetarea lui Ursu, si cu trei saptamini inaintea arestarii si inceperii torturii in arest. Aceasta dovedeste o data in plus interesul regimului Ceausescu pentru Gheorghe Ursu dincolo de simularea sfirsitului anchetei din stare de libertate.
Adresa din 5.07.1985 redactata de Pirvulescu Marin catre Securitatea Municipiului Bucuresti in care le cere sa-l urmareasca informativ pe fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, pentru atitudini "antisociale".
Declaratii si procese verbale contra-semnate de PIRVULESCU Marin in timpul detentiei lui Gheorghe Ursu
Acestea dovedesc o data in plus ca PIRVULESCU Marin a fost ofiterul de securitate care l-a anchetat pe Gheorghe Ursu in inchisoare:
- Declaratia din 24.10.1985, scrisa de mana si semnata de Ursu Gheorghe Emil , contrasemnata de PIRVULESCU MARIN.
- Delegatie din 24.10.1985, scrisa de mana si semnata de Ursu Gheorghe Emil , contrasemnata de PIRVULESCU Marin.
- Dovada de perchezitie domiciliara din 01.17.1985, scrisa si semnata de PIRVULESCU Marin, pe al carei verso se afla o declaratie a lui Gheorghe Ursu din 24.10.1985, si o alta a lui Andrei Ursu, din aceeasi data.
- Procesul-verbal de perchezitie, 17.01.1985, scrisa si semnata de PIRVULESCU Marin, contrasemnata si de Gheorghe Ursu, sub o Nota adaugata de acesta din urma, la 24.10.1985 – in timpul detentiei - avand si o Nota scrisa si semnata de Andrei Ursu, la 29.10.1985, in fata aceluiasi PIRVULESCU ;
Alte documente redactate de PIRVULESCU Marin legate de anchetarea lui Gheorghe Ursu in detentie
Adresa Directiei Cercetari Penale a DSS din 22.10.1985 , deci din timpul detentiei lui Gheorghe Ursu, conceputa de PIRVULESCU Marin, catre Directia a IIa DSS, cu privire la interesul partii americane pentru cazul lui Gheorghe Ursu. Aceasta arata interesul Securitatii pt. Gheorghe Ursu, precum si faptul ca PIRVULESCU Marin era in continuare anchetatorul principal al disidentului si in timpul detentiei.
Adresa Directiei Cercetari Penale din 22.10.1985 catre Securitatea Municipiului Bucuresti, conceputa de PIRVULESCU Marin, in care se specifica: "URSU GHEORGHE EMIL a confiat unei surse ca fiul sau URSU ANDREI-HORIA efectueaza lucrari destinate Ministerului Apararii Nationale...", "...va depune actele pentru plecare definitiva din tara", "...va rugam sa luati masurile ce se impun".
De aici rezulta cu claritate ca Gheorghe Ursu era in continuare "lucrat operativ" cu informatori, de catre PIRVULESCU Marin, in timpul detentiei (desi o parte din informatiile transmise de informator sint vadit false).
Nota securitatii din 23.10.1985, (din timpul arestarii) privindu-l pe Gheorghe Ursu, clasificata "strict secret".
Telegramele externe si notele interne ale autoritatilor romane din timpul detentiei lui Gheorghe Ursu
Toate aceaste documente dovedesc din nou, fara dubiu, ca Gheorghe Ursu era in acel moment (octombrie-noiembrie 1985, in timp ce era torturat in inchisoare, in perioada imediat premergatoare uciderii sale) in atentia la virf a statului roman. Este evident ca in logica opresiunii si mistificarii politice comuniste, regimul Ceausescu nu mai putea sa riste ca detinutul Gheorghe Ursu sa mai iasa viu din inchisoare, fiind evident ca acesta ar fi dezvaluit partii americane, si lumii intregi, esenta politica a anchetei si arestarii sale, tortura si regimul de teroare la care fusese supus, si minciuna oficiala practicata de regimul dictatorului Ceausescu. O astfel de dezvaluire ar fi afectat relatiile cu Statele Unite, de a caror clauza a natiunii celei mai favorizate Ceasusescu inca mai beneficia la acea data.
Scrisoarea congresmanului american Sydney Yates catre ambasadorul Gavrilescu de la Washington, din 4.10.1985 (la inceputul detentiei lui Gheorghe Ursu) in care cerea partii romane explicatii, dar si sa permita vizitarea acestuia de catre familie si avocat.
Telegrama ambasadorul Gavrilescu de la Washington catre ministrul de externe Stefan Andrei
In aceste telegrame se arata ca partea romana il considera pe congresmanul Yates drept unul dintre "membrii cei mai influenti ai camerei reprezentativilor" si o "relatie apropiata ambasadei care a sprijinit dezvoltarea relatiilor romano-americane".
Raspunsul ambasadorului catre congresmanul american Sydney Yates ca urmare a interventiei acestuia din urma pentru a afla situatia lui Gheorghe Ursu.
Scrisoarea lui Lee Hamilton, seful sub-comitetului Congresului American pentru Europa si Orientul Mijlociu, catre ambasadorul Gavrilescu la Washington, la 17 octombrie 1985, in perioada in care Gheorghe Ursu era in arest, torturat de Securitate pe motive politice (in engleza):
"... Inteleg ca a disparut de la biroul sau pe 21 sept. 1985, si ca este retinut de Securitatea romana... Cer ca autoritatile romane sa revada cazul sau si sa-l elibereze grabnic.”
Scrisoarea Ministrului de Interne George Homostean catre Stefan Andrei, Ministrul Afacerilor Externe, (redactata si intr-o a doua varianta, mai scurta, la 22 octombrie 1985) - in care raspunde ca Gheorghe Ursu a fost arestat doar pentru cauza de drept comun, ceea ce demonstreaza, coroborat cu scrisorile diplomatice, si cu cele intre ambasadorul Gavrilescu, ministrul Stefan Andrei, si sefii Securitatii (mentionate mai sus), ca partea romana a ascuns partii americane adevaratul motiv politic al anchetarii si arestarii lui Gheorghe Ursu.Scrisoarea lui Mark Siljander, membru al comisiei de afaceri externe a Congresului American, catre ambasadorul Gavrilescu, la 15 noiembrie 1985 (conform declaratiilor martorilor, aceasta a fost ziua administrarii loviturilor mortale asupra lui Gheorghe Ursu de catre ofiterul PIRVULESCU, data care se coroboreaza si cu concluziile medicale si medico-legale):
"Din ziua arestarii, membrilor familiei lui Gheorghe Ursu din Romania li s-a interzis sa-l vada sau sa vorbeasca cu autoritatile romane in legatura cu cazul lui, in ciuda incercarilor continue si zilnice. Inteleg ca domnul Ursu e retinut fara o acuzatie [valida] si i se interzice sa-si vada familia sau avocatul. Familia mi-a comunicat ingrijorarea lor ca este tinut in detentie abuziva si izolare totala. Domnule Ambasador, dupa ce am contactat Departamentul de Stat [ministerul de externe american], am luat la cunostinta ca ei au contactat deja guvernul Roman privindu-l pe Gheorghe Ursu, si inteleg ca guvernul dumneavoastra nu a raspuns. Nu pot lasa acest caz neobservat! Fiti sigur ca nu voi inceta persistenta pina cind acesta situatie e rezolvata. Astept raspunsul guvernului dumneavoastra. Promptitudinea dvs. in aceasta situatie va fi apreciata...."
.
***
Documente de ancheta redactate de ofiterul de Securitate PIRVULESCU Marin care dovedesc atat faptul ca el a fost anchetatorul principal al lui Gheorghe Ursu, cat si natura strict politica a cazului- Nota de sarcini scrisa de PIRVULESCU in cauza privind pe Ursu Gheorghe – decembrie 1984, manuscris care contine planul de cercetare informativa a lui Gheorghe Ursu ;
- Tabelul manuscris, redactat de PIRVULESCU intitulat "acte de documentare", cu note informative despre Gheorghe Ursu luate de la informatori, si din urmarirea la care fusese supus anterior (actiunea "CALATORUL");
- Nota de studiu a materialelor din dosarul "Udrea" - 20.02.1985, scrisa de PIRVULESCU Marin, informatii culese de la informatori si prin utilizarea tehnicii de ascultare ;
- Notele lui PIRVULESCU din ianuarie 1985, despre emisiunile de la postul de radio "Europa Libera", in care au fost citite scrisori scrise de Gheorghe Ursu ;
- Proces-verbal de acte premergatoare semnat de PIRVULESCU Marin – 5.03.1985 ;
- Raportul DSS din 3.5.1985, semnat de PIRVULESCU, in care propune pretinsa incetarea a cercetarii de catre DSS si "sesizarea" organelor de Militie.
- Referatul din 14.08.1985, semnat de PIRVULESCU Marin, dupa pretinsa incetare a cercetarii penale de catre DSS.
- Ordinul procurorului TUCULEANU Alexandru din 21.10.1985, prin care s-a dispus prelungirea abuziva a arestarii preventive a lui Ursu Gheorghe Emil, desi ancheta referitoare la infractiunea de drept comun era finalizata si "nu prezenta probleme".- Procesul-verbal din 5.08.1987, intocmit de ofiterii de securitate PIRVULESCU Marin si Hodis Vasile, din care rezulta ca si la acea data – 2 ani dupa asasinarea disidentului, acestia se ocupau inca de dosarul Gheorghe Ursu;
- Copia dupa coperta volumului II al dosarului de urmarire informativa privindu-l pe Ursu Gheorghe (din cele 7 volume in total), avand data de 1.10.1987, dovedind inca o data ca Securitatea se mai ocupa de acest caz la doi ani dupa asasinarea disidentului;
- Adresa a Directorului SRI din 04.04.2000 catre Procurorul General al Romaniei, impreuna cu care trimite cele 7 volume ale Dosarului de urmarire informativa privindu-l pe Gheorghe Ursu, care constituiau secret de stat in anul 2000 (!), ca efect al unei hotarari a CSAT (Consiliul Suprem de Aparare a Tarii).
***Alte documente ale Securitatii relevante pentru politica statului roman de reprimare a oricari forme de disidenta
Dosarul Arta-Cultura
Dosarul fosti condamnati
Dosarele de cadre ale inculpatilor