
I. „Discernământul politic și juridic” al Securității. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceaușescu.
Studiu aparut in Noua Revista de drepturile omului, nr. 1, 2018
II. CONSIDERATII LEGATE DE CONDITIILE PREMISA ALE INFRACTIUNILOR PREVAZUTE DE ART. 439 ALIN. 1 DIN CODUL PENAL
1.
Introducere
Conform art. 7 parag. 2 lit. a) din Statutul Curţii Penale
Internaţionale (din care Art.439 NCP a fost preluat si adaptat), atacul
îndreptat împotriva unei populaţii civile este definit ca fiind comportamentul
care constă în comiterea multiplă de acte dintre cele descrise în textul de
incriminare împotriva oricărei populaţii civile, în aplicarea sau în
sprijinirea politicii unui stat ori a unei organizaţii având ca scop un
asemenea atac. Caracteristicile alternative ale unui astfel de atac
(generalizat sau sistematic) sunt descrise astfel: atacul generalizat este
acela care priveşte o categorie întreagă a populaţiei civile, iar atacul
sistematizat este acela care are o derulare dinainte gândită şi planificată.
Precizam in
continuare elementele necesare configurării
neechivoce a acestei situaţii premisă, caracterul sistematic şi generalizat al
atacului şi probe care furnizează datele factuale pe baza cărora a fost
reţinută existenţa situaţiei premisă.
Raportul Final al Comisiei Prezidentiale
pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (RFCPADCR, Bucuresti 2006, https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORTFINALCADCR.pdf),
dar si nenumarate carti de cercetare istorica, articole, filme documentare (cum
ar fi “Memorialul durerii”), marturii ale victimelor, documente si analize ale
institutiilor de studii si cercetari post-comuniste (CNSAS, IICCMER, IRIR, Centrul Internaţional de Studii asupra
Comunismului din cadrul Memorialului
Sighet - AIOCIMS) demonstreaza pe larg atat caracterul generalizat – indreptat impotriva
tuturor cetatenilor care nu se supuneau ordinelor arbitrare ale dictatorului
comunist sau modului de gandire impus de regim, cat si caracterul sistematic – respectiv gândit şi planificat din timp, de-a
lungul anilor, de catre dictator, conducerea PCR, si aparatul de
represiune (in principal Ministerul de Interne si Securitatea) – al represiunii
comuniste, inclusiv in perioada dictaturii ceausiste. Dictatorul Ceauşescu a
imaginat pentru teroare o metodă “mai perfidă, prin politica de îndoctrinare şi
manipulare la scara întregii populaţii”, prin “schimbarea componenţei sociale”
(mutarea ţăranilor la oraş), prin “ingineria social-educativă” care a reprimat orice incercare de impotrivire,
prin supravegherea pe scara larga a
populaţiei, prin urmăririle „la vedere”, prin numărul mare de informatori. Direcţia de Cercetări Penale a Securităţii
era “un laborator al terorii şi fricii”,
ca principala arma de “supunere a populaţiei”. (RFCPADCR, pag 205).
Conform RFCPADCR (pag 112), la mijlocul anilor 1980, cultul
personalitatii dictatorului “dezvoltase
forme fără precedent, depăşind cu mult expresiile relativ benigne de la
începutul anilor 1970”. Prezentam in Anexa atasata acestui document,
Sectiunea 1, cateva exemple de manifestare ale acestui cult, extrase din
RFCPADCR (pag 112), si bazate pe articole de presa si alte publicatii ale
vremii. Alaturi de memoria colectiva a milioane de oameni, de sutele de
lucrarile de memorialistica, cercetare, jurnalism si istoriografie din ultimii
27 de ani, aceste exemple dovedesc in ce masura magnitudinea cultului Ceausescu
a afectat moral si material aproape intreaga populatie a Romaniei, reprezentand
fundalul situatiei premisa pentru cauza de fata.
Desi urat de majoritatea populatiei, acest cult a triumfat atat de multa
vreme tocmai datorita atacului
generalizat si sistematic impotriva opozantilor, executat de unul din cele
mai represive aparate de control al populatiei din lagarul comunist in acei
ani. Acest atac este sumarizat in continuare, cu exemple si material probatoriu detaliat in Anexa,
pe baza unui numar larg de studii si documente istoriografice, inclusiv
maturiile victimelor si documente ale aparatului represiv.
In sectiunea 2 din Anexa se explica modul cum s-a mentinut Ceausescu la
putere, cu referire la RFCPADCR (pag. 112, “De
ce a trumfat Ceausescu atata vreme”), iar in sectiunea 3 (Anexa, S3) se
detaliaza aparatul de represiune: metodele,
fortele si organizarea atacului generalizat si sistematic impotriva
opozantilor.
In timpul dictaturii lui Ceausesscu “orice
gest de independenţă era sancţionat” (RFCPADCR, pag 205). Represiunea s-a
manifestat pe toata durata cat a fost la putere, incepand imediat dupa alegerea
sa (vezi reprimarea studentilor de la Universitatea Bucuresti in Anexa, S5.1).
Mijloacele de proba ale situatiei premisa includ acte normative,
respectiv ordine emise de regimul comunist, inclusiv de catre cei doi inculpati
in cauza de fata. Ca dispozitii oficiale de represiune sistematica si generalizata, ordinele Ministrilor de Interne nr. 02045 din 20 octombrie 1982
(HOMOSTEAN GEORGE), si nr. 02600 din 1988 (POSTELNICU TUDOR),
atasate la acest document, sunt revelatoare. In ele, inculpatii prescriu metoda de urmarire si monitorizare a intregii
populatii civile, si de inabusire a
oricarei incercari de “manifestari
negative”, contestare sau revolta impotriva regimului comunist al lui
Ceausescu, constituind o dovada indubitabila a planuirii si pregatirii atacului – care se vadeste astfel a fi sistematic. Faptul ca atacul e
indreptat impotriva toturor opozantilor, inclusiv cei potentiali, respectiv
intreaga populatie civila – demonstreaza asftel si caracteristica de atac generalizat. Ordinele, dupa cum se
poate vedea, sunt foarte asemanatoare, cel de-al doilea aducand doar completari
si detalieri ale metodelor, obiectivelor, si fortelor de represiune. In Anexa,
S4 este analizat doar cel de-al doilea, avind in vedere ca include aproape in
intregime prevederile primului.
Aceste planuri de masuri represive
au fost puse in practica pe toata durata dictaturii ceausiste. Elementele
materiale ale acestui atac generalizat si sistematic sunt detaliate in
sectiunea 5 din Anexa, si includ: urmarirea
/ filajul, ascultarea telefoanelor, ascultarea prin “tehnica operativa” in case
si locuri de intilnire, deschiderea si citirea corespondentei,
perchezitionarea, retinerea de materiale scrise considerate cu caracter
“dusmanos”, amenintari deschise sau sub identitati ascunse, interdictia
publicarii, schimbarea din functii si reducerea salariului, desfacerea
contractului de munca, incercarea de a racola “obiectivul” ca informator,
obtinerea de informatii de la vecini si colegi de serviciu, izolarea in mediul
social si familial, interzicerea practicarii religiei alese, anchetarea,
deportarea, pedepsirea cu domiciliu fortat sau arest la domiciliu, defaimarea,
internarea abuziva in spitale psihiatrice, arestarea preventiva, incarcerarea,
bataia, lipsa de somn si alte forme de tortura fizica si psihica, condamnarea
la ani grei de inchisoare pentru motivul abuziv de “propaganda impotriva
oranduirii socialiiste” (art. 166 din codul penal in vigoare sub dictatura),
asasinarea. Asa cum se demonstreaza in cazurile descrise in Anexa, S5,
toate aceste masuri au fost planuite
de la virf de aparatul represiv (vezi inclusiv ordinele inculpatilor HOMOSTEAN
si POSTELNICU), deci au fost sistematice,
si au avut ca obiectiv toti potentialii opozanti ai dictaturii, deci au fost generalizate. Si nu in ultimul rand, au
fost puse in miscare pentru motive
exclusiv politice, chiar daca de multe ori motivul politic a fost deghizat
intr-unul de drept comun, ca si in cazul disidentului inginer GHEORGHE URSU. Rezulta astfel ca masurile luate de
inculpati in cazul de fata a facut parte integranta din represiunea generala
din timpul dictaturii ceausiste si comuniste, cazand fara putinta de tagade sub
incidenta, si intrunind elementele constitutive ale infractiunilor pedepsite de
articolul 439 alin.1 NCP.
2.
Exemple concrete
de represiune din timpul dictaturii Ceausescu
Fapte materiale care se
circumscriu atacului generalizat si sistematic sunt mentionate in continuare,
fiecare dintre acestea avand o sectiune distincta in Anexa, ce include detalii
si mijloace de proba:
- Reprimarea studentilor de la Universitatea Bucuresti (Vladimir Tismăneanu, Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel, Iaşi, Editura Polirom, 1997). Astfel, din RFCPADCR pag 11 se mentioneaza: “la câteva luni după Congresul al IX-lea, în septembrie 1965, la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti se organiza, de către Securitate în colaborare cu aparatul de partid, o sinistră înscenare împotriva unor studenţi care îndrăzniseră să discute despre necesitatea slăbirii controlului ideologic al partidului”. Au urmat amenintari, urmariri, expulzari din facultate. Detalii se regasesc in Anexa, S5.1;
- Represiunea impotriva muncitorului disident Vasile Paraschiv, inclusiv urmarirea, amenintarea, izolarea, anchetarea abuziva, internarea abuziva in spitale psihiatrice, retinerea abuziva, bataia salbatica, si tortura fizica si psihica sistematica (art. 439 alin 1 lit e), vatamarea integritatii corporale psihice si fizice prin bataie (lit g) si alte fapte inumane ce au cauzat suferinţe mari si vătămări ale integrităţii fizice si psihice (lit k). Vezi detalii in Anexa, S5.2
- Inasprirea conditiilor de viata ale cetatenilor de rand si a represiunii ceausiste, de la consolidarea instituţiilor represive, deciziile aberante si restrictive cu grave consecinţe (penuria artificială organizată statal, de alimente, electricitate si gaze, obligarea populaţiei la un trai la temperaturi sub 10C, deteriorarea economiei şi a condiţiilor de viaţă prin eliminarea aportului economiştilor de profesie, etc. Vezi detalii in Anexa, S5.3);
- Represiunea grevistilor din Valea Jiului (1977), soldata cu deportarea a 4.000 dintre participanţi, retrogradari; capii grevei au rost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi, si unii chiar lichidati fizic (Anexa, S5.4);
- Toti disidenţii români au fost urmariti, izolati, intimidati, amenintati, unii arestati, anchetati, torturati sau chiar ucisi (Anexa, S5.5)
- Reprimarea miscarii Paul Goma (1977), urmata de interzicerea de a publica, urmărirea, arestarea, bataile la Securitate a scriitoruui. Alti semnatari ai apelului sau au fost santajati (Ion Negoiţescu), dati afara din posturi (Ion Vianu). Ordinele de represiune extrema au venit direct de la Ceauşescu („Trebuie loviţi, propriu-zis, fără cruţare. Aceasta ca măsură generală, tovarăşi, care să fie luate peste tot unde avem asemenea oameni.... Dacă vor să-i bată, să-i bată… etc”. (Anexa, S5.5.1);
- Reprimarea
altor disidenti:
o Radu
Negrescu-Sutu si grupul Canal 77 (anchetati, arestati, deportati la canal,
batai salbatice, permanente);
o
Radu
Filipescu (anchetat, urmarit, arestat in mai multe randuri, batut, condamnat la
10 ani inchisoare pentru delict politic);
o
Gabriel
Andreescu (urmarit, arestat si condamnat, deportat cu domiciliu fortat,
cercetat abuziv);
o
Mihai
Botez (urmărit şi hărţuit de securitate);
o Vlad
Georgescu (arestat, ulterior amenintat cu moartea de agenti ai securitatii si
mort in conditii suspecte);
o
Dorin
Tudoran (interzis sa publice,
hartuit, urmarit, amenintat permanent, supus unui regim de tortura psihica);
o Dan
Petrescu si Grupul de la Iasi (concediati, arestati
la domiciliu, supravegheati drastic și fățiș de Securitate,
percheziționați și tracasați);
o
Liviu
Cangeopol (urmărit și reținut de Securitate în nenumărate rânduri);
o
Doina
Cornea si fiul ei, Leontin Iuhas (destituită
de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări,
ambii arestați, urmărită permanent până la 21 decembrie 1989);
o
Mircea
Dinescu (arestat la domiciu, hartuit, urmarit, izolat, primea scrisori anonime
de amenintare; tortura psihica, toti prietenii lui erau urmariti);
o
Grupul de Actiune Banat si Wiliam Totok (arestati, ținuți
toată noaptea cu fața spre perete, percheziționați la pielea goală, interogați
pentru o acuzatie fictive, presiuni psihice, ascultarea telefoanelor; ulterior
Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile, ceilalti
percheziționati și urmăriti intens de Securitate);
o
Aurel State si Florin Fonea (anchetati si torturati; torturile
au continuat pana cand Aurel State a fost ucis in bataie, iar Florin Fonea a
fost internat în stare gravă în spital, fara a putea fi salvat);
o Iulius
Filip (arestat condamnat, la opt ani de inchisoare pentru propaganda impotriva
oranduirii socialiste, regim de detentie inuman, batut la sange, urmarit,
deportat) etc.;
o
Dan Deşliu (urmarit inca din
1962; arestat la domiciliu);
o
Eva Gymesi (arestată, chestionată timp de trei zile, pusă
sub urmărire permanentă)
o
Nicu
Stăncescu (arestat de mai multe
ori);
o
Membrii
sindicatului „Libertatea” (printre care Radu Filipescu, Gheorghe Năstăsescu,
Iulius Filip; urmariti si hartuiti în permanenţă de Securitate);
o
Sindicatului
liber Zarnesti (Mihai Torjo, Marin Brâncoveanu,
Marian Lupoi, Victor Şerban, Monica Şerban, Ioan Voicu (au fost ridicaţi de
Securitate, anchetaţi, exmatriculaţi din facultate şi apoi deportaţi);
o
Grupul
Victor Totu (Condamnati cu inchisoarea: Victor Totu – 7 ani, Gheorghe Pavel – 6
ani, Florea Vlăsceanu – 6 ani);
o
Constantin
Purcaru si Ion Ilie (condamnaţi la 7, respectiv 6 ani de închisoare);
o
Gheorghe
Gherghina şi Ionel Nicolae (condamnaţi la 6 ani, respectiv 7 ani de închisoare);
o
Marin
Iancu (arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare;
o
Grupul
lui Barabas Francisc (cu Márton Piroska, şi Barabas János, arestaţi şi
condamnaţi la 7, 5 şi 6 ani);
o
Borbely
Ernö, Buzas Laszlo şi Biro Katalin
(arestaţi şi condamnaţi la 7, 6 şi 5 ani închisoare);
o
Ion
Bugan (arestat şi condamnat la 10 ani de închisoare);
o
Arpad
Viski (condamnat la 6 ani de închisoare. În mod foarte suspect a fost găsit
spânzurat într-o pădure de lângă Sfântu-Gheorghe);
o
Gheorghe
Năstăsescu (arestat şi condamnat la 9 ani închisoare);
o
Nicolae
Liţoiu şi Gheorghe Manu (condamnări de 15 şi 8 ani);
Pentru toate exemplele de mai
sus, vezi detalii si probe (marturii ale victimelor si martorilor) in Anexa, S5.5.2-5.5.29.
- Represiunea prin cenzura: interzicerea publicarii, retragerea din librarii si bilibioteci, desfiintarea de edituri, colectii, emisiuni, topirea unor intregi editii de carti considerate “negative”, schimbarea din functii, urmarirea de catre securitate a scriitorilor, penalizari, eliminarea de texte sau blocarea in tipografie, interzicerea dreptului la publicare si ingradirea libertatii de expresie – Anexa, S5.5.30);
- Reprimarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR): membrii au fost arestati, unii au dispărut fără urmă; bătuti groaznic, sechestrati la domiciliu, telefoanele întrerupte; urmăriti, izolati, presiuni inclusiv asupra familiilor, internări în spitale psihiatrice şi condamnări la închisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste, sau pentru pretexte de drept comun, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU, penru a masca natura politica a anchetelor. (Anexa, S5.6);
- Reprimarea sistematica a oricaror alte miscari muncitoresti contestatare. Grevele din 1980 si 1981 în Bucureşti, de la Ploieşti şi Piteşti, manifestatiile anti-ceausiste de la Timişoara din 23 august 1981, cand a inceput sa se strige „Ceauşescu-pâine” în loc de „Ceauşescu-PCR”, protestul din 1981 din oraşul Motru; grevele din1983 din Maramureş (Baia Borşa, Gura Baia, Toroioaga, „16 mai”, Burloaia, Măgura, „1 mai”), Uzina de Autocamioane „Steagul Roşu” din Braşov, Timişoara (februarie 1985), Arad (august 1986), Cluj şi Turda (noiembrie 1986), şi la Uzilele Nicolina din Iaşi (februarie 1986). Trupele miliţie, armată şi securitate au intervenit in forta, cu focuri trase în aer şi tunuri cu apă; capii grevelor arestati, anchetati, unii condamnati la închisoare între 6 şi 8 ani, intimidati sau deportati. (Anexa, S5.7);
- Reprimarea revoltei de la Brasov, noiembrie 1987. Zeci de manifestanti au fost urmariti, intimidati, arestati, supusi la torturi salbatice fizice si psihice, inclusiv femeile (inclusiv o femeie insarcinata), obligati sa dea declaratii false sau impotriva colegilor, anchetati abuziv in regim de privatiune de somn (zi si noapte), deportati, umiliti, unii suferind vatamari fizice pana la moarte in urma loviturilor primite, sau vatamari psihice cara i-au afectat toata viata. Actiunile fortelor represiunii se circumscriu clar, fara putinta de tagada, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU, infractiunilor de tortura fizica si psihica sistematica (art. 439 alin 1 lit e), vatamarea integritatii corporale psihice si fizice prin bataie (lit g) si alte fapte inumane ce au cauzat suferinţe mari si vătămări ale integrităţii fizice si psihice (lit k). Vezi detalii in Anexa, S5.8, cu zeci de marturii citate in S5.8.1, detalii asupra proceselor trucate (mascate sub pretexte de drept comun, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU) in S5.8.2. Unele marturii chiar din dosarul de fata se refera direct la represiunea asupra contestatarilor de la Brasov (Andexa, S5.8.3). Mai multe considerente desprinse din literatura de cercetare (inclusiv CNSAS) asupra circumscrierii acestei represiuni, ca si a cazului GHEORGHE URSU, in cadrul atacului sistematic si generalizat al regimului Ceausescu impotriva opozantilor, sunt expuse in Anexa, S5.8.4;
- Mircea Raceanu (acuzat in mod abuziv de tradare; supus la interogatorii, tortura psihica prin privaţiuni şi umilinţe; condamnat la moarte. Anexa, S5.9);
- Srisoarea celor 6 (Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan. Arestati, izolati, domiciliu forțat, presiuni asupra familiei, anchetati de dimineata pina noaptea de securitate, până în decembrie 1989. Anexa S5.10). Ca urmare a acestei scrisori, este relevanta stenograma unei sedinte CPEx pentru modul cum Ceausescu ordona inculpatului POSTELNICU TUDOR deghizarea represiunii pentru motive politice in cauze de drept comun, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU; sau "tradare"
- Persecutiile asupra cultelor (retrogradări din funcţie şi concedieri, amenzi pentru adunarea în locuinţe particulare pentru rugăciune, presiuni împotriva elevilor şi studenţilor de a nu mai frecventa bisericile; persecutarea copiilor evanghelicilor în şcoli, împiedicarea exercitării libere a cultului; hărţuirea şi insultarea pastorilor; interzicerea adunării în familii; presiuni pentru transformarea unor credincioşi în informatori. Reducerea la tăcere prin şantaj, izolare, discreditare. Unii lideri religiosi care au semnat scrisori la Europa Libera au fost anchetaţi şi bătuţi timp de 6 săptămâni, acuzaţi de trădare; ameninţat că vor fi acuzaţi de homosexualitate şi că vor fi internaţi în clinici de psihiatrie. Interdicţia de a predica în biserici. Supraveghere, arestări, maltratări, condamnări - Nicolae Rădoi, Petru Cocârţeu, Ionel Prejban, Dimitrie Ianculovici, Ludovic Osvath şi Nicolae Traian Bogdan. Unii au murit în condiţii suspecte: Sabin Teodosiu, Petru Clipa, Nicolae Traian Bogdan Anexa, S5.12)
- Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa (arestat in 1978 pentru atitudinea anticomunista si predicile critice la adresa lui Ceausescu; incarcerat timp de 5 ani, apoi doi ani de arest la domiciliu; ca si GHEORGHE URSU, torturat sistematic in inchisoare de doi detinuti de drept comun, violenti, la ordinul securitatii; tinut intr-un colt al celulei fara permisiunea de a minca, bea, sau a se usura; amenintat in mai multe randuri cu moartea de ofiteri de securitate; in SUA, FBI-ul a depistat intentia dictatorului Ceausescu de a-l asasina, si i-a oferit protectie (Washington Post; “Anti-Communist Priest Gheorghe Calciu-Dumitreasa”, 26.10.2006).
- Controlul
si represiunea asupra presei a inclus: supraveghere generalizată a membrilor
grupurilor de presă, radioteleviziune, editurilor, etc. Au fost urmăriti
informativ; s-a interceptat corespondenţă, inregistrat convorbiri telefonice,
filaj; organele de securitate aveau sarcina de a „preveni, descoperi şi lichida"
acţiunile considerate a fi ostile; se rechizitionau scrierilor ascunse, se
anchetau persoanele care „instigă la emigrare, dezordine, atitudini
protestatare şi colportarea ştirilor transmise de Radio-TV" – si cei care
“publică / difuzează materiale interpretative la adresa statului şi
partidului", care fac propagandă altor posturi străine sau multiplică şi
difuzează materiale din străinătate; elementele urmărite erau intimidate; mai
ales persoanele cunoscute cu manifestări considerate duşmănoase, denigratoare
sau tendenţioase la adresa situaţiei din ţară, care audiau şi comentau
conţinutul emisiunilor „ostile" ale posturilor străine de radio; sau
faceau comentarii la adresa politicii de partid şi de stat, comentarii
referitoare la situaţia politico-economică a României reflectată în
comentariile posturilor Europa Liberă, Vocea Americii, etc. Urmau: avertizări,
atenţionări, informări ale organelor de partid, destituiri din funcţii,
demiteri, percheziţii domiciliare, controale, arestări. Anexa S5.13);
- Represiunea impotriva grupului de la Romania Libera (Petre
Mihai Băcanu, Ștefan Niculescu
Maier, Anton Uncu, Mihai Creangă, şi Alexandru Chivoiu. Urmăriţi de Securitate, arestaţi. Acuzati de “complot – pedeapsa minimă 15 ani, maximă – pedeapsa capitală;
invinuiri false, de drept comun, ca si in cazul GHEORGHE URSU, pentru a se
ascunde natura politica a anchetei. Chinuri, torturi medievale de o cruzime
extrasă din experimentul Piteşti; au fost trecuti prin camera de tortură,
amenintati, li s-au spart dintii; perchezitia executată de celebrul torţionar MARIN
PIRVULESCU. Ceauşescu era deranjat de tot ce-i punea în pericol imaginea, a
fost scos din minţi când a aflat de „trădarea“ presei; trebuie anihilate orice
„manifestări anarho-protestatare de redactare şi difuzare de înscrisuri cu
conţinut necorespunzător“, sau „alte fapte de natură să prejudicieze
securitatea statului“. Torţionarii de la Direcţia a VI-a ii includeau pe
inculpatii VASILE HODIS si MARIN
PIRVULESCU. O alta figura sinistre din Calea Rahovei au fost Mihai
Ştefănescu [nn: acelasi ca si in cazul GHEORGHE URSU]. Cind era vorba de violenta in ancheta era
chemat mr. PIRVULESCU; i-a zdrobit degetul mijlociu lui PETRE MIHAI
PACANU in usa si i-a tumefiat fata. Acelasi ofiter a avut o atitudine agresiva
si cu ocazia perchezitiei cind l-a lovit
pe copilul lui Petre Mihai Bacanu. Radu Chesaru a fost si el victima mr.
PIRVULESCU. (Anexa, S5.14); Din aceasta marturie rezulta ca inculpatul
PIRVULESCU MARIN era unul dintre cadrele de baza a Securitatii in aplicarea
represiunii sistematice nu numai asupra lui GHEORGHE URSU, dar si in alte
cazuri de disidenti politici. Petre Mihai Bacanu are un deget deformat in urma
tratamentului aplicat de inculpatul PIRVULESCU MARIN;
- Alte crime impotriva umanitatii, de natura sociala, ale regimului Ceausescu (cf. RFCPADCR):
o Mii
de oameni arestaţi pentru că au vrut
să plece din România, condamnaţi sau
omorâţi la frontiera;
o
înfometarea
populaţiei, oprirea căldurii, starea de mizerie (Anexa, S5.15);
- Teroarea prin internari fortate in
spitale psihiatrice. Multi disidenti au fost
internati abuziv în spitale psihiatrice între 1969 şi până în 1989. Cei care se
dovediseră incomozi şi în special cei care reprezentau un potenţial pericol
pentru desfăşurarea unor festivităţi, erau urcaţi în dube şi trimişi spre
internare în spitale psihiatrice. Cadrul
era asigurat de codurile de legi comuniste care au permis internarea ca
„bolnavi psihici" a celor care se opuneau regimului. Decretele 12/1965
şi 113/1980... au trimis în spitale special amenajate şi păzite cu stricteţe de
Securitate numeroase persoane aflate în afara ariei de „normalitate"
trasate de Partid. Teodor Negulescu a făcut o serie de sesizări la organele de
partid prin care demasca neglijenţa, abuzurile, actele de umilire şi şantaj la
care era supusă populaţia României. Ca urmare a acestui fapt a fost dat afară,
anchetat de Securitate şi internat la Spitalul de neuro-psihiatrie Săpoca… La
secţia de psihiatrie a Spitalului Jilava se aflau tot timpul încarcerate vreo
sută de persoane: laolaltă cu deţinuţii politici erau ţinuţi şi cei de drept
comun cu boli mintale grave. (Anexa S5.16);
- Atacurile contra Europei Libere si opozantilor din afara tarii. A fost dovedit planul de a elimina pe disidentii Paul Goma si Virgil Tanase; pe Carol Kiraly, care devenise un oponent al lui Ceausescu in privinta drepturilor minoritatilor; Sergiu Manoliu, care organizase o demonstratie anticeausista, abia a scapat cu viata unui atentat ordonat de Ceausescu si organizat de DIE. Pacepa a avut misiunea sa organizeze uciderea tuturor disidentilor fugiti in strainatate, inclusiv pe Goma si Constantin Rauta, si sa bombardeze sediul Europei Libere; trei directori ai acestui post de radio au murit în împrejurări suspecte, probabil iradiaţi (Noel Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu). La EL au fost atentate cu bomba, redactorii postului au primit colete-capcana, iar Monica Lovinescu a fost maltratata in plina strada. Vlad Georgescu a fost amenintat. Ceausescu si securitatea au planuit eliminarea unor persoane din occident, în special a celor care se exprimau deschis împotriva lui Ceauşescu, a regimului şi a familiei sale…. Ordinul său explicit era să fie eliminaţi toţi cei care îl atacau zilnic pe Ceauşescu. Securitatea a racolat sute de informatori pentru a culege date despre disidentii din occident si de la Europa Libera, cu evidenta intentie de a pregati acele atentate, sau de a gasi alte mijloace pentru a-i reduce la tacere. (Anexa, S5.17);
3.
“Obiectivele”
securitatii
In legatura cu numarul persoanelor urmarite de
Securitate pe plan intern, respectiv populatia
civila impotriva careia regium a mentinut un atac generalizat si sistematic,
documentul mentionat in Raportul Final: ANIC, fond CC al PCR – Cabinetul
2, dosar nr. 172, ff. 5-6 poate sluji ca exemplu. Printre documentele păstrate
ale Elenei Ceausescu există liste detaliate a tuturor persoanelor „cu probleme”, care lucrau în unităţi de cercetare
ştiinţifică, inginerie tehnologică şi proiectare. Principalele “probleme” erau cererile de plecare în străinătate, rudele
stabilite în străinătate, rudele condamnate politic, ascultarea posturilor străine, în special Europa Liberă. În cele
patru volume, cu menţiunea „Secret. Exemplar unic” secret, sunt listate în
total 544+756+671+700=2671 persoane
„cu probleme”. Vezi Ibidem, dosar
174-177. Este de presupus că şi pentru toate celelalte instituţii existau
asemenea liste, întocmite probabil de Securitate la cererea ei. În acest sens,
trebuie menţionat că Elena Ceauşescu era responsabilă cu politica de cadre din
1976, când a devenit preşedintele Comisiei pentru probleme de cadre de partid
şi de stat a CC al PCR.
4.
Revolutia din
decembrie 1989
Sfarsitul regimului a ocazionat
represiunea cea mai singeroasa. Aceasta represiune a reprezentat culminarea si
dovada cea mai concludenta a caracterului criminal, sistematic si generalizat
al dictaturii ceausiste. Vezi detalii si semnificatia acestei tragedii in Anexa,
S6.
5.
Concluzie
Toate faptele aratate mai sus se inscriu in cadrul unei actiuni de
represiune sistematica a regimului dictatorului Ceausescu impotriva
opozantilor, situatie care constituie premiza cauzei de fata, a anchetarii,
torturarii si supunerii la tratamente inumane a disidentului GHEORGHE URSU de
catre inculpatii PIRVULESCU MARIN si HODIS VASILE, la ordinul si cu
complicitatea inculpatilor HOMOSTEAN GEORGE si POSTELNICU TUDOR. Actiunile de represiune ale inculpatilor au
avut caracter strict politic, fiind ordonate de la virful ierarhiei sistemului.
Astfel actiunile inculpatilor din prezentul dosar se circumscriu in intregime
conditiilor premiza ale art.439 alin.1, respectiv:
- In
cadrul unui atac generalizat – care a privit întreaga categorie a populaţiei
civile reprezentata de opozantii regimului communist;
-
In
cadrul unui atac sistematic – care a avut evident o derulare dinainte gândită
şi planificată, asa cum s-a aratat in descrierea situatiei premiza, de catre
conducerea Partidului Comunist Roman si a instrumentelor sale principale de
represiune, respectiv Ministerul de Interne si Securitatea, cu scopul de a
reduce la tacere categoria populaţiei civile reprezentata de opozantii
regimului communist;
Aceasta circumscriere rezulta direct din
probele de mai sus:
- Reprimarea
lui GHEORGHE URSU a avut aceleasi motive politice ca si reprimarea celorlati
disidenti amintiti mai sus – respectiv opozitia fata de politica regimului
Ceausescu;
- A
fost urmarea acelorasi ordine venite de la cuplul dictatorial. Acest fapt
rezulta din declaratia martorului Dumitraciuc din dosarul prezent legat de
informarile catre Cabinetul 2. Aversiunea dictatorului pentru cei care
colaborau cu Europa Libera, cum a fost si cazul lui GHEORGHE URSU, rezulta din
dosarul “Eterul”. Din acelasi dosar se desprinde ca peste 7,000 de cetateni
erau urmariti informativ de securitate pentru ca ascultau posturi de radio
“dusmanoase”, in special “Europa Libera”. Mai mult, din stenograma CPEx
prezentata mai sus, Ceausescu ordona explicit aparatului represiv, inclusiv
inculpatului POSTELNICU: “Nimeni nu poate
sta singur de vorbă cu un străin…”, nimeni nu poate “primi un strain” sau avea
“legaturi cu ambasadele straine”. Mai
mult, inculpatul trebuia sa ia masuri ferme” impotriva opozantilor (ca
GHEORGHE URSU), denotati ca “palavragii”,
si “a elementelor care ascultă tot felul
de posturi străine”;
- Ordinul
de torturare si reducere la tacere a lui GHEORGHE URSU au fost transmise pe
cale ierarhica de catre inculpatii HOMOSTEAN GEORGHE si POSTELNICU TUDOR, asa
cum rezulta din materialul probator in aceasta cauza. Acest ordin s-a
circumscris rolului si tutoror celorlalte actiuni represive ale celor doi
inculpati. Acest lucru rezulta din descrierea situatuie premisa de mai sus, si
anume:
o Prin insasi
rolul jucat de acestia ca Ministru de Interne si respectiv sef al securitatii,
in anii cand s-au petrecut actiunile de reprimare descrise mai sus, de catre
fortele Ministerului de Interne ale securitatii, impotriva opozantilor;
o Aceiasi fosti
ministri au semnat ordinele de represiune sistematica si generalizata (in 1982
si 1988, respectiv) care au stat la baza inabusirii tutoror revoltelor si
maltratarii opozantilor regimului Ceausescu in anii 80, asa cum au fost descrise
in exemplele de mai sus;
o Conform mai
multor marturii ale victimelor de la Brasov mentionate chiar in descrierea
situatie premisa de mai sus (Aurel Hoszu , Vasile Anghel , Marius Boeriu)
inculpatul Postelnicu a participat direct la maltratarea demonstrantilor de la
Brasov, si a orchestrat procesul care a urmat, un proces trucat, pentru cauze
de drept comun fabricate, conform politicii dictatorului de a evita procese
politice.
- Aceeasi fabricare a unui motiv fals, de drept comun, a fost folosit in cazul disidentului GHEORGHE URSU, ca si in cazurile opozantilor de la Brasov, a grupului Bacanu;
- Asupra
lui GHEORGHE URSU s-au folosit aceleasi mijloace de tortura (descrisa de
martori ca “medievala”, “stalinista”, sau “bestiala”) ca in nenumaratele cazuri
descrise mai sus (Vasile Parashiv, contestatarii de la Brasov, Iulius Filip,
etc);
- Cazul URSU se circumscrie
represiunii din situatia premisa si prin faptul, remarcat de RFCPADCR (pag
375), ca la prelungirea tiraniei ceausiste a contribuit, decisiv, ”memoria terorii anilor 1950, combinată cu uciderea – posibil demonstrativă – a
inginerului GHEORGHE URSU în închisoare, în 1985, care ‘i-au împiedicat pe
mulţi dintre români să îşi facă publice protestele’.” Deci teroarea la care
a fost supus disidentul GHEORGHE URSU a avut rolul de a infricosa pe alti
potentiali disidenti. Cu atat mai demne de admirat devin astfel gesturile de
disidenta de dupa noiembrie 1985 descrise mai sus. De remarcat ca alti
disidenti stiau de cazul URSU (vezi marturia lui
Werner Sommerhauer: “L-ati omorit pe GHEORGHE URSU si l-ati ars ca sa nu ramina
urme! – Pai de unde stii? – Ascult Europa Libera!”; Gabriel Andreescu; Petre
Mihai Bacanu);
- Cazul URSU se inscrie in politica regimului Ceausescu de urmarire si
reprimare a oricaror tendinte “dusmanoase” din partea scriitorilor, lucru care rezulta
din urmatoare fapte:
o GHEORGHE URSU era prieten cu multi dintre acesti scriitori, dupa cum
rezulta din dosarul sau penal de la Securitate;
o Acelasi lucru rezulta din citirea dosarele de urmarire informativa ale
acelor prieteni (Nina Cassian, Radu Cosasu, etc), unde apar referinte la
urmarirea lui GHEORGHE URSU;
o Documentele securitatii, inclusiv nota din 30.01.1985 semnata de sefii
directiilor a 6a si a 2a a securitatii pe baza anchetei inculpatului PIRVULESCU
MARIN. Acest document contine principalele acuzatii aduse de securitate lui GHEORGHE
URSU:
§ "Tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul
timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara
noastra, politica interna si externa a statului roman, inserind si
comentarii dusmanoase din emisiunile postului de radio autointitulat “Europa
libera”. Insemnarile mai contin si
grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de
stat"
§ "Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia
reactionara romana de la Paris, comentatori ai postului de radio
autointitulat “Europa libera”, de la care a primit si introdus in tara,
in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in limba romana cu continut
anticomunist";
§ "In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate
in strainatate a funizat postului de radio autointitulat “Europa libera” 2
materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid
in domeniul constructiilor din Romania, ca au facut obiectul mai multor emisiuni";
§ "A copiat 4 citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce
contin referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la
locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia critica din
vremurile respective (cu sute de ani in urma sau in timpul regimurilor
fasciste) s-ar potrivi in prezent realitatilor din Romania";
§ "Avand in vedere ca URSU
GHEORGHE EMIL a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa
prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda
reactionara din strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe
urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in
judecata pentru savirsirea
infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod penal”.
§ "Intrucat cel in cauza intretine legaturi apropiate cu unii
scriitori care se afla in atentia organelor de securitate pentru conceptiile
lor dusmanoase, urmeaza ca in cercetari sa se clarifice si natura relatiilor cu
acestia";
o Toate aceste acuzatii se inscriu printre motivele de reprimare a
celorlati disidenti, mai cu seama pe jurnalisti si scriitori, asa cum s-a aratat in descrierea situatiei premisa. Tot scrisori catre
Europa Libera, redactarea de materiale / manuscrise “dusmanoase” cu intentia de
a fi publicate, redactarea si raspandirea de manifeste si tiparituri
anticomuniste si anti-totalitare au stat la baza reprimarii, printre multi
altii, si a lui Aurel State, Radu Filipescu, Iulius Filip, Nicu Stăncescu, Vasile Paraschiv, etc.;
- Deseori si metodele de urmarire si tortura a
lui GHEORGHE URSU coincid cu cele descrise mai sus ale altor disidenti
arestati: folosirea detinutilor violenti in camera de detentie (vezi Iulius
Filip si altii); imobilizarea cu catuse, izolarea severa, bataile in abdomen,
la talpi si picioare, etc.;
- Din declaratia lui Petre Mihai Bacanu rezulta
ca se auzeau “zi si noapte urletele
celor anchetati” pentru motive politice,
inclusiv pentru scrisori la Europa
Libera, ca si in cazul GHEORGHE URSU.
In sfirsit, conform RFCPADCR (pag 635), represiunea din ’70 şi
’80 a culminat cu “arestarea şi
asasinarea celor mai periculoşi oponenţi – omorârea inginerului GHEORGHE URSU, condamnarea la moarte a
diplomatului Mircea Răceanu…; condamnarea la moarte a generalului Ion Mihai
Pacepa, a fostului ofiţer DIE Liviu Turcu, a lui Constantin Răuţă şi a altor
persoane pe care regimul le considera vinovate de trădare”.
Atasat prezentelor note scrise va rog sa regasiti o Anexa la consideratiile legate de
conditiile premisa ale infractiunilor prevazute de art. 439 alin. 1 Cod penal.
21.11.2016