De ce a fost ucis Gheorghe Ursu

• Pe de o parte, pentru activitatea "dusmanoasa", in special scrisorile la Europa Libera (primul punct de pe lista de mai sus) prin care Babu dezvaluise o crima mai putin cunoscuta atunic, dar de o mare anvergura a lui Ceausescu: oprirea consolidarilor blocurilor avariate de cutremur, care a dus la noi prabusiri si a condamnat sute de cladiri, pentru decenii, la "un risc inalt", cu pierderi masive de vieti omenesti,  in eventualitatea unui nou cutremur. Multe dintre acele cladiri sint si astazi "un pericol public".

• Pe de alta parte, pentru faptul ca Gheorghe Ursu a refuzat, chiar si sub tortura, sa "clarifice" pentru securitate "natura relatiilor" cu prietenii sai.

***

Fragment de jurnal - Vizita la Geo Bogza (1982)

De unde rezulta planul lui Gheorghe Ursu, in care a incercat sa-i atraga pe mai multi prieteni scriitori, de a se da citire unui manifest anti-ceausist in cadrul Congresul PCR

Eu: – Si eu am venit pentru o problemã personalã! El a fãcut un gest respingându-mi modestia. 
Eu insist: – Vreau sã respir un aer mai curat! Îi spun: Cu 5 ani în urmã, la locul meu de muncã scrisesem cu litere mari niste lozinci, pe care, dupã 2 ani, am fost obligat sã le scot. Erau luate din Secolul 20. 
Geo Bogza: – În Secolul 20 nu sunt lozinci! 
Eu: – Citate care pentru mine au devenit lozinci! Le las la o parte pe celelalte, dar asta e f.f. importantã. Scot hârtia din buzunar si-i citesc rar si apãsat, spunând însã autorul la urmã, ceea ce era o gresealã, trebuia, pentru a conferi textului mai multã fortã, sã încep cu: Iatã ce scria cu 150 de ani în urmã Simon Bolivar, eliberatorul Americii latine, una din cele mai nobile figuri de revolutionari din istorie: „Nimic nu este mai primejdios [ca in fruntea tarii sa stea acelasi cetatean mai mult de 5 ani, pentru ca exista pericolul sa devina dictator]...".  Apoi continui: – Dacã as avea acces în sala Congresului, as cita acest text. Dar neavând si citind în ziar cã Eugen Jebeleanu e delegat la Congres, mã gândesc cã dacã el ar citi în fata a 2000 de oameni asta, ar fi un fapt de mare rãsunet, chiar dacã nu s-ar prãbusi Ceausescu. 
G.B.: – Nici n-ai putea spune 5-6 vorbe, te-ar înhãta securistii si te-ar duce stii tu unde. Dar stii care ar fi efectul unui astfel de teatru? Imediat Ceausescu ar intra în relatii de caldã amicitie cu Brejnev si ar importa de la Brejnev niste medici psihiatri, au ei un fel de a-ti gãsi boala, îi zic parcã „paranoia discretã“... Am citit eu, despre spitalele psihiatrice, o carte a lui Bukovski, e îngrozitor... îngrozitor... 
Eu: – Dar Jebeleanu e prea sus, e evindent cã n-ar fi arestat, si-ar pierde niste posturi, membru în C.C. si alte pensii...

***

Fragmente din dosarul de urmarire informativa al Ninei Cassian

Redarea de catre Securitate a unei conversatii ascultate prin TO ("tehnica operativa") in casa poetesei legate de anchetarea prietenului sau Gheorghe Ursu, din care rezulta aceeasi  determinare a acestuia de a atrage alti scriitori in actiunea anti-Ceausista , si despre scrisorile trimise de el la Europa Libera

Red din lb rom 208                             27 V 1985
                                    Exemplar unic
File 7                           Strict secret
Post 13/6                     Zid nr 0610/151/D.V.

                    Tov.
                    Raportati-mi despre ce este vorba.
                    SS indesc.
                    30.05.1985

                "MIRA"  [numele de cod al "obiectivului" Nina Cassian]

...
Seara se aude din nou "M" facind o conversatie uzuala cu o persoana.
La un moment dat "M" si-a pus amicul in tema cu situatia inginerului in ancheta."Se afla in situatia asta de doua-trei luni.
L-au luat, l-au lasat, iar l-au luat, iar l-au mai lasat, etc... [Le-a spus] "Astea sint opiniile mele" sau ceva de genul asta. Si i-au zis: "Te aruncam pe fereastra!"  ...In fine! Sint niste cizme, stii? Sint niste fiinte sub orice critica. Aia mai de sus sint mai politicosi: V-ati nenorocit cariera, domnule inginer!" Chestii d'astea, asa.  Zice:  "Ce ginditi Dumneavoastra despre povestea asta?" El e un sincer, nu-i un disimulat, nu vede cum, nu stie cum, nu stiu nici eu sa mint.... Le zice BARBU [BABU]:  "In cel mai rau caz, ma gindesc c-o sa-mi faceti un proces, iar in cel mai bun caz o sa ma chemati aici cu doua valize ca sa-mi dati jurnalul inapoi." (Rid)
...
Rezulta ca BARBU a avertizat-o pe "M" de anchetarea lui prin intermediul cuiva, adica s-o atentioneze ca se afla si ea in colimator la ora asta "si mi-a spus acele puncte care mie mi se par niste r.....i".

...BARBU rezulta din discutie i-a comunicat "M"ei ca intentioneaza sa le trimita scrisori lui JEBELEANU si lui BOGZA cu lozinca lui Bolivar, si anume "Un conducator n-are voie sa stea mai mult..", lucru pe care l-a consemnat si in jurnalul lui cu mentiunea ca l-a comentat cu ea. "M" este putin impacientata nestiind ce ar putea pati...

Aduc in discutie cazul lui DORIN TUDORAN caruia i se refuza emigrarea ....il explica astfel: "Daca-i da drumul lui TUDORAN dupa cite a facut si sint publice adica cu vorbit, cu ala, cu "E(ur)L(ib)", scrisori, etc. miine au cinci sau zece din astia. "M" isi aminteste de GOMA si presupune ca "pe el l-au expulzat". Interlocutorul revine la problema de mai sus pentru a-si continua ideea:  "Metoda pe care ei o practica acuma este: "Nici un fel de concesie!" Daca facem o concesie, trebuie sa facem zece."
...
"M" se teme ca povestea cu BARBU pentru plecarea ei in SUA. Musafirul o sfatuieste pe "M" ca la o eventuala chestionare a ei de catre organele noastre sa nege afirmatiile pe care BARBU le face in jurnalul lui despre ea si unele comentarii facute in comun, dar sa nu nege ca se cunosc si ca s-au vazut uneori. Au dezbatut mult timp aceste chestiuni. Musafirul a sfatuit-o apoi pe "M" ca numai in sensul celor aratate mai sus sa dea ...in scris organelor noastre. Sint de acord ca "pentru ei asta-i o dovada ca, uite ce fac scriitorii, uite atmosfera, uite ce au astia in burta".
..
"M" a aflat ca BARBU continua sa fie anchetat si sa dea declaratii in legatura cu jurnalul lui.
...
Rezulta ca prietenilor "M"ei li s-a facut, nu demult, perchezitie la domiciliu, inclusiv la carti.

"M" a aflat de la BARBU ca "ei au venit la el cu asa un dosar:  "Uitati ce avem noi aici despre Dumneavoastra!" adica un dosar pe care scria Codul PENAL. Musafirul presupune ca s-ar putea ca "ei" neavind dovezi impotriva ei, nici sa n-o cheme.
...
"M" exemplifica cazul GEORGETEI DIMISIANU care a fost dusa de la o editura la alta, eveniment care i-a revoltat pe multi scriitori si i-a determinat sa devina semnatarii unei scrisori adresate conducerii scrisoare care n-a avut nici un efect, nici de o parte, nici de alta. "M" si amicul ei fac remarca ca datorita unei tensiuni interne mai toti scriitorii sint dezorientati iar BARBU SI SORANA [...] sint chiar nauci (ofteaza). Musafirul face urmatoarea remarca: "din miile de oameni cu care te vezi tu, cel putin 10 la  suta sint informatori directi sau indirecti" iar "M" il aproba nearatindu-se surprinsa de aceasta realitate cu atit mai mult cu cit e vorba de o antipatie reciproca, antipatie pe care nu poate si nici nu incearca s-o ascunda.

"M" stie ca BARBU a ajuns in cadrul anchetei la capitolul "DECLARATII DESPRE PRIETENI", deci, inclusiv si despre ea. "M" stie ca BARBU vorbeste in jurnalul lui despre fascistii si tot grupul ala, el fiind un baiat foarte cinstit, adica vorbeste despre "ei" (e vorba de "seful statului si sotia lui) in niste termeni ingrozitori." "M" se teme ca organele noastre sa nu traga concluzia ca "el este un dusman, iar ca toti prietenii lui fac parte din acelasi complot." Musafirul o dezaproba pe "M" el avind impresia ca "ei cauta cit mai multe fapte compromitatoare in legatura cu persoanele care se afla in jurul lui, "iar in ceea ce o priveste, vor incerca sa afle cit mai multe lucruri din declaratiile ei, dar, de facut nu-i vor face nimic, neexistind dovezi certe.

"M", rezulta din discutie, s-a gindit la o eventuala perchezitie si la ea, si a aruncat o serie de materiale, desi n-a putut umbla "prin toate hirtoagele". Explica ca-si pastreaza in continuare jurnalul ei doar. Musafirul presupune ca "ei au luat din jurnalul lui BARBU lucrurile compromitatoare ca fapte" iar "M" ii confirma acest lucru precizind: "Acum citiva ani l-au chemat pe IOSIF NAGHIU pentru nu stiu ce si, bineinteles, ca l-au intrebat si de mine, adica, ei de mult ma suspecteaza." 
([Pe lateral apare nota, cu alt scris] A DECONSPIRAT!)
..."M" relateaza amicilor ei apoi ca "BARBU a trimis la 'EL' si niste materiale care s-au citit", de exemplu un material a fost in legatura cu cutremurul si masurile luate de conducerea superioara de partid si de stat, masuri, care au fost dupa autor, de fapt antimasuri. Musafirul e de parere ca "ei" vor cauta s-o intimideze pe "M", iar pe BARBU, dupa cele intimplate, vor cauta sa-l transforme intr-un agent al lor...
...
In continuare "M" are ocupatii si vizioneaza emis. TV, raspunde solicitarilor telefonice curente, apoi se culca.
Cpt L.O.
30 V 1985

***

MOMENTUL CUTREMURULUI din 4 martie 1977

Notele verbatim ale lui Gh. Ursu din sedinta cu N. Ceausescu 
(In care dictatorul a ordonat sistarea lucrarilor de consolidare a blocurilor avariate de cutremur - 1977)

"Tov. secr.gral. Ceausescu                 Sed. din 4 iul. 1977
                                                        (Urmarile cutremurului)
Sa se puna capat activitatii comisiilor, care au creat o psihoza.  Nici un bloc nu poate fi demolat fara aprobare speciala. S-a dat dispozitie sa nu se inchida niciun magazin.  Comisiile centrale au facut actiuni iresponsabile. Scoaterea din functiune a zeci de imobile care n-aveau nici o avarie. Cladirile puse intr-o situatie care depaseste cu mult ceea ce cutremurul a distrus.  Nu exista nicio justificare, ci pur si simplu o conceptie gresita a proiectantilor.

Am vazut 5-6 imobile, n-am vazut decit 2 stilpi fisurati.

ARO a functionat Barul. E un stilp fisurat in capatul celalalt. SCALA a functionat, de o saptamina. Cica s-au gasit cladiri fara fundatii. Nu ne apucam sa facem ce nu s-a facut cu 40 de ani sau 50 de ani in urma! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, incercari, echipe de specialisti... V-a pus pe voi careva sa masurati cum s-a construit acum 50 de ani?
Numai niste oameni iresponsabili...Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul sa punem ordine in capitala. Voi, activul de partid raspundeti de fiecare zid distrus. Intreaga gindire trebuie revizuita. Trebuie sa-i tragem la raspundere pe proiectanti.
S-au apucat sa ciocaneasca sa vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu sa demolati capitala.
Se opreste orisice echipa de verificare, am dat ordine la Militie si Procuratura sa-i bage la inchisoare. Cine le da voie sa intre in domiciliul cetatenilor?
In imobilele mari se fac lucrari de consolidare locale...cu ciocanul pneumatic sa sparga stilpii ca dupa aceea sa-i consolideze. Trebuie in mare sa terminam pina la 23 August, afara de citeva cladiri pe care le vom examina separat.
Am vazut solutii moderne cu ciment si...solutii chimice. Sintem in stare sa punem capitala jos la pamint. 
Un arhitect sau inginer nu dovedeste o mai mare pricepere daca distruge, ci daca repara. Sa nu ne impresioneze ca-i profesor, va trebui sa vedem cine plateste ce s-a distrus. Oamenii, numai in centru, si-au concentrat atentia sa distruga totul.
Nu se mai admite nici o reparatie capitala. La fel se intimpla cu ministerele; vin cu  solutii care costa de 2 ori cit o cladire noua.
Sa ne adresam direct meseriasilor fara forme birocratice si financiare: sinteti  10 insi, va dau 5000 de lei, faceti aici si aici."

***

Documente ale Securitatii identificate recent la CNSAS releva atentia cu care a urmarit regimul Ceausescu, prin Securitate, mediul ingineresc in urma acelei sedinte. Foarte relevanta in acest sens este informarea unui "rezident" - un angajat al Securitatii "plantat", in acest caz, intr-o institutie de constructii. Erau urmariti in special inginerii si locatarii care s-au impotrivit, ca si Gheorghe Ursu, ordinului criminal. Rezulta ca Securitatea il avea deja in vizor pe Gheorghe Ursu, cel care, ca sef de proiect la blocul Patria, a declarat ca "va camasui doi stilpi peste avizul IGSIC chiar daca va suporta costul lucrarii din salariul sau".

Rezulta din aceste documente ca Securitatea (si probabil Ceausescu) stiau in acel moment foarte bine  despre prabusirile care au avut loc la unele blocuri si dupa cutremur (chiar inainte de 23 august 1977), mai ales in momentul sistarii lucrarilor de consolidare si indepartarii schelelor / popilor. Mai mult, stiau "de la sursa", adica de la specialisti, ca oprirea consolidarilor comporta ristul pierderii a mii de vieti omenesti la un eventual nou cutremur. Proiectele initiale, din martie-iunie 1977 (care urmareau ca la cladirile vechi sa se asigure "cel putin la situatia dinainte cutremurului din 1940", iar la cele noi "siguranta prevazuta in proiect") fusesera comentate pe larg "in presa, la radio si televiziune".  Cu privire la schimbarea dramatica de dupa sedinta din 4 iulie 1977, autorul informarii amintite - un inginer aparent cu cunostinte profesionale solide si bine informat - nu face insa referire la ordinul lui Ceausescu. El se refera doar la "noua dispozitie" de la "Inspectorat", "impreuna cu ICPDC", care au interzis "luarea unor masuri de asigurare suplimentara a cladirii la sarcini seismice".  Autorul chiar explica, dupa cum se poate vedea, in termeni tehnici, dar usor de inteles si de cititori neavizati, de ce "reparatiile locale" (doar pentru "fisurile vizibile") care "practic s-au aplicat la majoritatea cladirilor", "nu asigura constructia la sarcini orizontale". Explicatia inginerului e confimata de "o serie de avarii grave" care au aparut dupa cutremur, dar mai ales dupa sistarea consolidarilor - prabusiri de stilpi si scari interioare, inclusiv la cladiri centrale, chiar din vecinatatea Comitetului Central al PCR.  Informarea evidentiaza nemultumirea locatarilor si a populatiei in general, care luasera la cunostinta de proiectele asiguratoare initiale, ca si de standardele anti-seismice care tocmai fusesera aprobate pentru cladiri noi. 

Un sumar al "informarii" inginerului rezident este alcatuit de Securitate, si contine si o lista a avariilor care au avut loc dupa ordinul din 4 iulie. Sumarul include atitudinile de nemultumire in rindul locatarilor (care au facut memorii la CC si au introdus si "actiuni in instanta") si inginerilor.  Un caz unic printre acestia din urma il reprezinta,  la "Hotel Patria",  ing. Gheorghe Ursu, care a afirmat ca "va camasui doi stilpi chiar daca ca suporta costul lucrarii". 

In pofida acestor semnale de alarma, si cu toate datele concrete, indubitable, asupra pericolului lasarii blocurilor neconsolidate, Ceausescu a persistat, in hotarirea lui, si in planul noilor constructii megalomanice.  Multe din  blocurile avariate la 4 martie 1977 au ramas in aceeasi stare, fiind si astazi "un pericol public". Lista lor cu "buline rosii" poate vi vazuta  pe situl de specialitate al Primariei Bucuresti.

Toate aceste date conduc fara dubiu la concluzia ca Ceausescu a cautat cu orice pret sa nu fie vazut ca autor al ordinului criminal. Riscurile "politice", asa cum se exprima chiar informatorul, erau prea mari. Este evident ca Securitatea a avut din acel moment misiunea sa blocheze difuzarea oricaror informatii despre sedinta din 4 iulie 1977, si in general, despre gradul de periculozitate in care au ramas cladirile.

***

Scrisoarea si emisiunea despre cutremur de la Europa Libera

Ca si la celelalte santiere, si la blocul Patria s-au oprit consolidarile si s-au tencuit suprefetele. Gheorghe Ursu a refuzat sa semneze proiectul astfel ciuntit, si s-a hotarit sa scrie o scrisoare prin care sa informeze opinia publica prin Europa Libera. Nu a reusit sa gaseasca o metoda de expediere confidentiala, dar in octombrie 1978, cu ocazia unei excursii la Paris, i-a inminat scrisoarea direct lui Virgil Ierunca, pe care-l cunostea din 1974. Emisiunea rezultata a fost difuzata pe 4 si 5 martie 1979, cu ocazia aniversarii cutremurului, in cadrul programului "Povestea vorbei" al lui Virgil Ierunca. Transcrierea ei fost gasita recent la Institutul Hoover din SUA, institut care pastreaza arhiva Europei Libere.

Ce a urmat se poate citi in Dosarul Penal al lui Gheorghe Ursu, inginerul neascunzind in fata  anchetatorilor PIRVULESCU si HODIS motivele pentru care s-a vazut "constrins de propria constiinta" sa scrie la Europa Libera. Mai mult, se vede din aceste declaratii ca anchetatul a incercat chiar sa-i convinga pe anchetatori, apelind la ceea ce spera sa fie o urma de umanitate in acestia, de justetea pozitei sale, penru a-i face sa inteleaga "riscul pierderilor de vieti omenesti". Nu a reusit. Mai mult, obtinatia lui, hotarirea de a nu ceda, de a nu "colabora", de a nu-si "turna" prietenii i-au facut pe inculpatii PIRVULESCU si HODIS sa-l ancheteze din ce in ce mai salbatic, intre altele, pentru" materialele in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, care au facut obiectul mai multor emisiuni"  ale postului de radio "autointitulat Europa Libera".

***

Fragmente din Dosarul Penal al lui Gheorghe Ursu de la Securitate: declaratii date de Gheorghe Ursu anchetatorilor PIRVULESCU si HODIS

Aceasta zguduire a constiintei mele de inginer constructor s-a tradus printr-o dorinta de a atrage atentia atit organelor responsabile cit si locatarilor din blocurile ramase consolidate cu totul insuficient, asupra primejdiei ca la un eventual alt cutremur aceste blocuri s-ar putea prabusi. In sedinta respectiva imi pregatisem urmatoarea luare de cuvint: Tovarase Presedinte, vreau sa va incredintez ca atit eu cit si colegii mei care au raspuns de consolidari, chiar daca in unele cazuri se vor fi facut exagerari sau supradimensionari, am fost toti minati de un singur scop: sa se evite, in eventualitatea unui nou cutremur, pierderea de vieti omenesti."  Din cauza atmosferei inghetate din sala, in care nimeni dintre ingineri, directori, etc. nu a cutezat sa spuna ceva iar Primul vice Pres. al Capitalei, tov. Dumitrescu si-a facut o foarte aspra autocritica, n-am avut curajul sa spun fraza pe care o planuisem. Nici mai tirziu n-am mai incercat sa sesizez organele superioare deoarece masurile de incetare a consolidarilor s-au precipitat, conduse fiind de ing. Mircea Georgescu si alte persoane de raspundere.

Trebuie sa arat foarte clar ca cele doua scrisori expediate de mine la "Europa libera" si a treia (pe care nu am trimis-o) nu au fost determinate in nici un fel de alte persoane, nici de discutiile purtate pe marginea emisiunilor acelui post de radio, nici de exemplul vreunei alte persoane, ci au pornit, in toate cele 3 cazuri, din sentimentele mele subiective de luare de pozitie fata de imprejurari, considerind ca este de datoria mea fata de constiinta sa exprim aceste sentimente.
Prin cele 2 materiale trimise si al treilea neexpediat, nu m-am facut purtator de cuvint al nici unei alte persoane, nu am primit sfatul sau ideile nimanui, ele exprimind pareri ale mele, intime si subiective.
Deasemenea, repet ca expedierea acelor scrisori nu a avut in vedere nici un fel de rasplata sau remuneratie materiala.

Babu a fost urmarit incepind din anii ’70, prin actiunea Securitatii cu numele de cod “Calatorul”, pentru ca avea legaturi cu disidenti din vest, pe care i-a vizitat, si apoi pentru ca era suspectat a fi fost autorul scrisorii despre modul criminal in care Ceausescu a dispus oprirea consolidarilor blocurilor avariate de cutremurul din '77, scrisoare citita la Europa Libera. In timpul anchetei din perioada ianuarie - mai 1985, Babu  povestea familiei, in fiecare seara (dar si ocazional prietenilor – mai ales aspectele care ii puteau viza pe acestia) despre motivele anchetei.  Erau in exclusivitate politice, si anume legate de activitatile si atitudinea sa indreptate impotriva regimului Ceausescu. Faptele care-i preocupa cel mai mult pe anchetatorii directiei a 6-a cercetari penale a Securitatii (maiorul securitate PIRVULESCU Marin, asistat de locotenentul Hodis Vasile, si uneori de colonelul Vasile Gheorghe, seful directiei) erau:

-     modul cum a transmis la postul de radio Europa Libera materiale in care critica familia Ceausescu, si mai ales scrisoarea in care il acuza pe Ceausescu de iresponsabilitate criminala pentru modul cum a oprit consolidarile blocurilor avariate de cutremur.

-     despre contactele sale cu disidenti romani din strainatate (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Camil Baciu si altii de la posturile de radio Europa Libera si Deutche Welle)

-     despre prietenii sai din domeniul culturii; il banuiau pe Babu de a fi organizatorul unui grup de disidenta; doua detalii: suspectau ca notele transcrise dintr-o partitura muzicala (simfonia 39 de Mozart, luata cu imprumut de la compozitorul Anatol Vieru, ce urmau sa faca parte dintr-un eseu la care Babu lucra), aflate printre scrierile lui, erau un mesaj secret catre alti “participanti”; si mai suspectau ca Bernini - despre al carui stil baroc Babu facea dese referiri in jurnalul de calatorie in Italia - era de fapt numele de cod al unui disident(!). Ii preocupau mai ales intilnirile cu scriitori (Geo Bogza, Nina Cassian, Iordan Chimet, Dan Desliu, Radu Cosasu, Radu Albala, Stefan Augustin Doinas) dintre care unora, Gheorghe Ursu le propunea modalitati de rezistenta intelectuala, inclusiv un manifest anti-totalitar care sa fie citit in plenul Marii Adunari Nationale sau Congresului PCR  (vezi fragmentul de jurnal " Intilnire cu Geo Bogza " din capitolul "Babu" al volumului "Cartea prietenilor mei" ) .

-         despre “intentia” sa de a-si procura o pusca cu luneta "pentru a ucide persoane cu functii inalte in Partid si Stat" (evident, era mai degraba un joc in care se refugia uneori impreuna cu membri ai familiei si prieteni; desi Babu le dadea uneori fiori reci acestora, spunind ca daca chiar ar avea-o, ar merita riscul – “mor eu, dar poate scapa 20 de milioane de romani de paranoic…”).

-     despre afisele anti-totalitare pe care le tinea la birou, si intentia sa de a le distribui

-     despre intentia de a-si publica jurnalul

Anchetatorii doreau sa ajunga la un complot anti-ceausist, sau macar la un grup de rezistenta intelectuala, in care sa-i implice pe acei scriitori "cu conceptii dusmanoase" dintre prietenii sai.  Este evident din zecile de marturii si documente ajunse la lumina, ca l-au torturat pentru a extrage aceste informatii, si ca l-au ucis pentru ca:

-     n-au obtinut ceea ce urmareau.

-     Babu il acuzase pe Ceausescu de crima, in scrisoarea citita la Europa Libera despre cum dictatorul a dispus sistarea lucrarilor de consolidare a blocurilor avariate de cutremur - deci dintr-o razbunare venita de la varf.

-     nu mai puteau sa-l lase liber, dupa ce l-au supus torturii; din marturii rezulta clar ca Babu nu se lasa “re-educat” – deci ar fi vorbit, odata aflat in libertate.  Exista un interes international (vezi documentele din care rezulta ca departamentul de stat american facea presiuni, in timpul detentiei lui Babu, pentru eliberarea lui; la care ministrul de interne de atunci, Gh. Homostean, si ministrul de externe, Stefan Andrei, pretindeau ca Ursu era un caz de drept comun, nu politic). Cu atit mai mare era interesul ca Babu sa nu iasa viu de acolo: era evident ca ar fi dezvaluit natura politica a arestarii si torturii la care fusese supus, un risc prea mare pentru regimul Ceausescu.  A fost ucis exact cu o zi inainte de expirarea celui de-al doilea mandat de arestare preventiva, si cu trei zile inaintea procesului simulat de drept comun.

In acea perioada Andrei Ursu a fost anchetat si el de aceiasi ofiteri de Securitate, Parvulescu si Hodis; marea majoritate a intrebarilor fiind legate de aceleasi fapte: modul cum au fost transmise materialele la Europa Libera, "intentia" lui Gheorghe Ursu de a-si procura pusca cu luneta, planurile de a distribui afise, contactele din strainatate si din tara. Inclusiv  "Bernini"...

In aprilie 1985, cind intrebarile au inceput sa se axeze pe activitatile prietenilor sai, Babu a refuzat sa mai dea declaratii.  A relatat familiei ca atunci a fost amenintat de mai multe ori de catre maiorul PIRVULESCU, care odata l-a luat de umeri si l-a zguduit, spunindu-i: "Ba, vorbeste ca te arunc pe fereastra !".  I s-a spus ca "or sa gaseasca ei metode sa-l faca sa vorbeasca".  A continuat sa refuze sa dea declaratii despre  prietenii sai.  L-au amenintat ca familia va avea de suferit.  I-a intrebat pe sotie si fiu, mai mult retoric, ce sa faca.  Evident se simtea raspunzator si pentru ei. In final, le-a spus: “ce-or sa-mi faca ? sa ma omoare… eu asa ceva nu pot sa fac.  N-as mai fi eu insumi…”.

Au mai urmat si alte amenintari, a ramas pe pozitie.  Atunci ancheta in libertate a incetat brusc. Securitatea decisese sa inchida aparent ancheta politica si sa foloseasca Militia pentru a-l aresta pentru un pretext de drept comun (18 dolari gasiti la perchezitie). In felul acesta urmau sa incerce sa obtina ceea ce doreau: informatiile care sa-i implice pe prietenii sai intr-un caz penal mai larg. Aceasta sedinta din 3 august a fost fatada publica si propagandistica a pretinsei "spalari pe miini" a Securitatii. 

In timpul detentiei familia nu a putut sa-l vada nici o data, si pachetele le-au fost interzise.  In noiembrie, desi incepuse sa ninga, li s-a refuzat un palton, spunindu-li-se ”Lasa ca se incalzeste muncind !”.  Dupa zile intregi de insistente in fata arestului din Rahovei 39, sau in sala de asteptare, pentru a afla care era acuzatia, un locotenent i-a spus fiului: “ce vrei ba, parca nu stii cine sintem noi, si noi nu stim cine sinteti voi!”.

Pe 20 noiembrie familia lui Gheorghe Ursu a fost cemata la spitalul penitenciarului Jilava, unde li s-au inapoiat citeva haine ale lui Babu, toate pline de singe inchegat, dintre care camasa era sfisiata in mai multe fisii. Nu li s-a spus cauza mortii.  Infirmierul care le-a dat hainele le-a spus ca “l-au batut la ancheta, si special l-au adus aici prea tirziu, ca sa nu se mai poata face nimic”.  Familia a cerut sa vorbeasca cu directorul spitatului, col. Ghita.  Initial nu li s-a permis; au insistat.  In sfirsit, Ghita i-a primit.  Au intrebat care a fost cauza mortii.  Le-a raspuns sec ca nu stie.  Au cerut sa vorbeasca cu un doctor care l-a tratat pe Babu.  Le-a raspuns ca “nu e nici un doctor aici”, si i-a dat afara.  Mai tirziu s-a aflat ca Ghita era el insusi chirurg, si participase direct la operatia, de forma, la care fusese supus  Babu.  

Pe 21 noiembrie fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, i-a vazut cadavrul la morga.  Avea urme vizibile de lovituri pe fata, git, umeri.  Avea spatele brazdat, pe toata lungimea, de urme de schingiuire.  Avea la miini urme adinci de catuse, prin care se vedeau oasele incheieturilor.  Desi fusese supus autopsiei, se puteau vedea clar, pe marginile abdomenului si pieptului, multiple urme de lovituri.

Familia a cerut si la morga sa se comunice cauza mortii.  Oficial nu li s-a spus nimic. Nu s-a eliberat nici certificatul constatator al mortii. Un functionar le-a cerut, pentru imbalsamare, certificatul constatator al mortii.  Familia a spus ca nu li s-a dat.  Acest functionar a dat un telefon, dupa care a spus “a, asta e un caz special, merge si fara certificat”, si a facut un bon de imbalsamare fara cauza mortii.  Doi sanitari (Cristian si Fuiorea) care spuneau ca participasera la autopsie, au spus ca “toate organele interne erau in ultimul hal, ca ficatul, splina erau facute praf”.

In ajunul incinerarii, la locul lui de munca (ISLGC) s-a dat ordin ca nimeni sa nu mearga la incinerare.  Totusi au venit multi prieteni, care au putut constata urmele de lovituri si de catuse.  Familiei i s-a taiat complet legatura telefonica de acasa, si in continuare, pentru urmatoarele 12 luni, o masina a securitatii a stat in fata intrarii in blocul lor.

Procurorul Vasile Manea Dragulin (ajuns procuror general in 92-96), a fost dintre primii care a participat la acoperirea crimei, in ianuarie 1986, cind in calitate de procuror sef de sector, evident la ordinul securitatii, a dat avizul de moarte “neviolenta”, desi in autopsia si actele medicale care i se prezentasera erau mentionate “echimoze multiple”, ca si ruptura intestinului, fara vreo cauza patologica. 

In ianuarie 1990, ca urmare a memoriului adresat CPUN-ului de sora lui Gheorghe Ursu, regretata Georgeta Berdan, si a implicarii lui Gabriel Andreescu, Siviu Brucan si Radu Filipescu, a inceput o ancheta condusa de Dan Voinea care in foarte scurt timp a scos la iveala faptul ca a fost vorba de un asasinat politic, si ca vinovati sint ofiterii anchetatori si sefii lor.  Insa ancheta a stagnat curind.  Cazul i-a fost luat lui Dan Voinea chiar de catre  Manea Dragulin, si dat generalului Joarza, care a dat primul NUP securistilor.

SRI-ul (rezulta din dosarul amintit) a continuat sa supravegheze cazul, inclusiv pe Dan Voinea, si sa indosarieze articolele de presa legate de ancheta.  Unul din anchetatorii securisti, Vasile Hodis, ramasese colonel in formatiunea J (Juridica) a SRI pina in 1999.  Acelasi Hodis era chiar omul de legatura a SRI-ului cu Procuratura militara, fiind  cel care selecta si furniza pentru procurorul Joarza documentele legate de cazul Ursu (!). 

Un fost colonel de Securitate, sef in unitatea speciala “S” – de “inscrisuri” (unde Securitatea tinea manuscrisele scriitorilor, exemple de scris de mina, scrisori, etc.) a ajuns general, activind ca sef al Directiei Inscrisuri a SRI-ului, pina in anul 2000.  Este vorba de generalul GRIGORESCU Emil, cel care a sustras sau distrus jurnalul lui Babu in 1990, si care a fost trimis in judecata de procurorul Dan Voinea pentru aceasta fapta, in sfirsit, in anul 2001. A fost condamnat in anul 2005 la 3 ani inchisoare, din care a facut doar unul.  

Jurnalul lui Gheorghe Ursu - unul din motivele pentru care poetul a fost arestat, torturat si ucis, nu a mai fost recuperat. Au ramas doar  citeva copii greu lizibile facute in martie 1990 la redactia revistei 22, cind o mica parte a jurnalului fusese gasita... dar pentru un scurt ragaz. Era vorba de citeva file selectate de Securitate ca fiind mai "dusmanoase", si puse in dezordine intr-un dosar. Acel dosar a fost luat imediat inapoi de SRI, si prin grija generalului GRIGORESCU, a disparut. Totusi, dintre copiile amintite s-au putut recupera fragmentele de jurnal publicate in "Cartea prietenilor mei" si in reviste (Jurnalul Literar, 22, Romania literara, Observatorul Cultural), dupa 1990.

Foarte putine materiale scrise ale lui Gheorghe Ursu au ramas neatinse de Securitate. Printre ele, o copie a scrierii "1 Mai", facuta inainte de 1985, si care a fost publicata in Jurnalul Literar, si in volumul "Marea calatorie" editat de Victor Barsan.  Originalul a fost probabil distrus, alaturi de zecile de caiete de jurnal. Scrierea ofera o fereastra catre mocirla morala din ultimii ani ai dictaturii, si o mostra din verva scrisnita, exasperata a unui om ce nu mai suporta sa traiasca in acea mocirla. Babu n-a avut "o grenada", nici "un laser de buzunar", pentru Ceausescu cind acesta a trecut "pe traseu"; dar jurnalul, publicat, asa cum planuia, ar fi fost exploziv. Inca un motiv pentru care, in logica Securitatii - a "oamenilor mortii", cum ii numea prietenul sau, Iordan Chimet, Babu nu mai putea fi lasat in viata.