Gheorghe (Babu) Ursu
Este greu de definit un om de exceptie, de o structura atit de complexa ca cea a lui Gheorghe Ursu - un enciclopedist prin multiplele sale talente si pasiuni.A scris poezie (volumele "Mereu doi" - 1972, si "Presentimente, postsentimente" - postum, 1993); note de calatorie (volumul "Europa mea" - postum 1991); satire socio-politice (in jurnal, si publicate postum dupa 1990). Planuia sa-i supravietuiasca "Paranoicului", cum il numea de obicei pe dictator, pentru a-si putea cizela si publica jurnalul, ce constituia o fresca de proportii, crunta dar si savuroasa, a falimentului moral al national-comunismului si ceausismului.
Un inginer de marca, de o uriasa dedicatie si forta de munca, cu specializari de virf in calcule anti-seismice si fundatii pe teren fragil, a proiectat cartiere noi in Galati si Tulcea, consolidari anti-seismice in Bucuresti, hotelurile de la Capul Aurora, Spitalul Municipal din Tirgu Mures, si altele.
A fost un analist competent al cauzelor si manifestarilor regimurilor totalitare comuniste si fasciste - atit de inrudite. Din pacate, nenumarate analize, eseuri, poezii si satire incredintate jurnalului sau intim si ocazional citite intre prieteni, sint inca ingropate in dosarele fostei Securitati.
Un indragostit al artelor, a adus perspective noi si comentarii inedite despre pictura, muzica, literatura, arhitectura, sculptura si film. Un optimist indragostit de viata, a trait-o cu pasiune: inotul in largul marii la 2 Mai si, mai in tinerete, in dreptul fostului Callatis, cu scufundarile in cursul carora a descoprit pe fundul marii,fara aparat de respirat, amfore antice grecesti pe care le-a donat muzeului din Mangalia; in tinerete, turneele de sah cu echipa Institutului si insignele de "polisportiv" cistigate la atletism; un adevarat dictionar al filumui universal pe care l-a alcatuit pe masura ce sorbea miile de trufandale ale celei de-a saptea arte la Cinemateca sau la bibliotecile Franceza, Germana, Italiana, si Americana din Bucuresti (biblioteci unde, previzibil, era urmaritsi fotografiat de Securitate: una din pozele aflate in Dosarul de urmarire informativa il surprindea chiar la intrarea in curtea Bibliotecii Americane); un meloman avizat, nu scapa concertele de marca de la Ateneu sau sala Radio (printre manuscrisele ridicate de Securitate se afla si o lucrare neterminata despre Simfonia 39 de Mozart, despre care maiorul PIRVULESCU era convins, datorita notelor muzicale raspindite prin pagini si incomprehensibile ipochimenului, ca ascunde un subversiv cod secret); dupa cum nu scapa nici spectacolele de dans modern ale lui Miriam Raducanu (printre care Nocturnele de la Tandarica), seri de jazz, sau literare, printre prieteni, la Nina Cassian, unde deseori isi citea critici mordante anti-ceausiste, poezii sau parodii spumoase selectate din jurnal...
Gheorghe Ursu si-a iubit tara, limba si spiritualitatea romaneasca, de care s-a simtit profund legat chiar in conditiile in care presiunea Securitatii se stringea in jurul sau. Scirbit de mocirla morala in care se afunda tara in acei ani, simtea acut ca "trebuie facut ceva", si propunea variante de protest unora dintre prieteni; printre acestea, un manifest antitotalitar (pe care-l afisase si in biroul sau de la serviciu) care sa fie citit in plenul Marii Adunari Nationale (vezi amintirea "Intilnire cu Geo Bogza" din capitolul "Babu" al volumului "Cartea prietenilor mei"). A continuat sa-si manifeste, pina cind a fost arestat de Securitate, atit in jurnalul sau intim, cit si fatis, prin satire si parodii, dispretul pentru cultul faraonic al personalitatii Ceausestilor, pentru slugarnicia lasa, fanatic avida de putere, a celor care-i mentineau pe tron.
Mai mult decit orice, Gheorghe Ursu a fost un umanist si un rationalist generos, de o structura etica de nezdruncinat ("eu, ca Beranger, cind se rinocerizeaza toata lumea, ramin fidel ratiunii: Donnez-moi un fusil!" ii scria prietenului sau Camil Baciu intr-o scrisoare). Aceasta principialitate a incercat Securitatea lui Ceausescu sa o zdrobeasca, atunci cind a vrut sa stoarca de la el marturia unui "complot al intelectualilor" impotriva prietenilor sai, multi dintre ei scriitori si artisti cunoscuti.In timpul anchetei in stare de libertate (dec 1984 - iunie 1985) Babu a refuzat sa dea declaratii despre prietenii sai, mai mult, simtind de datoria lui sa-i tina la curent pe acestia cu mersul anchetei (vezi articolul Georgetei Berdan). Desi numele lor erau mentionate in jurnal, Babu si-a dat seama ca securistii aveau nevoie de declaratii semnate in vederea unui proces de anvergura. Ulterior, in dosarul de ancheta a fost gasita urmatoarea nota a lui Iulian Vlad, seful securitatii de atunci: "Ce ramine efectiv pentru instanta, daca piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite". Asa cum aprecia si Petre Mihai Bacanu in articolul "Asasinii inginerului Ursu" din 1992, este foarte probabil ca aceasta a fost fraza prin care s-a decis arestarea, torturarea, si uciderea lui Gheorghe Ursu.
Inainte sa fie arestat, a fost frecvent amenintat de catre anchetatorul PIRVULESCU Marin, care l-a zguduit o data de umeri, spunindu-i: "Vorbeste ca te arunc pe fereastra !". I-a mai spus "o sa gasim noi metode sa te facem sa vorbesti". Momentul cel mai greu a fost ziua din aprilie 1985, cind PIRVULESCU l-a amenintat ca familia ii va avea de suferit. In acea seara, punindu-si sotia si fiul in garda, i-a intrebat pe acestia, mai mult retoric, ce sa faca. Evident se simtea raspunzator si pentru ei, desi acestia erau, evident, intru totual alaturi de el. In final, le-a spus: "Ce-or sa-mi faca ? Sa ma omoare. Eu asa ceva nu pot sa fac. N-as mai fi eu insumi..."
Timp de doua luni de tortura salbatica in beciurile Securitatii n-au reusit sa-i distruga lui Babu integritatea morala. Nici unul dintre prietenii lui n-a avut nimic de suferit de pe urma anchetarii lui Gheorghe Ursu. Si pentru ca viu nu mai putea sa iasa din arest (cazul era cunoscut peste hotare, inclusiv la nivelul administratiei SUA, iar Babu, care nu putea fi re-educat, ar fi dat in vileag, evident, metodele barbare de opresiune politica din Romania "anilor lumina") - Securitatea a hotarit sa-l ucida.
Date biografice
- 1 iulie 1926 - Gheorghe Ursu se naste in orasul basarabean Soroca. Parintii, tatal Vasile din Galati, mama Margareta din Magura Ilvei Nasaud, amindoi medici chirurgi.
- 1932 - 1936 - Face scoala primara la Soroca.
- 1936 - 1941 - Urmeaza cursurile Liceului din Soroca.
- 1941 - Anii razboiului gasesc familia Ursu la Galati, orasul de origine al doctorului Vasile Ursu. Bunicii din partea mamei, impreuna cu alti zece membri ai familiei acesteia (toti evrei), sint ucisi de nazisti la Auschwitz.
- 1942 - 1945 - Continua cursurile liceale la Liceul "Vasile Alexandri" din Galati. Participa la actiunile unui grup anti-nazist, din care faceau parte si scriitorii de mai tirziu Iordan Chimet si Camil Baciu, cu care a ramas prieten pentru restul vietii (vezi "Cartea prietenilor mei" a lui Iordan Chimet, aparuta postum, in 2006). In iunie 1944 se inscrie in U.T.C., ducind in continuare o activitate anti-nazista. Siguranta antonesciana il urmareste. Este arestat, dar scapa de inchisoare datorita intimplarii: doctorul Vasile Ursu asistase, ca si chirurg ginecolog, la nasterea fiului prefectului din Galati la acea data.
- 1944 - Isi face debutul in literatura in cotidianul de orientare democratica "Ecoul", in pagina literara realizata de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca si Ion Caraion. Publica un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) si altul despre Jules Verne (8 august 1944). Incepe sa scrie un jurnal personal intim, in care va nota zilnic, pe tot parcursul vietii, impresii si evenimente politice, culturale, personale, etc. si care va insuma mii de pagini.
- 1945 - 1950 - Este student la Politehnica din Bucuresti - Facultatea de Constructii. Se angajeaza voluntar pe unul din marile santiere industriale, crezind pentru moment in incercarea noului regim de reconstructie a tarii dupa razboi. Se inscrie in PCR, dar repede dezamagit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatara, un ins incomod. In 1950 este exclus din partid pentru intrebarile nonconformiste pe care le punea in legatura cu guvernarea comunista si pentru prietenia cu "elementele reactionare".
- 1950 - 1985 - Lucreaza neintrerupt la Institutul de proiectari in constructii ISLGC. A fost sef de atelier specializat in calculul structurilor de rezistenta pentru constructii. Proiecteaza un numar impresionant de constructii de locuit si industriale, hoteluri si spitale. A realizat si publicat impreuna cu regizorul Mirel Iliesiu un album dedicat arhitecturii litoralului romanesc.
- 1969-1982 - Un pasionat al artei universale, a facut mai multe excursii in Occident, obtinind cu greu, si totdeauna numai in urma unui lung ciclu de cereri, refuzuri, si proteste pina la "Presedintele Republicii", pasaportul din partea autoritatilor romane. (Vezi, in introducerea la Europa Mea, modul cum a primit Gheorghe Ursu permisiunea regimului comunist sa calatoreasca in vest). In timpul acelor calatorii a intrat in legatura cu disidenti romani din Occident, printre care Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. A ramas in legatura si cu vechii sai prieteni, fugiti, ramasi, sau emigrati in vest: Camil Baciu, Noldi Balanescu, Sergiu Huzum si Mioara Cremene, Gad Calmanovici, Alexandru Mirodan, Gelu Ionescu, pictorul George Tomaziu etc. Tot in acesti ani devine un sarcastic critic, deseori exasperat, al abuzurilor regimului comunist si al marasmului de constiinta indus de cultul personalitatii lui Ceasusecu. In cea mai mare parte aceste critici le-a incredintat jurnalului; deseori insa le citea, in forme literare, in cercuri de prieteni, unde propunea si alte variante de protest contra regimului (vezi amintirea "Intilnire cu Geo Bogza" din capitolul "Babu" al volumului "Cartea prietenilor mei"). In acesti ani, la serviciu tine la vedere afise anti-totalitare. (Vezi capetele de acuzare din 1985 ale Securitatii pentru "intensa activitate de propaganda dusmanoasa" impotriva regimului). Ca urmare a acestor actiuni, Securitatea l-a urmarit in toti acei ani, printr-o actiune cu numele de cod "Calatorul".
- 1970 - Publica volumul de versuri "Mereu Doi" la editura Litera, prefatat de Nina Cassian.
- 1977 - 1978 - Dupa cutremurul din martie 1977, indicatiile dictatorului Ceausescu cereau ca blocurile avariate sa fie doar cosmetizate prin umplerea fisurilor si zugravire, punind viata locatarilor in pericol. Inginerul Gh. Ursu se opune, refuza sa semneze proiectele de "consolidare" criminale, si in final se adreseaza postului de radio "Europa Libera". Scrisoarea lui a fost citita pe post pe parcursul mai multor emisiuni. Devine suspect si este urmarit indeaproape de Securitate. De mentionat ca nici una dintre constructiile ale caror proiecte au fost semnate de el nu a suferit avarii in timpul cutremurului.
- 1980 - Preda spre tiparire volumul cu impresii de calatorie "Europa mea", retinut de Editura Albatros, apoi cenzurat, si care va fi publicat in 1991 la Editura Dacia din Cluj.
- 1981 - I se citeste la Europa Libera o noua scrisoare, de data aceasta criticind amar "indicatiile" dictatorului care au anihilat, la Congresul de pomina din acel an, infima independenta a Uniunii Scriitorilor, dar si slugarnicia factiunilor national-comuniste si protocroniste (Barbu, Vadim, Lancranjan) - beneficiarii directi ai noilor norme ceausiste in cultura. Aceasta scrisoare va deveni, alaturi de cea despre cutremur, una din primele "sarcini" ale anchetatorului PIRVULESCU Marin, si unul din subiectele principale ale anchetei ulterioare pentru "propaganda impotriva orinduirii socialiste".
- 1984 decembrie - Este denuntat la Securitate ca tine un jurnal de catre doua colege; din dosarul de urmarire informativa rezulta ca turnatoarea care a avut initiativa (CROITORU Pirguta) era de fapt o informatoare, "cunostinta de familie" a lui DUMITRACIUC Ion, securistul Institutului unde lucra Gheorghe Ursu. I se face o perchezitie la domiciliu si i se ridica 61 de caiete reprezentind insemnarile zilnice pe perioada 1949-1984 si alte manuscrise. Urmeaza o ancheta in stare de libertate. Este interogat despre scrisorile catre Europa Libera, despre criticile si satirele anti-comuniste si anti-ceausiste din jurnal, si mai ales despre prietenii din tara si strainatate. Refuza sa-si divulge prietenii (unii dintre ei, conform documentelor Securitatii, fiind deja "in atentia organelor DSS penru conceptiile lor dusmanoase"): Iordan Chimet, Radu Albala, Nina Cassian, Anatol Vieru, Dan Desliu, Geo Bogza, Stefan Augustin Doinas, Sorin si Gina Vieru, Cornel si Miriam Raducanu, Lidia Iliesiu, Felicia Antip, Radu Cosasu, Gheorghe Bratescu, Aurel Mihailopol.
- 21 septembrie 1985 - Este arestat sub pretextul de tainuire de valuta, 16 dolari care au fost gasiti la domiciliul sau in urma perchezitiei. In timpul anchetei refuza in continuare sa-si denunte prietenii.
- 17 noiembrie 1985 - Este ucis in tortura in arestul securitatii si militiei din Calea Rahovei, Bucuresti.
* aprilie 1990 - Se intocmeste un dosar din care rezulta ca responsabili pentru moartea lui Gheorghe Ursu sunt ofiteri superiori din Securitatea si Militia ceausista. Dosarul se inainteaza la procuratura militara, pentru anchetarea celor vinovati. Pina in prezent dosarul securistilor - si in special al anchetatorului principal, fostul maior PIRVULESCU Marin, a ramas nesolutionat.