DOSARUL MILITIENILOR STANICA SI CREANGA

Dupa condamnarea, la 5 mai 2000, prin decizia nr.1947 din dosarul nr.284/2000 de la Curtea Suprema de Justitie - Sectia Penala, a lui CLITA MARIAN la 20 ani inchisoare pentru omor, in urma cererilor familiei, generalul magistrat Dan Voinea a continuat cercetarile, si a definitivat un dosar in care se dovedea fara tagada vinovatia ofiterilor de securitate si militie de instigare si participare la omor. Insa dificultatile in a-i deferi justitiei pe acestia au continuat. SRI-ul, sub conducerea lui Costin Georgescu, continua linia fostului director Magureanu, si inca refuza sa predea DUI al lui Gheorghe Ursu parchetului, sub pretextul aberant ca ar putea aduce atingere sigurantei nationale ! 

Abia in aprilie 2000, ca urmare a unei decizii a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) dosarul i-a fost pus la dispozitie d-lui Voinea. Este de neimaginat ca abia in anul 2000, si abia ca urmare a unei decizii la acest nivel, dosarul unui disident ucis de securitatea ceausista sa fie in sfirsit pus la dipozitia organelor de cercetare, care-l solicitau de 10 ani pentru solutionarea acestei crime ! Insa dosarul, asa cum s-a aratat mai sus, era aproape in intregime cosmetizat (din anii 92-94, sub directia generalului Cotoman, din formatiunea J a SRI-ului). Numai o infima parte a documentelor originale - si anume cele ce, evident, nu implica pe asasini, fostii sefi ai d-lor Cotoman si Hodis - au fost lasate in dosar. In restul celor 7 volumne - copii xerox in dezordine, venite din dosare de militie, procuratura, copii din ziare din anii 92-93, etc… Si totusi, conducerea SRI-ului, prin dl. Costin Georgescu, pretindea - printr-un comunicat oficial - ca acest dosar era cel original si microfilmat in 1987 !

In toti acesti ani, familia lui Gheorghe Ursu a trimis nenumarate memorii, apeluri, scrisori deschise, in unele cazuri semnate de importante segmente ale socieatatii civile romanesti, prin care solicita autoritatilor infaptuirea dreptatii in acest caz. Astfel de memorii au fost adresate presedintilor Iliescu si Constantinescu, Ministrului Justitiei Valeriu Stoica si Procurorului General Mircea Criste, conducerii SRI; fiul lui Gheorghe Ursu a obtinut si o audienta la presedintele Constantinescu, in care i s-au dat asigurari ca se vor face cercetari in legatura cu falsificarea DUI. Si astazi aceste cereri au ramas fara raspuns, iar promisiunile - fara urmari.

Mai mult, intr-un mod cu totul suspect, in august 2000, dl. Mircea Criste i-a luat - istoria se repeta ! - dosarul d-lui Voinea, repartizindu-l unui alt procuror, Stanca Vasile, fost sef de cadre in procuratura ceausista, deci cu evidente legaturi in securitate.

Exasperat, in noiembrie 2000, fiul lui Gheorghe Ursu, dl. Andrei Ursu, declara greva foamei. In urma ecoului in presa starnit de acest gest de protest, Procurorul Genereal Mircea Criste intoarce dosarul la procurorul Dan Voinea si cere o rezolutie "cat mai grabnica". Ca explicatie pentru incercarea de blocare a cazului pe care o facuse, dl. Criste pretinde ca nu stiuse de existenta anchetei d-lui Dan Voinea, subalternul domniei sale, desi acest lucru era un fapt de notorietate in mass media, si unele documente ale acelei anchete fusesera semnate chiar de domnia sa, d-l Mircea Criste !

Obstructii ale justitiei - procesul militienilor

Pe 22 noiembrie 2000, prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe linga Curtea Suprema de Justitie, fostii ofiteri de militie Tudor Stanica si Creanga Mihail, si fostul subofiter Burcea Stefan sunt trimisi in judecata pentru infractiunile de instigare la omor deosebit de grav, respectiv complicitate la omor deosebit de grav, savarsite impotriva lui Gheorghe Ursu. Cauza privind pe ofiterii de securitate, printre care fostul col. Vasile Gheorghe, a fost disjunsa, in prezent dl. Dan Voinea facind in continuare cercetari in legatura cu acestia.

Procesul inceput insa la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, in instanta condusa de judecatorul capitan Liviu Parvu, ofera o noua mostra de incercare de musamalizare a acestui caz.
Dupa citeva amanari frivole, curtea admite, la 12 martie 2001, cu o suspecta usurinta, cererea inculpatilor ca dosarul sa fie restituit la Parchet, sub pretexte procedurale fara vreo acoperire legala. Dupa inca sapte luni, la 4 octombrie 2001, curtea militara de apel Bucuresti, prin judecatorul Cezar Buga, admite recursul declarat atit de procuratura cit si de partea civila si restituie cauza spre judecare.

Intr-un mod, din nou, suspect - cata vreme dl. Parvu isi exprimase deja neincrederea in calitatea rechizitoriului - dosarul a fost repartizat din nou aceluiasi judecator Parvu. Cererea partii civile de recuzare a d-lui Parvu a fost respinsa la 12 decembrie 2001, de judecatorul Florin Surghie, care se pare ca inainte de 1989 a fost ofiter in cadrul unitatii de securitate de trista amintire supranumita "doi si un sfert" din Bucuresti, devenita serviciul de informatii al Ministerului de Interne, pentru ca dupa revolutie sa lucreze, se pare, o vreme, si in SRI.

Din ianuarie 2002, procesul a inceput, in sfirsit, cu audierea inculpatilor si a martorilor.

In acest proces, domnul Liviu Parvu arata o partialitate evidenta pentru inculpati. El a obstructionat-o pur si simplu pe avocata partii civile (familia disidentului Gheorghe Ursu) in a-si pleda cauza, interzicindu-i nenumarate intrebari legitime. Cu obstinenta nesocoteste partii civile drepturi legale elementare cum ar fi copierea in totalitate si la timp a documentelor din dosar; interzice inregistrarea sedintelor de judecata. In timpul unei sedinte in care seful tribunalului aprobase unui canal TV filmarea, cind si-a dat seama ca atitudinea partiala a domniei sale ar fi aparut pe film, domnul Parvu a cerut brusc oprirea filmarilor.

La fiecare sedinta de judecata, inculpatii (si uneori body-garzii acestora) au intimidat direct, si influentat in diverse moduri pe martori, multi dintre acestia fosti subalterni. Influentarea s-a facut in asemenea masura, incit multi au retractat propriile marturii anterioare, chiar daca fusesera date in mai multe randuri, si in fata mai multor instante si organe de ancheta. Unii martori se inclina, uneori string mina inculpatilor. In mod special isi face simtita prezenta si presiunea, Tudor Stanica, fostul sef al Directiei Cercetari Penale a Militiei, fost vicepresedinte al Federatiei Romane de Box, si tortionar, cunoscut ca "specialist in incercarea rezistentei corpului uman". Dupa Revolutie Tudor Stanica a fost vice-presedinte la mai multe banci care au fost falimentate in conditii suspecte, cum ar fi Credit Bank si Banca Populara Romana. Conform mai multor rapoarte din presa, Tudor Stanica ar fi si un asociat al dubiosului om de afaceri Sorin Ovidiu Vantu (cel care a falimentat Fondul National de Inverstitii), si prin acesta, cu mai multe oficialitati din guvern, sau partidul de guvernamant (PSD).

Desi influentarea martorilor de catre Tudor Stanica si apropiatii lui era evidenta in sala de judecata, (unde se aflau si jurnalisti), judecatorul Liviu Parvu nu numai ca nu a incercat sa afle adevarul de la acesti martori, dar chiar i-a incurajat in minciuni. Astfel, domnul Parvu isi formuleaza deseori intrebarile in asa fel incit sa puna de la inceput in dubiu declaratiile martorilor de la ancheta penala, care arata vinovatia inculpatilor.

De exemplu, pe data de 21 martie 2002, a fost audiata martora Ganciu Mariana, care la ancheta declarase ca vazuse scaune rupte, ce fusesera folosite la bataia detinutilor, inclusiv in biroul lui Tudor Scanica; ca din camerele de arest se auzeau tipete, si ca detinutii erau batuti de militieni. Judecatorul insa a intrebat-o: "Chiar asa, ati vazut dvs. scaune rupte la dl. Stanica in birou ?" si "Ati auzit dvs. indemnuri de la paznici << da-i mai tare >> ?" - pe un ton de neincredere care a facut-o pe martora sa declare ca de fapt, militienii interveneau pentru… a aplana conflicte intre detinuti !

Judecatorul Parvu nu a nici un effort pentru a elucida evidentele contradictii dintre declaratiile de acum si din trecut ale unora dintre martori. De fapt, refuza si referirea la declaratiile date de martori si in alte dosare, desi acestea fac parte din probele dosarului curent.

Apararea partii civile a cerut, pentru buna administrare a justitiei, data fiind gravitatea faptei si influentarea martorilor, ca inculpatii sa fie arestati, asa cum se procedeaza in mod normal cind acuzatia este de omor deosebit de grav; fara a mai vorbi de gradul de periculozitate pentru care inculpatii sunt cunoscuti. In fapt, se stie ca aceeasi instanta mentine in stare de arest preventiv, in alte cauze, inculpati acuzati de furtul unor saci de porumb. Si totusi, judecatorul Parvu s-a aratat agasat de aceasta cerere, refuzind chiar si sa o puna in discutie.

Dl. Parvu a interzis apararii partii civile sa puna cele mai multe din intrebarile solicitate pentru a se afla adevarul. Chiar a intimidat-o pe d-na avocat Eugenia Crangariu, prin comportamentul si tonul sau fata de dansa. De exemplu, I s-a adresat la un moment dat, pe un ton agresiv, astfel: "Daca mai puneti astfel de intrebari incheiem discutia !".

Dl. Parvu a tolerat - amuzat ! - atacuri incredibil de vulgare si agresive - complet neconforme cu solemnitatea curtii de justitie - la adresa apararii partii civile, din partea martorului Clita Marian, fara a-i face acestuia nici macar un raport disciplinar, asa cu ar fi cerut uzanta. Inca o data, se demonstreaza ca acest condamnat are un regim privilegiat. Chiar si politistii care l-au insotit la tribunal, i-au permis aceste iesiri cu zimbetul be buze. Clita Marian, ca si in 1985, se afla tot in arestul DCP, desi, conform legii, ca si condamnat definitiv ar trebui sa fie depus la un penitenciar. (O cerere facuta de partea civila in acest sens in 1999 a ramas, si aceea, fara raspuns…). Era evident ca in clipa cind Clita Marian profera amenintari la adresa partii civile, o facea de fapt din partea inculpatilor, al caror instrument a ramas.

Ziaristii prezenti in sala de judecata au fost si ei scandalizati de acest comportament al instantei.

Alte trei sedinte au fost aminate, din nou, sub motivul neprezentarii unor martori. Desi acestia nu s-au prezentat nici dupa sapte citari, judecatorul respingind cererea partii civile de a se face toate demersurile necesare pentru aducerea acestor martori (inclusiv afisarea la consiliul local). Evident, si tergiversarea face parte din jocul agreat de inculpati, si acceptat de judecator.

O rara victorie a dreptatii in Romania: condamnarea ofiterilor de Militie STANICA si CREANGA

Dupa trimiterea in instanta a ofiterilor de militie, procurorul Dan VOINEA a continuat cercetarile asupra ofiterilor de securitate. Timp de trei ani s-au mai adunat zeci de marturii, unele privindu-i si pe militieni. In mai 2003, aceste dovezi au fost adaugate dosarului de la TMTB. In aceste conditii vinovatia lui STANICA si CREANGA era stigator de evidenta (vezi declaratiile acestora privind regimul de teroare de la Rahova). Judecatorul PARVU a preferat in acest moment sa se recuze (!), fara vreun motiv plauzibil - altul decat ca evident nu vroia sa-l condamne pe tortionarul STANICA.

Cauza a fost declinat la Curtea de Apel Bucuresti (CAB), unde in fata probatoriului covarsitor, judecatorul onest si curajos Viorel PODAR, ii condamna pe ofiterii de militie STANICA si CREANGA la cite 22 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav. Vezi aici sentinta penala din 14.07.2003, o premiera de integritate si profesionalism pentru justitia romana in cazul Gheorghe Ursu!

Militienii, care trebuiau arestati, se ascund, in asteptarea apelului lor la Curtea Suprema de Justitie (CSJ) - cu stiinta si sub acoperirea Politiei Romane (vezi articolele de presa de atunci). In contextul unei intense vizibilitati in presa si internationale ("Cazul disidentului Gheorghe Ursu se internationalizeaza"), si in fata unui probator indubitabil, judecatorul Anton PANDREA de la CSJ ii condamna, in sfirsit, definitiv, dar le reduce incadrarea la omor simplu - art. 174 CP, si pedeapsa la 20 de ani inchisoare, ca un ultim gest de "bunavointa" fata de satrapii dictaturii ceausiste.  In realitate, cei doi urmau sa faca doar 10 ani, datorita aplicarii absurde a decretului 11/1988 dat de Ceausescu insusi, dictatorul in slujba caruia cei doi tortionari au comis crimele!  Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR) cerea explicit "abrogarea prin lege a prevederilor decretului prezidenţial al lui Nicolae Ceauşescu din 1988 în ceea ce priveşte crimele politice (scoaterea de sub incidenţa acelui decret a infracţiunilor de natură politică)". Vezi si  http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf.

Coruptia justitiei si a unor cadre medicale si IML duc la suspendarea permanenta executarii pedepsei lui Tudor STANICA

Dupa condamnarea definitica, pe 14 octombrie 2003, tortionarul Tudor STANICA a fost eliberat " temporar" in octombrie 2004, dupa nici un an de inchisoare, pe motiv de boala (initial cancer, ulterior tulburari psihologice). Stanica a fost ajutat de medicul Laurentia MINEA, a carui parafa l-a eliberat si pe Omar Hayssam, si de Dr.Dan GEORGESCU, seful Clinicii Medicale de la Spitalul Clinic de Urgenta " Sfintul Ioan" , cunoscut pentru diagnosticele date si altor persoane implicate in procese penale: fostul sef al Loteriei Nicolae Cristea, George Constantin Paunescu, Ovidiu Tender, generalul Victor Athanasie Stanculescu, generalul Mihai Chitac si fostul primar de sector Marin Lutu. Medicul IML Valentin IFTENIE a transmis instantei de citeva ori ca Stanica Tudor este " in imposibilitatea executarii pedepsei privative de libertate" . IFTENIE mai incercase sa-l ajute pe Stanica: el este cel care a vrut sa schimbe natura medico-legala a mortii lui Gheorghe Ursu, ca urmare a uneia din cererile de revizuire a cauzei depuse de Stanica Tudor, pretinzind ca moartea lui Gheorghe Ursu nu a fost neaparat una violenta (!). Ipoteza socanta formulata de Iftenie a fost respinsa de Comisia Superioara a IML si de ICCJ, care au declarat-o nelegala si nestiintifica. Si totusi, Iftenie a continuat sa semneze certificatele medico-legale in baza carora Stanica e liber si acum, la mai bine de zece ani de la condamnare.

Familia Ursu a facut plingeri penale impotriva medicilor care au emis actele medicale suspecte, cerind sa fie facuta o noua expertiza medico-legala, obiectiva. Toate plangerile noastre au fost respinse de magistratii judecatoriei sectorului 4 (procurorii Corneliu Iftim, Danut Cristea, judecatoarea Vasile Francesca), si pina la urma, de cei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie (

Stanica Tudor a fost vazut de jurnalisti in toti acesti ani intr-o stare fizica buna, atat la resedinta sa din Bucuresti (str. Rafael Sanzio nr. 5), la cea de linga Snagov (Izvorani), cat si la vila sa din Poiana lui Tudor / Poiana Marului de linga Zarnesti, el insusi dind si interviuri in presa. E de amintit ca fostul tortionar al Militiei a fost dupa revolutie vicepresedinte a doua banci, ambele falimentate (Credit Bank, Banca Populara Romana).