Dosarul Penal de la Securitate al lui Gheorghe Ursu 

Dosarul Penal nr. 66142 (pentru "Propaganda impotriva orinduirii socialiste", art 166CP) a fost gasit recent la CNSAS - unde se pare ca a fost trimis in anul 2006. Traiectoria sa ramine suspecta. Incepind din 1990 si pina in 2000, familia lui Gheorghe Ursu si parchetul miltar prin procurorul Dan Voinea au facut mai multe cereri pentru obtinerea tuturor dosarele si documentelor Securitatii legate de Gheorhe Ursu,  inclusiv acest dosar penal. Si totusi dosarul parea "facut pierdut", iar la cererile respective, SRI-ul - prin Virgil Magureanu si Costin Georgescu - a raspuns constant ca "nu mai detinem alte documente".

Citind dosarul, se intelege de ce a fost secretizat atitia ani la SRI. Cel putin pina in anul 2000 acolo au lucrat multi fosti ofiteri de Securitate care au fost colegi ai tortionarului PIRVULESCU Marin (aproape intreaga Formatiune J, de "Asigurare a legalitatii" - respectiv HODIS Vasile, CRISAN Nicu, COTOMAN Gh., TAGOREAN Petru, etc), alti fosti ofiteri DSS la arhive (AIOANEI C-tin, TRONCOTA Cristian, PINTILIE Florin, NICOLICI Dan-Costin, ROTARU Anton, NISTOR Elena, CIOTEC Romica), si chiar unii care au fost ei insisi implicati direct in dosarul si anchetarea lui Gheorghe Ursu (col. HODIS Vasile, g-ral GRIGORESCU Eugen).

Dosarul dovedeste hotarirea lui Gheorghe Ursu de "a face ceva" pentru inlaturarea dictatorului Ceasescu, "Paranoicul" cum il numea in jurnal, pentru a inceta  "sa ne prostituam moral si sa lingem blidele material sub domnia Nebunului si a Scroafei Teroriste". Din fragmentele de jurnal citate in dosar (jurnalul insusi a fost sustras si probabil distrus de generalul de Securitate/SRI Grigorescu  in anii '90), se intelege de ce Securitatea a vrut sa-l elimine pe Gheorghe Ursu. De unde a avut atita ura impotriva lui, de ce a fost convinsa de periculozitatea lui Gheorghe Ursu pentru regim, si obsedata de un eventual complot, cel putin de rezistenta intelectuala, dar si de actiune, pe care acesta l-ar fi organizat. In final, se intelege de ce ordinul de tortura si asasinare a lui Gheorghe Ursu a venit mai mult ca sigur de la Ceausesti, si tortionarii Securitatii l-au indeplinit cu bestialitate...

Fragmente de jurnal transcrise de securisti in dosarul penal

19 ianuarie 1978. "In cazul nostru Ceausescu trebuie neaparat suprimat".

23 octombrie 1978. "A inceput Congresul XII al PCR... A fost cel mai scirbos congres, nu deosebit de celelalte, dar totusi Cultul Javrei a fost mai penibil si desantat ca oricind...".

27 ianuarie 1981. "Luna ianuarie a deveni Luna Suveranilor: la 7 ianuarie tara-ntreaga a sarbatorit pe Prima Femeie a Tarii, Savantul de Renume Mondial, Inteleapta Conducatoare, Inima-i Fierbinte si Viteaza, imunda sadica ajunsa sus de tot, de-o seama cu zeii, si care ca-n basmul copilariei mele si-a bagat, ca se se inalte, 7 perne sub cur. Numai ca pernele de sub curul ei sint Tara intreaga, savantii, cadrele, chimia, institutele de cercetare, presa, televiziunea, viitorul si soarta fiecarui om rasarit care iese in masa comuna. La 26 ianuarie tara-ntreaga a sarbatorit eroul, Visul nostru de aur, Faurarul, Primul Barbat al Tarii, cel mai iubit Fiu al Poporului, Fauritorul visului lui Burebista, Stefan, Mihai Viteazul, stirpitura politica cu gura strimba si cu fumuri napoleoniene, omul care duce de ripa tara, prin autocratia sa obtuza, dar absoluta, arbitrara dar fara replica".

18 iunie 1982. "La 1 iunie 1982, Cirpa-n cur a tinut Marele Sau Discurs ideologic... Suita de imbecilitati nationaliste si isterice... plus platitudini, apa-n piua, totul insa de culoarea Dictaturii si Stingerii in continuare a Surubului... ".

27 ianuarie 1982. "Cind ma-sa cade Scroafa la pat, cind i se amputeaza un crac, un sin, un ochi, limba, iar lui cind i se da verdictul de cancer, cind i se taie mina dreapta care se tot agita ridicol, penibil, haotic, cind isi bolboroseste lungile tautologii de schizofrenic-paranoic-elefantiazis? Cind i se amputeaza limba, ochii, piciorul..., nasul?"

29 ianuarie 1983. "Ce-a fost cu Ceausescu e total dement, dar dupa toate probabilitatile dementa va creste, asa e jocul, el se crede Dumnezeu (cica ar fi spus celor de la Biroul Politic: nu va mai preocupati cu de-astea, oameni ca mine se nasc odata la 500 de ani!)"

21 noiembrie 1984. "Singura sarcina a Congresului e sa-l realeaga presedinte pe Ceausescu... Totul e de un absurd fara margini, explicabil totusi printr-un singur element: FRICA, GROAZNICA FRICA A LUI CEAUSESCU si a scroafei sale ca, CINE STIE CUM, DRACU STIE CE COMPLOTIST SAU TERORIST ar putea la Congres sa se opuna, si sa se ia si altii dupa el si sa cada faraonul".

22 noiembrie 1984. "Vai, de data asta la Congres se pare ca nu s-a mai gasit nici un Pirvulescu sa ceara demiterea Tiranului. Visez, visez mereu sa-i orbesc, sa le tai cite o laba a piciorului, cite o palma... sa-i mutilez pe cei doi faraoni si sa-i las sa supravietuiasca 20 de ani, scuipati de intregul popor roman... Dar nici o sansa, vor trai pe tronul tarii pina la moarte, vor fi proslaviti ca dumenzei, vom inghiti mizeria asta  ingrozitoare morala pina la capat. Si dupa ce vor crapa va veni Nicu, alt ticalos, dar de  un alt fel de ticalosie, mai cinica si mai lucida si de extrema dreapta...Singura salvare DOAR DE AFARA POATE VENI... Dar rusii - ce interes ar avea sa-l mazileasca pe Paranoic? E liniste in Romania, N-AU PROBLEME, tace tot boborul...
Deci - nici o speranta..."

Gheorghe Ursu tocmai asta a incercat: sa faca ceva. Sa creeze o speranta, cit de mica, atit cit i-a stat in putere.

Din declaratiile lui Gheorghe Ursu date in timpul anchetei la Securitate

"Nici un conducator nu trebuie sa ramina la putere in fruntea statului mai mult de cinci ani; altfel exista riscul sa devina dictator"
Citat din manifestele afisate de Gheorghe Ursu la serviciu, pe care a cautat sa-l transmita, prin prieteni, pentru a fi citit in Marea Adunare Nationala si la Congresul XII PCR

10 ian. 1985.

"Nu sint de acord cu unele realitati din tara noastra"

"In anul 1974 citind in revista Secolul XX un articol despre Simon Bolivar am retinut un pasaj din scrierile lui pe care mi l-am notat. Intrucit am considerat ca cele scrise de acesta in 1822 ar corespunde cu punctul meu de vedere privind politica interna a statului nostru am transcris acest citat pe o bucata de hirtie (o jumatate de coala) si l-am lipit pe perete linga planseta mea de lucru. Cind am facut aceasta fapta am cautat sa-mi exprim gindirea mea, respectiv ca nu sint de acord cu unele realitati din tara noastra la acea data... Unii din colegii de atelier si pot spune ca chiar toti m-au sfatuit sa-l scot, ca nu-si are rostul si ca s-ar putea sa am neplaceri... Pe moment nu le-am dat ascultare, dar intervenind seful meu de atelier ing. BM, am scos citatul.
Din cite imi amintesc am mai scos doua citate din Simon Bolivar si unul din Paul Valery,... pe care de asemenea le-am retranscris pe jumatati sau coala de hirtie si pe toate le-am prins pe perete linga planseta mea de lucru. Afisarea acestora le-am facut pentru a-mi exprima gindirea despre stat in general... de asemenea au fost scoase de pe perete la interventia sefului meu BM.
Mentionez ca pe parcursul timpului avind in biroul meu toate aceste citate , aproximativ prin 1977 am scos din nou primul citat (cel care se refera la putere) si l-am pus din nou pe perete lipindu-l cu scoci linga planseta mea... Seful de atelier din acea perioada, ing. SL mi-a cerut sa-l scot si l-am scos, dar nu l-am distrus ci l-am pus printre hirtiile din birou.
...La inceputul anului 1984 (luna februarie sau martie) am retranscris primul citat al lui Bolivar (cel ce se refera la putere) pe o coala - hirtie si l-am prins cu pioneze pe perete linga biroul meu. Subordonatii din birou nu m-au intrebat ce urmaresc prin afisarea citatului si nici eu n-am dat o explicatie cuiva.  Cred ca dupa o luna de zile, ing. PV sef de sectie, vazind citatul mi-a cerut sa-l scot, ceea ce am facut, punindu-l in birou printre celelalte hirtii. Am revazut aceste inscrisuri in ziua de 7 ianuarie 1985 cind au fost predate de mine organelor de cercetare penala impreuna cu alte materiale."

Momentul 1977: Ceausescu sisteaza consolidarile de dupa cutremur pentru a dedica resursele Casei Poporului

"Trebuie sa fac ceva"

"- In vara lui 1977 a avut loc la cel mai inalt nivel o consfatuire pe tema consolidarii blocurilor in urma seismului din 4 martie 1977 la care am participat si eu in calitate de sef de priect la consolidarea blocului Patria din Bucuresti... Considerind ca la acea data s-au luat hotariri care nu corespundeau realitatii, eu m-am gindit ca trebuie sa fac ceva ca sa se reia unele consolidari, fapt pentru care am crezut ca prin prezentarea punctului meu de vedere la Europa Libera, unele organe din tara noastra vor intra in alerta si vor lua masuri.
- Fiind la Paris si stiind ca Virgil Ierunca lucreaza la ORTF si la Europa Libera, am hotarit si am luat legatura cu el... Am redactat materialul al carui concluzie era ca in Bucuresti  nu s-au efectuat consolidari care sa asigure stabilitatea constructiilor deteriorate, in eventualitatea unui nou cutremur.

Guvernul de dupa caderea dictatorului

-   ... in vara anului 1983, in timp ce ma aflam in concediu in statiunea 2 Mai l-am cunoscut pe plaja pe Dr. Gheorghe Bratescu pe care nu-l mai vazusem din perioada studentiei. Cu acest prilej mi-am amintit unele aspecte din tinerete si printre altele i-am relatat faptul ca inca de pe atunci l-am vazut ca pe o personalitate si ca de-a lungul vremii, apreciindu-i calitatile l-am considerat ca e bun pentru a fi ministru. Astfel i-am precizat ca daca ar fi sa fac eu guvernul astazi l-as pune si pe el ministru ca si pe alte persoane – de asemenea le-am nominalizat. Cred ca i-am amintit si de citatul din Bolivar – ma refer la cel care se refera la putere si despre care am declarat mai sus, dar nu retin evolutia discutiei. Retin insa faptul ca Gh. Bratescu mi-a spus ca sa las aceste idei primejdioase, ca a mai auzit el de altii care faceau guverne si au avut de suferit.

"Bacoviene" (Congresul PCR)

"...in perioada de sfirsit de noiembrie 1984 sau poate in timpul evenimentului care a avut loc in aceasta perioada am compus la birou citeva poezii intitulate "Bacoviene" al caror continut este necorespunzator, el reiesind din citirea acestora [Sala Palatului de plumb si de smoala...']. Aceste poezii se afla printre materialele predata de mine si sint cele ce mi-au fost prezentate astazi ele fiind scrise pe o foaie in ciorna si retranscrise pe curat pe alta."


17 Ianuarie 1985. "Eu sint Rubasov!"

Mai arat ca cu Virgil Ierunca am mai discutat si despre cartea Zero si Infinitul a lui Koestler ...

Ca exemplu a dat cazul Patrascanu, despre care mi-a povestiti destul de mult, si anume cum l-a cunoscut prin 1946, si cum Patrascanu l-a intrebat daca a citit Zero si infinitul de Arthur Koestler. Patrascanu i-a dat cartea s-o citeacsa, si cind Virgil Ierunca (care pe acea vreme detinea unele sarcini, mi se pare la ziarul Romania Libera) i-a restituit cartea, Patrascanu i-a spus:

-Eu sint Rubasov! (eroul principal al cartii Zero si infinitul, care este arestat, interogat vreme indelungata, acuzat de tradare si executat de Stalin).

Apoi Virgil Ierunca m-a interbat daca am citit "Zero si Infinitul". I-am raspuns ca am citit-o si m-a zguduit, deoarece desi am fost comunist in tinerete, nu am crezut niciodata ca marile procese staliniste din URSS, iar dupa 1947, si din tarile de democratie populara, au fost reale si corecte, si ca ele au fost in realitate masluite din initiativa lui Stalin (fapt confirmat ulterior de Hrusciov la congresul 20 al PCUS).

Virgil Ierunca mi-a oferit citeva numere din revista sa "Limite" precum si un numar din revista "Ethos". Nu mai tin minte daca atunci, in 1974 sau la a doua si ultima mea vizita la Paris mi-a oferit si alte 2 carti: Arhipelagul Gulag (col. III0 de Soljenitin si Le systeme totalitaire de Hanna Arendt.

Declar ca la acea intilnire cu Virgil Ierunca am discutat multe probleme literare, el povestind ceva despre o carte care a avut o oarecare vilva in 1946 la Bucuresti, parca "Veniti la morile de vint", care fusese scrisa sub pseudonim, autorul real fiind un sef al tineretului liberal.

Din nou cutremurul. "Am fost impiedicat chiar de Conducerea Superioara sa fac consolidarea".

In 1977, dupa cutremur, am trait o mare zguduire sufleteasca, din cauza faptului ca in tot efortul meu de a face o consolidare serioasa a blocului Patria (la care fusesem numit sef de proiect) am fost impiedicat de forurile mele superioare, si in ultima instanta, la 4 iulie 1977 chiar de catre Conducerea Superioara, sa fac consolidarea. Atunci, in sala de sedinte, a CC a PCR ni s-a ordonat tuturor sefilor de proiect de consolidari sa incetam imediat "lucrarile de reparatii".

Aceasta zguduire a constiintei mele de inginer constructor s-a tradus printr-o dorinta de a atrage atentia atit organelor responsabile cit si locatarilor din blocurile ramase consolidate cu totul insuficient, asupra primejdiei ca la un eventual alt cutremur aceste blocuri s-ar putea prabusi. In sedinta respectiva imi pregatisem urmatoarea luare de cuvint: Tovarase Presedinte, vreau sa va incredintez ca atit eu cit si colegii mei care au raspuns de consoloidari, chiar daca in unele cazuri se vor fi facut exagerari sau supradimensionari, am fost toti minati de un singur scop: sa se evite, in eventualitatea unui nou cutremur, pierderea de vieti omenesti."  Din cauza atmosferei inghetate din sala, in care nimeni dintre ingineri, directori, etc. nu a cutezat sa spuna ceva iar Primul vice Pres. al Capitalei, tov. Dumitrescu si-a facut o foarte aspra autocritica, n-am avut curajul sa spun fraza pe care o planuisem. Nici mai tirziu n-am mai incercat sa sesizez organele superioare deoarece masurile de incetare a consolidarilor s-au precipitat, conduse fiind de ing. Mircea Georgescu si alte persoane de raspundere.

Am aratat cele de mai sus mai in detaliu deoarece exact aceste fapte m-au determinat ca in Octombrie 1978 sa-l caut la Paris pe Virgil Ierunca, sa-i spun despre zguduirea mea si sa-i propun sa scriu un  material privind cele de mai sus.

Scrisoarea a VI apocrifa de Eminescu

In toamna lui 1980... a aparut o lege privind declararea bunurilor proprietate personala de catre persoane cu functii importante... Am fost atunci foarte indignat deoarece de multa vreme constatam ca persoane cu functii de raspundere din Romania se bucura de bucura de bunuri materiale exagerat de mari, ceea ce contravenea in mod flagrant cu sobrietatii si modestiei care credeam ca trebuie sa caracterizeze conducatorii comunisti... In consecinta, din cauza indignarii, am intocmit o parodie dupa scrisoarea a III-a a lui Eminescu... si mi-am pus problema cum as putea-o multiplica... In Oct 1980 am intilnit la Bucuresti, la Tirgul din pavilionul expozitional de la Casa Scinteii pe cetateana franceza Anca (si nu stiu ce nume de familie), am rugat-o sa duca aceasta scrisoare la Paris si s-o puna intr-un plic pentru Virgil Ierunca. Ea a refuzat, deoarece mi-a spus ca vamesii au controlat-o atent la sosire...

21 Ianuarie 1985  Cenzura

....cu privire la insemnarile facute de mine pe 3 coli de hirtie care incep cu "Decretul privind Cenzura 11 Nov 1917" si cuprinde o statistica a mai multor scriitori rusi, declar urmatoarele:

...Cred ca am cules datele cuprinse in insemnari dintr-o carte scrisa de vaduva poetului societic Ossip Mandelstam, carte ce se ocupa de viata si moartea in lagar a poetului. Nu tin minte de la cine am imprumutat cartea, probabil de la unul din prietenii sau cunostintele mele apropiate.

-Scopul acestor insemnari a fost dublu: in primul rind inclinarea mea... catre statistici, din toate domeniile (incepind cu sportul si terminind cu literatura), iar in al doilea rind din faptul ca m-a framintat intotdeauna problema tragica a victimelor stalinismului.

Din nou despre scrisorile la Europa Libera: "Datoria fata de constiinta"

Aproximativ in martie 1979 la emisiunea "Povestea Vorbei" a lui Virgil Ierunca de la Europa Libera s-a difuzat un material care se baza in cea mai mare masura pe textul pe care i-l predasem eu.

Trebuie sa arat foarte clar ca cele doua scrisori expediate de mine la "Europa libera" si a treia (pe care nu am trimis-o) nu au fost determinate in nici un fel de alte persoane, nici de discutiile purtate pe marginea emisiunilor acelui post de radio, nici de exemplul vreunei alte persoane, ci au pornit, in toate cele 3 cazuri, din sentimentele mele subiective de luare de pozitie fata de imprejurari, considerind ca este de datoria mea fata de constiinta sa exprim aceste sentimente.

Prin cele 2 materiale trimise si al treilea neexpediat, nu m-am facut purtator de cuvint al nici unei alte persoane, nu am primit sfatul sau ideile nimanui, ele exprimind pareri ale mele, intime si subiective.

Deasemenea, repet ca expedierea acelor scrisori nu a avut n vedere nici un fel de rasplata sau remuneratie materiala.

Faptul ca m-am adresat lui Virgil Ierunca nu s-a datorat faptului ca el era salariat la "Europa Libera" ci faptului ca, in perioada adolescentei mele ii citeam cu admiratie cronicile literare care apareau in anii 1943-1946, in "Timpul", "Vremea", si "Romania Libera", cronici care aratau ca autorul lor e un intelectual cu o deosebita cultura.

1 martie 1985. "Refuz sa scriu in declaratii numele prietenilor, deoarece sint trecuti in jurnal"

In anul 1970 cit si in anii urmatori am ascultat emisiunile postului de radio "Europa Libera" iar in notarile ce le-am facut la 4 februarie 1978 in jurnal (pe care l-am revazut astazi) am reliefat faptul ca m-au interesat aceste emisiuni inca de prin 1951-52. N-am reusit sa ascult mai nimic, dar mergeam in vizita, in perioada 1956, a evenimentelor din Ungaria, la un prieten spre a putea afla evenimentele.

Refuz sa scriu in declaratii numele prietenilor, deoarece sint trecuti in jurnal.

Mi-am cumparat un aparat de radio prin 1957 sau 1960 cu care nu prindeam mai nimic. In '68 mi-am cumparat un altul dar emisiunile erau bruiate... Mentionez ca in ianuarie 1978 mi-am cumparat un nou aparat cu care puteam prinde emisiunile postului de radio "Europa Libera".

"Refuz sa declar numele complet al persoanei Erik, intrucit imi este prieten"

In acelas jurnal, la data de 12 oct 1977 consemnez faptul ca am citit "Journal d'un heretique" de Miron Radu Paraschivescu, si fac comentarii pe marginea acestei carti. Cartea are prefata de Virgil Ierunca. Mi-a imprumutat-o un prieten, probabil, dar nu-mi amintesc cine, si evident ca i-am restituit-o, dupa lectura...

Refuz sa declar numele complet al persoanei Erik, intrucit imi este prieten.

La data de 13 noiembrie 1979 printre alte notari am precizat ca opinie a mea, si rolul "Europei Libere" :  "Europa Libera are ca principala preocupare expunerea doleantelor celor care considera ca in cazul lor s-au incalcat angajamentele oficiale privind drepturile omului: emigrarea, calatoria libera libertatea de a fi baptist, adventist sau penticostal, libertatea de a te casatori cu strini (sau straine), cea de a infiinta sindicate..."

Europa Libera "trebuie sa tina treaza ura romanilor contra regimului totalitar in care traiesc, sa-i indemne la rasvratire organizata sau macar la nesupunere, sau macar sa faca totul spre a-si mentine libertatea de gindire"

"La 22 martie 1983 in jurnalul meu am notat pe aproape 2 pagini un rezumat al emisiunii Monicai Lovinescu despre opera literara a lui Athur Koestler.

La 26 iulie 1983 consemnam unele pareri...aratind intre altele ca emisiunile acestui post trebuie sa aiba "forta demascatoare necesara celor ce trebuie sa tina treaza ura romanilor contra regimului totalitar in care traiesc, sa-i indemne la rasvratire organizata sau macar la nesupunere, sau macar sa faca totul spre a-si mentine libertatea de gindire...

Si in anul 1984 mi-am facut notari din care rezulta ca audiez "Europa Libera"..

"Jurnal politic 1943-1981"

Cit priveste intentia mea de a publica jurnalul... am vazut notarile din data de 7 mai 1981, cind, facind aprecieri asupra manuscrisului meu "Europa mea", incepeam sa ma consider scriitor. "Probabil ca in urmatorii ani, dar mai ales la pensie, voi scrie 2-3 carti...Una, de care m-am apucat, scriindu-i prefata, e Simfonia 39 de Mozart. Dar de ce n-ar urma "Jurnal politic 1943-1981?"

2 martie 1985.

Revolta: Riscul pierderilor de vieti omenesti.

"Referitor la legaturile mele cu postul de radio "Europa Libera", declar urmatoarele:
L-am cunoscut pe Virgil Ierunca in 1974, in imprejurarile pe care le-am relatat intr-o declaratie anterioara... Virgil Ierunca m-a invitat, prin sotia sa, Monica Lovinescu, la locul sau de munca de la Radioteleviziunea Franceza... Mi-a dat un numar din revista Ethos si 2-3 numere din revistele Limite, pe care le redacta el... In 1978... i-am relatat despre o probleme profesionala care ma chinuie de la cutremurul din 1977. Am relatat in declaratii anterioare despre aceasta problema, care, in rezumat, reprezinta revolta mea si sentimentul de culpabilitate ca am fost obligat sa intrerup lucrarile de consolidare ale blocului Patria, la care fusesem sef de proiect consolidare. Am relatat anterior ca spre a atrage atentia autoritatilor noastre precum si a locatarilor din acel bloc ca consolidarea nu s-a facut cum trebuie si ca la un eventual nou cutremur exista riscul pierderilor de vieti omenesti, am scris un articol in acest sens, pe care l-am predat lui Virgil Ierunca, spre a-l difuza prin Europa Libera...
La plecarea din Paris Virgil Ierunca mi-a dat... volumul II din Arhipelagul Gulad de Soljenitin, si "Sistemul totalitar" de Hannah Ahrendt.
Aproximativ in martie 1979 la emisiunea Povestea Vorbei a lui Virgil Ierunca de la Europa Libera s-a difuzat un material care se baza in cea mai mare masura pe textul pe care i-l predasem.

...in septembrie 1981 i-am trimis o scrisoare... Avusese loc Congresul Uniunii Scriitorilor la care, dupa cum am auzit de la unii participanti... numerosi scriitori au ridicat cu curaj probleme... atit materiale cit si morale. In scrisoarea mea catre sotii Ierunca-Lovinescu le relatam... despre luarile de cuvint ale unor scriitori, aratind ca ei au avut o atitudine demna si curajoasa in apararea drepturilor lor profesionale."

"Privind pozitia mea fata de politica interna a statului roman..."

Afisele

"...Privind pozitia mea fata de palitica interna a statului roman...
Pe parcursul timpului in jurnalul meu am consemnat punctul de vedere despre evenimentele interne din tara noastra... am gasit la data de 12 febr 74 consemnarea privind scrierea unor citate peperetele din spatele plansetei in care Paul Valery si Simon Bolivar se opuneau statului si dictaturii, consemnind totodata si faptul ca acestea ar putea fi interpretate ca aluzii la statul roman. Tot in jurnal am gasit si unul din citatele lui Valery transcris de mine pe o bucatica de hirtie pe care o anexez declaratiei.
Si in jurnalul meu la alte perioade am facut de mai multe ori consemnari referitoare la statul roman, prin prisma citatelor, asa cum se poate constata din lectura jurnalului. Am revazut cele consemnate la 22 sept 1974 si 18 noiembrie 1974, consemnar in care, dupa unele afirmatii concluzionam ca in tara noastra s-ar fi instalat dictatura, facind uz de citatul din Bolivar.

"Atentatul"

"Alte consemnari denigreaza lucrarile congresului PCR ca in final sa consemnez actiuni de atentat [ce ar fi urmat sa fie] savirsite de mine contra vietii unei persoane care indeplinea o activitate importanta de stat. Consemnarea mea se referea la faptul daca as putea face rost de o arma cu luneta pentru a ucide. Sustin ca insemnarea a fost o ratacire de moment a mea si nu am intreprins nimi in sensul celor consemnate si nici pe viitor nu voi intreprinde vreo actiune din care sa rezulte cel mai mic indiciu de atentat.
Este posibil ca in jurnalul meu sa se gaseasca si alte consemnari de genul celor de mai sus, dar sustin inca odata ca toate acestea au fost facute de mine in momente de ratacire."

Din nou afisele

- La 25 ianuarie 1979 consemnam in jurnal faptul ca in iulie 1974 am fost vizitat de catre GRC in atelierul de la birou. El mi-a vazut afisate in jurul plansetei citatele din Valery si Bolivar. Despre acestea consemnam faptul ca ar fi scurte sentinte acuzind statul, dictatura si puterea unei singure persoane. Am mentionat de asemenea ca seful de atelier ing. B ma pusese sa le scot su motiv ca nu vea sa iasa scandal. Exista si precizarea ca mai tin textele in sertar si intentia de a le afisa din nou cindva.
- La 19 ianuarie 1978 am consemnat in mod denaturat conferinta nationala a PCR din 10 dec. 1977, ca in final sa arat ca s-ar impune unele masuri de genul celor care pot fi citite in jurnal.

Planul de a citi manifestul la Congresul XII PCR

La data de 14 noiembrie 1979 am facut de asemenea consemnari denigratoare in legatura cu congresul XII al PCR care urma sa aiba loc in urmatoarele zile. Se afla de asemenea consemnat si faptul ca am avut intentia de a ruga pe un delegat la Congres sa citeasca la acesta textul lui Simon Bolivar ce fusese afisat deasupra plansetei mele o perioada de timp, respectiv cel care a fost predat de mine organelor de cercetare la 7 ianuarie 1985. Geo Bogza nu a fost de acord cu intentia mea si a refuzat sa preia textul pe care intentionam a fi citit in Congresul XII al PCR.

In continuare in jurnalul meu pe aproape 16 pagini (bloc corespondenta) sint redate comentarii negative la adresa lucrarilor congresului XII, unele fiind ale mele iar altele auzite la postul de radio "Europa Libera".

"Era ticalosilor". O noua scrisoare pentru Europa Libera

In jurnal, la data corespunzatoare lui 15 august 1980 consemnam printre altele, in urma calatoriei facute in Grecia, ca plecind de la simtul datoriei am scris o scrisoare lui Virgil Ierunca despre episodul Simon Bolivar din preajma congresului XII al PCR precum si despre Grecia, scrisoare la care alaturam un text ce s-ar fi putut intitula "Era ticalosilor" facind referire la scopul "bandei de legionari" ce ar urmari sa puna mina pe Uniunea Scriitorilor dupa moartea lui Marin Preda.

Este real faptul ca un numar de scriitori din tara noastra ii consider ca facind parte din "banda legionarilor". Prezentindu-mi-se un inscris in care sint enumerati mai multi scriitori care incepe cu Eugen Barbu si se termina cu "Banda fascistilor", dupa ce l-am recitit, arat ca inscrisul imi apartine. Nu retin cind l-am redactat dar la un moment dat am facut o enumerare a scriitorilor pe care-i consideram ca avind idei fasciste, aspect despre care voi da o declaratie aparte.

"Regretul ca nimeni nu intreprinde nimic"

In aceste (insemnari) imi exprimam regretul ca nimeni nu intreprinde nimic iar cit privea persoana mea, precizam ca am scris cite o poezie, cite o scrisoare, si ca am reafisat pe perete doua texte de Simon Bolivar impotriva marilor dictatori, precum si discutii cu prietenii.

Insemnarile mele din jurnal vin sa confirme declaratiile mele anterioare atit in privinta afisarii citatelor, a scrisorilor catre Virgil Ierunca, a poeziei pe care am avut intentia sa i-o trimit dar n-am trimis-o ("Scrisoarea VI apocrifa" de Eminescu).

Intilnire cu Ierunca

Mi-am amintit si faptul ca in anul 1978 cind am fost la Paris am discutat si despre unele publicatii aparute in strainatate cu Virgil Ierunca, acesta precizindu-mi si mesajul acestor lucrari. Ma refer la Arhipelagul Gulag (vol. IV), de Al. Soljenitin, Sistemul Totalitar de Hanna Arendt, in limba franceza, publicatii pe care mi le-a dat si pe care le-am adus in tara. ...Ambele carti s-au aflat in biblioteca mea si ma oblig sa le aduc miine 16 ian 1985 sa le predau organelor de cercetare penala.

Nota lui Iulian Vlad din primavara lui 1985 catre Seful Directiei a VI-a, Vasile Gheorghe (cf. adresarii de pe plicul aferent).

1. Nu rezultă suficient de bine conturate elementele constitutive ale infracţiunii de propagandă impotriva orinduirii socialiste. 
2. Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză ? 
3. Ce s-a reţinut, cu valoare de probă, din declaraţiile persoanelor audiate ? 
4. Ce poziţie a avut în timpul cercetării ? 
5. De ce nu s-au aprofundat pînă acum legăturile în rindul scriitorilor? Despre ce este vorba mai concret ? 
6. Ce rămine efectiv pentru instanţă, dacă piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite ? 
7. Anexa 4 - chiar dacă are un substrat - nu are nici o valoare probatorie şi nici nu poate fi reţinută ca piesă incriminată. 

Din aceasta analiza rezulta negru pe alb nu faptul ca numitul Iulian Vlad ar fi cerut sefilor directiilor a VIa si a IIa sa inceteze ancheta, cum susnumitul pretinde acum, ci din contra, sa continue ancheta prin alte mijloace (asa cum s-a si intimplat, si demonstrat fara dubiu: prin tortura in detentie la IGM). Motivul este simplu: tocmai pentru a putea raspunde la intrebarile puse: 
- Unde şi în ce mod au proliferat actiunile celui în cauză (proliferarea referindu-se evident la actiuni si ale altor persoane din cercul lui Gheorghe Ursu).
- Pentru a se obtine declaratii "cu valoare de proba".
- Pentru a se "aprofunda legăturile în rindul scriitorilor" si a putea determina "despre ce este vorba mai concret" . O astfel de intrebare nu avea nici un sens daca numitul Vlad Iulian le-ar fi cerut in acel moment, deci la sfirsitul anchetei in stare de libertate, subordonatilor lui sa inceteze ancheta si sa inchida cazul. 
- Pentru a putea valorifica Alexa 4 (evident un fragment de jurnal) - care are "substrat" dar nu si valoare probatorie - tocmai pentru ca "piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite"

- Plicul cu stampila cabinetului lui Iulian Vlad din primavara lui 1985 , cu numarul 0290247, demonstrind provenienta si adresantul notei de mai sus.