Gheorghe Ursu - Din volumul PRESENTIMENTE POSTSENTIMENTE - Ed. All 1994
*
* *
* *
(Asteptam secunda)
depăşind punctul critic al densităţii, devin uitare
Aşteptăm mereu adunînd amintiri
adunăm pepeni struguri şi frunze roşii
Adunăm paşi stîngaci îmbrăţişări impecabile
sărutări mortale
pînă cînd într-o secundă crucială
amintirile vor depăşi punctul critic
al concentrării, devenind uitare
Şi apoi ne vom aminti uitarea
O amintire fără scheletul cuvintelor
după gratii
la zid
sub furcile caudine
Cer pustiu calcinat
Cer ameninţat de moarte
În barca plină de garoafe
vîslea Ofelia şi sora ei mai mică
(dar nu mai puţin sinucigaşă)
prieteni căutători de patrii îşi risipesc scrumul
pe cerul pustiu
în care, cînd şi cînd un OZN latră
semnale fonice indescifrabile
*
* *
(Poeţii sînt în general trişti)* *
Poeţii sînt în general trişti
Ei nu înţeleg lumea
Şi lumea nu-i înţelege
Ei iubesc lumea dar nu o înţeleg
Lumea îi iubeşte dar nu-i înţelege
Uneori cînd ajung să înţeleagă lumea ei o detestă
Alteori cînd lumea ajunge să-i înţeleagă e prea tîrziu
Şi uite aşa, poeţii mor în general trişti
Mutual
E probabil aproape cîinele Dingo
După tablouri, pulverizat între perdele
Sau în spatele meu vid
Doar dacă trece,
cum să dau de el
Cîinele de februarie morocănos şi flasc
Dar cu atît mai implacabil
Mut pînă la moarte.
Atunci, să latru eu!
*
* *
(Era un proces de dragoste)* *
Era un proces de dragoste
păsări colibri sburătăceau prin sala
cu false mărturii
procurorul din oţel şi zgură indica soluţii şi pedepse
era un foarte trist proces de dragoste penibil
DE CE zicea mereu judecătorul CUM întreba din
biblie un episcop
ramuri de molift ne ofereau precare scuturi
dar telegramele că afară-i întuneric beznă
au dărîmat ultimul argument al apărării
şi-un fanfaron pocit cînta sentinţa la fanfară
vindicativ şi unanim
MĂRTURISIREA
Voluntari ai armatelor din Sierre
Vulturi anxioşi cu alveolele plămînilor suspecte
O, voi care-aţi plecat spre moartea roşie şi v-aţi
întors spre a nu rata ocazia marelui martiraj
O moarte incoloră, o cremene criminală
O, voi cei cărora referenţii v-au impregnat carnea
cu ciment
Nu înainte de a o goli de sînge şi secrete
Voi care-aţi învăţat să muriţi mai autentic decît
sîrguincios şi silit
Ce-o fi gîndit Eminescu cînd a scris versul
memorabil "nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"?
voi care-aţi fi murit nu într-o seară de examen ci
în fiecare oră, în fiecare zi, în fiecare săptămînă,
într-o sută de săptămîni
DE REFLECTOARE
DE FOAME
DE TEMNICERI TORŢIONARI
DE MINCIUNĂ
DE ŞANTAJ
voi sicofanţi cu măştile greşite,
voi cei duşi pînă la cancerizarea amintirilor pînă la
schimbarea la faţă, voi victimele purităţii
voi arhitecţi ai unor fleşe gotice răsturnate spre
adîncul
mlaştinii verzui putred duhnite
voi, pîlpîiri candide în oceanul anilor de hulă.
ANTIDOT
Finalul a căzut ca o perucă
Pe busturile sparte-ntr-o văiugă
Finalul linge laba ca o slugă
Cortina, ce căţea, mai bate încă.
Sînt duhuri şi cocoane-nlănţuite
Cîntînd pahare, nămolind culise
Şi abur cald precum păsări ucise
Şi har urban şi-un blid de linte.
Să-ţi verşi poemul precum cerbii fuga
(actorul a spart cerul răspicat)
Şi versul ultim semene cu ruga
(cortina şi-a lins rana şi-a plecat).
Din vremea asta, rîie blestemată
să-ţi smulgi deceniul ofilit, ca plantă
în agresiva manşă de comandă
a viilor ce încă nu se-arată.
LA CEL DE AL XIII-LEA CONGRES
Piaţa Palatului de plumb
şi de smoală
Cu cerul deasupra de plumb
de smoală
Cu norii plutind într-o ucigătoare ceaţă
Peste o planetă părăsită de viaţă,
După o definitivă şi catastrofală invazie
A unor nave extraterestre de plumb
şi de smoală
Blocînd intrările şi ieşirile
prin spaţiu şi timp
Interzicînd trecerea clipelor şi
mişcarea moleculelor în aer
Învinşi şi învingători
Cei de afară şi cei dinăuntru
Cei din mîzgă şi tină şi cei din catifea şi lumină
Într-un singur glas, într-un consens unanim
emit pe aceeaşi lungime de undă
Ovaţii, urale, osanale
Către cei mai mari şi mai tari
prezenţi acum şi aici tiribombari
foşti şi viitori, acum şi pururea
şi-n vecii vecilor. Amin.
(nov. 1984)
DUŞMANUL DRAGOSTEI
pedepsit pe drumul nopţii de la antipod pentru
toate speranţele prădate
de aşteptarea cocostîrcilor
tu pîndeşti pasiv tenace depăşirea termenelor
de garanţie ale dragostei
tu aştepţi să declari nule şi neavenite aceste
mătăsuri de cerneală dantele de aluminiu
fierbinte dragostea mea fără şir
pe care n-au putut-o contesta nici uriaşele
reptile terţiare
nici vîntul plin de veşti contrare
nici mafia oglinzilor sperjure
nici zorii care pradă zeii în pădure.
Q
Biologica literă Q (pe cît se aude
e şi un nume chinezesc)
începe să se identifice cu viaţa mea
pînă la prevestirea viitorului şi răstălmăcirea
trecutului
cu Q cu vai am atins nivelul condiţiei inferioare
şi atunci a fost o clipă de-ntuneric răcoros
în ceru-mi calcinat de abstracţiuni
cu Q am pătruns în marele oval de Geo Bogza
celebrat
înotînd prin detritus de nori şi naşteri nude
cu Q am constatat că nu există sferă, întrebări în gol
şi mai ales absenţa întrebărilor
Q-mi dă o stabilitate pe planeta cu arcane - ale morţii
Unde uşor te volatilizezi
(ca un fluture cînd îl trezeşte soneria)
Q enigmatic apatrid
Q multiplicat la infinit în fluxul nunţii
Q
Clivaj de buze fără-ndestulare.
1969
TRAIECTORII
Am fost prins într-un mare bloc de timp care-a
îngheţat
Acum cutreier prizonier orbite legiferate privind în jur
în limpezime
E ţara geometriei dragostei cu inimi aerodinamice
E mai încolo infernul dragostei populat de pictori
medievali
Mai sînt şi fetele morgane ale dragostei
ispăşind viziunile necenzurate prin chin sonor sau
plastic
ferindu-şi identitatea sub măşti-totemuri
Trădate de un paznic nedibaci stipendiat la finele de
veac
Cu machetele tuturor celor
morţi în timpul sau din cauza dragostei
Şi mai eşti tu, intolerabilo, pămînt promis
În preajma ta încerc o evadare
Dar ce topesc în faţă îngheaţa iar în spate şi blocul
e mereu compact
Recurg atunci la trucul meu cu raze
gravitaţionale
Şi iată-te satelizind pe curcubeu
pentru două sau trei spaţii ale dragostei
Adică pentru toate cîte le cunoaştem
şi dîra ta de-argint pe traiectorii
Paiete de ALBASTRE FLĂCĂRI ÎN NOAPTEA GREA
LEGIFERATĂ.
1968
*
* *
(Ger ascetic)* *
Ger ascetic, cer ascetic
Sînge meteorolog
Buletin de ştiri ascetic
Gheboşat în monolog
Ger ascetic, cer ascetic
Ceas cînd păsările mor
Corbul ciocănind estetic
Put his shadow on the floor
Ţurţurul la malul mării
Antigravitaţional
Trece graniţa uitării
Graniţa cu-n singur mal
Dincolo de ger o voce
Cere lumii frumuseţe
O fi Benedetto Croce
Incapabil să disloce
craniul cu două feţe
Ger ascetic, cer ascetic
Fulgi de dor în labirint
Anotimpu-i cinegetic:
Scad cuvintele murind.
UN SINGUR VINOVAT
Un singur vinovat cu vina-n acrostih
Vină mototolită superbă ca o nuntă
Cînd diagrama morţii candidă şi fecundă
Anunţă anul, ziua şi ora într-un plic.
Un singur vinovat - la nunta de sub zare
Cu probabilitatea - sac plin de nopţi ratate
Cămaşa dimineţii cu fir la ora 7
Cînd pasărea se plînge de brumă şi răcoare
Versul şi-un alter ego - sigur: 2 vinovaţi
Amurgul rabdă ceasul, un şarpe încolăcit
Cum colonade negre, cu umbra spre-asfinţit
Cu el, Dali, în stranii cetăţi de sceleraţi.
COMPLICE
Ochii îmi pasc trecutul în zodii interzise
Era doar luna august era zenit, zenit
Un cer fără coloane şi nori fără surprize
Erau tăceri ciudate şi timpul monolit
Din pauze lungi, din şoapte flautele-şi trăgeau seva
Şi case - cum indienii-urechea la pămînt,
Îşi aplecau tristeţea din ţigle şi-aşteptarea...
Erau ape-ncretite, deşi nu era vînt
Smintelii frîu stă ora, stă ziua, calendarul
Aici înţelepciunea, nu geniul şi nu harul
Nici făcătorul de-aur murdar şi de minuni
În aşchii şi în cioburi cînd cerul vechi s-a rupt
Lent a murit tăcerea cu ochii în zenit
Şi-a aşternut coroana de lauri dedesupt.
1948
90° LATITUDINE
Banchizele s-au sfărîmat în urşi
Cu degetele glaciale de lichenii
Aseară Amundsen a fost la denii
În catedrala dintre munţii scurşi.
Polul e o cutie de culori
În care Scott e pensula luminii
Eroii albi fac pact cu pinguinii
Să care în Antarctic 4 sori.
Ghiaţă-i de-un kilometru jumătate
Jos ilegale plantele se-ntind
În felul lor umil, spre libertate
În sens opus, umanitatea - Byrd -
Cu termometrul fir în labirint
A găurit spre plante un fiord.
ZILNIC
Streină ziua. Ceasurile bete
Mă caut în tăceri şi-n bruma serii
Mi-i gardul spart şi-au dezertat străjerii
Tocmiţi să-mi ţină poarta sub pecete.
E-o toamnă grea ca semnul întrebării
Pe-asfalt dorm amintirile în cete,
Le calcă pasu-n bîjbîiri încete.
Ce cîntec mut îngîni? De ce te sperii?
Îmi trec sub gene zile somnoroase
Cu ritm ştiut în vis şi-n aşteptare
Citit în palmă, răspîndit în oase.
Nu, nu pleca. Te doare? Ai răbdare
Cu acele întoarse, ceasul coase
Un ceas al nostru - zilnic. Şi-o ţigare.
PRESENTIMENTE POSTSENTIMENTE
Niciodată - pasăre mică invizibilă ca o frunză cântătoare
Niciodată - troiţă firavă pentru presentimente agăţătoare
Veşnic - cuvânt slav cu tămâie şi cocoşi
Veşnic - amintire-ntoarsă-n viitor
Veşnic - parfumul dur al postsentimentelor
Poate că ar fi trebuit să fiu valul veşnic al marii
Lichid pînă în adâncuri şi doar în adâncuri - inima ca o pietricica
purtată de val dar insolubilă pe veci în noianul lichid
Poate că pentru tine ar fi trebuit să fiu mereu luni dimineaţă
Catarg incendiat al săptămânii
Şi mai mult încă
Era o vară populată cu vertebre
Tu ordonai în acest câmp de vestigii
Volutele necesare
Geometria presentimentelor
Până când vara ţi-a cedat prerogativele
Până când nisipul s-a făcut decor neutru pentru genunchii tăi
Până când soarele a luat forma sânilor tăi
Iar ochii tăi au dat un nume concret orizontului
Ascult acum în ferigi şi naturi moarte
Migraţii selenare în adăposturi incerte
Cântarea plină
Parfumul dur al postsentimentelor